O altă discriminare incredibilă la care sunt supuși practicanții yoga în România: refuzul unor reprezentanți ai Bisericii de a boteza yoghini!
de profesor yoga Nicolae Catrina
„Iisus a zis: «Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici!
Pentru că, iată, voi închideţi oamenilor Împărăţia Cerurilor:
nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre,
nu-i lăsaţi să intre.»” Evanghelia după Matei, 23.13.
Nu cu mult timp în urmă, aproape toată presa românească era plină de indignare (pe bună dreptate), pe motiv că un preot din județul Suceava a refuzat cu nerușinare să împărtășească un copil în vârstă de numai 3 luni, din cauză că acel copil… fusese botezat la o altă biserică (și în felul acesta el nu mai încasase de la părinții copilului suma de bani pe care o cerea pentru botez)! Mai mult decât atât (relata la vremea respectivă ziarul Monitorul de Suceava), preotul cu pricina i-a spus unei sărmane bătrâne în vârstă de 76 de ani că, deoarece biata femeie nu avea bani și nici pe cineva care să-i plătească slujba de înmormântare: „dacă mori, nu te îngrop”! A reieșit apoi că acel preot își „tapa” de bani cu o imensă şi nesfârșită insolență enoriaşii, amenințându-i în repetate rânduri că dacă aceștia nu îi dau bani sau cadouri, nu le va oficia slujba de înmormântare! S-a aflat chiar că există o adevărată „bătălie” între diferiți preoți care, așa cum mărturisesc cei care cunosc din interior aceste aspecte, își împart teritoriile (și, implicit, enoriașii naivi şi creduli pe spinarea cărora se îmbogățesc), întocmai ca mafioții!
Tot relativ recent, un alt scandal mediatic a izbucnit în România atunci când câțiva reporteri au filmat cu camera ascunsă mai multe cazuri similare. Astfel, un preot având o vechime de peste 40 de ani în Biserică a fost filmat atunci când a refuzat să oficieze slujba de înmormântare pentru un bătrân, deoarece rudele acestuia nu aveau suficienţi bani! Filmul realizat cu camera ascunsă de reporterii ProTv arată cum preotul se tocmeşte ca la piaţă, recunoscând fără niciun ocoliş: „Pentru mine, asta [slujba de înmormântare, n.n.] nu e nicio treabă creştinească”. De altfel, porecla preotului respectiv (poreclă dată chiar de enoriașii lui) este foarte semnificativă: „Popa Japca”!
La fel, la o altă biserică, jurnaliștii aflați sub acoperire au fost întâmpinați de un acelaşi refuz categoric. „Fără 15 milioane nu aveți ce căuta aicea!”, le-a spus un alt preot.
Singurul care a acceptat să-l înmormânteze fără bani pe bătrânul cel sărac a fost un preot tânăr din Bucureşti. El a acceptat ca biserica să suporte toate cheltuielile. Aceasta este, de altfel, practica pe care Patriarhia Română o predică în mod oficial: serviciile preoţilor nu sunt contra cost, iar banii pot fi daţi de enoriaşi după posibilitățile lor. Ba mai mult: Patriarhia (cunoscând, fără îndoială, că astfel de situații sunt curente în România) sfătuieşte enoriaşii chiar să ceară chitanţă pentru banii pe care ei îi dau preoţilor în vederea realizării anumitor slujbe!
Prezentăm acum o altă situație care, dacă nu ar fi vorba de yoghini, avem convingerea fermă că ar fi provocat vii reacții de indignare, de zeci sau poate de sute de ori mai puternice, precum și scandaluri mediatice cu mult mai mari decât cele produse de cazurile precedente: mai nou, preotul Pereș din localitatea Herculane refuză să boteze yoghinii! Și este vorba nu de una, ci de mai multe persoane (atât din România, cât și din străinătate) care s-au pregătit și au venit special ca să fie botezate în perioada taberei yoghine de la Herculane din acest an!
Trebuie să precizăm, însă, că în acest caz nu este vorba – din partea preotului respectiv – de un refuz bazat pe vreo nemulțumire materială: deși la început el a căutat să găsească tot felul de pretexte pentru a anula slujbele de botez care îi fuseseră cerute cu mai mult timp în urmă și pe care inițial le acceptase (ca în fiecare an), până la urmă el a admis faptul că: „a solicitat acordul superiorilor lui în această direcție, iar decizia finală a acestora (decizie la care el trebuie, obligatoriu să se supună) este NU”.
Ne întrebăm însă: cum este posibil așa ceva? Un preot care să refuze realizarea ceremoniei botezului și care refuză astfel accesul cuiva la taina botezului?! Pentru a reliefa cât mai bine semnificația și dimensiunea reală a acestui gest incredibil și incalificabil pentru o față bisericească (gest cu nimic mai puțin grav decât cele pe care le-am menționat deja în exemplele anterioare) trebuie să vedem mai întâi care este poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce privește realizarea slujbei botezului de către preoți. Astfel, chiar în manualul teologic ortodox oficial (cursul de Drept Canonic ce este predat la Facultatea de Teologie) se afirmă, cu privire la botez: „Botezul este taina intrării în Biserică, ștergerea păcatului strămoșesc, moartea și Învierea lui Hristos, primirea harului în această lume.” Despre slujba religioasă propriu-zisă, toți studenții la teologie (sau altfel spus, toți viitorii preoți) trebuie să învețe din cursul de Drept Canonic că botezul creștin nu trebuie să fie refuzat nimănui, niciodată și, în legătură cu copiii, manualul face chiar o afirmație teribilă: „Biserica condamnă cu anatema [excomunicarea, n.n.] pe cei care refuză botezul copiilor”!!!
Mai mult decât atât, același manual adaugă: „Biserica nu va refuza niciodată botezul, nici chiar dacă părinții celui botezat nu sunt creștini.” Iar în textul explicativ se spune că Biserica nici nu refuză botezul nimănui (botez ce este definit din nou ca o veritabilă renaștere întru Iisus Hristos și în numele Sfintei Treimi Dumnezeiești) și nici nu constrânge pe nimeni să se boteze. Până și în situația în care ceremonia botezului este privită, din afară (de către necunoscători) ca fiind ceva formal, ea nu devine deloc prin aceasta formală (datorită forței sacre, ritualice, a ceremoniei propriu-zise), așa cum subliniază foarte bine unul dintre exponenții Bisericii:
„Nu există Botez «de formă». Există numai Botez valid sau invalid. Împrejurarea că nu toată lumea beneficiază de marele dar al Botezului, din cauza unei eventuale rele dispoziții a sufletului celui botezat, este cu totul altceva și nu înseamnă că Botezul respectiv a fost «de formă». Este la fel cu un mare câștig la Loto, pe care cel ce l-a câștigat îl risipește aiurea (de exemplu, printr-o viață ușuratică, prin alunecarea în consumul de droguri etc.). Cu toate acestea, nu se poate spune că respectivul câștig la Loto a fost doar «de formă»; el a fost un câștig cât se poate de real, dar de care câștigătorul nu a știut să profite și l-a irosit pe nimicuri. Ei bine, valoarea Botezului este cu mult mai mare decât aceea a unui câștig la Loto, fiindcă, în timp ce câștigul la Loto poate influența numai viața aceasta, Botezul poate influența atât viața aceasta, cât și viața de veci.” (Preot M. Dragomir).
Același preot, referindu-se la refuzul de a boteza, adaugă: „Ar fi chiar o tragedie dacă i s-ar cere unui duhovnic să oficieze un botez (chiar și în mod gratuit) și acesta ar refuza. El [acel duhovnic sau preot] nu ar mai fi atunci demn de acest nume.” Iar regula oficială în acest caz este următoarea: „În cazurile în care un preot nu botează din cauză că nu este plătit pentru aceasta, sau din alte motive, un alt preot este obligat să săvârşească acel Botez şi apoi să raporteze fapta «colegului» său la episcop.”
Suntem siguri că și preotul din Herculane (care, recent, a refuzat să boteze mai multe persoane) cunoaște chiar foarte bine toate aceste aspecte esenţiale. De aceea, refuzul său nu a fost unul direct ci a fost viclean şi deghizat sub diferite scuze și pretexte. Astfel, mai întâi el a anunțat comandamentul taberei yoghine că anul acesta nu va mai oficia botezul la Herculane, pe motiv că… cine dorește să se boteze, poate face aceasta în localitatea de unde provine!
Dincolo de absurdul acestei justificări (să ne gândim de exemplu la cineva din țările nordice, care vrea să se boteze și care nu are nicio biserică ortodoxă în orașul său), dl. preot Pereș cunoaște cu siguranță ce se indică în cursul de Drept Canonic (pe care l-a studiat și dumnealui și din care a dat și examen) într-o asemenea situație: „În situații speciale [cum este, în mod evident, aceea a yoghinilor din alte țări, n.n.], Botezul se poate săvârși în orice loc.” (de exemplu, pe malul unei ape)!! Există oare preoţi mincinoşi în România? Iată că există.
Într-adevăr, dl. Pereș nu s-a sfiit să-i mintă mai departe, cu nerușinare, pe colegii noștri care l-au contactat, el pretextând faptul că „un alt motiv pentru care nu poate boteza anul acesta este că perioada taberei noastre spirituale cade tocmai în postul Paștelui”! Or, așa cum știm cu toții, momentul Paștelui a trecut deja, înainte de începerea taberei! Cu alte cuvinte, preotul nostru s-a încurcat rău de tot în penibile minciuni! Ba, mai mult decât atât, chiar dacă am admite prin absurd că ar fi fost așa cum spune el (ca tabăra yoghină să fi avut loc cu puțin timp înainte de sărbătoarea Paștelui, adică în postul Paștelui), manualul oficial de Drept Canonic afirmă, negru pe alb: „Botezul se poate face în orice perioadă a anului”!!!
O altă bazaconie ridicolă pe care preotul Pereș a adus-o ca „justificare” a refuzului său de a boteza a fost aceea că nu ar fi „corecte” numele pe care le primesc pesoanele care vin să se boteze: „De ce nu-și aleg nume ca Ion, Vasile etc?” a pretextat el. Atunci însă când i s-a spus (dincolo de absurdul inerent al acestei obiecții stupide) că sunt persoane din străinătate și ar fi puțin cam straniu pentru cineva din Finlanda sau din Suedia să fie numit Ion sau Vasile, preotul nostru a renunțat la această obiecție și a căutat alte noi tertipuri. El a mai obiectat, de exemplu, și că nu este de acord să se facă fotografii ori să se filmeze ceremonia botezului (ca și cum ar fi ceva interzis, ilegal sau ascuns în ceea ce face), „uitând” însă faptul (pe care toată lumea îl știe) că în România există chiar fotografi specializați în nunți și botezuri.
În cele din urmă, deoarece justificările și obiecțiile lui jalnice erau demontate rând pe rând de colegii noștri care au discutat cu el, a recunoscut deschis că în realitate se teme de șefii lui din Caransebeș, pentru că aceștia i-au interzis „să mai boteze yoghini”. De aceea, a mai adăugat el, nu voia să apară deloc în fotografii, videoclipuri sau presă, deoarece nu mai are decât câțiva ani până la pensie și nu vrea „să se expună”. A mai mărturisit atunci că a primit directivă de la Caransebeș să nu-i mai boteze pe yoghini și să le spună acestora (yoghinilor) să se boteze fiecare în localitățile în care s-au născut sau de care aparțin.
Prin urmare, dacă știam deja că în România justiția se face adesea (și în special în cazul școlii noastre de yoga) „la ordin”, iată că în România de azi până și slujbele religioase se fac (sau, în acest caz, nu se fac)… tot „la ordin”!
Al cui ordin? Este suficient să avem în vedere faptul că „baronul local” din Caransebeș nu este altul decât celebrul mason (cu grad înalt) Sorin Frunzăverde! Acest „venerabil” cu șorțuleț este cel care „taie și spânzură” nu doar în Caransebeș ci și în Băile Herculane, fiind binecunoscut faptul că „tot ce mișcă” în județ este controlat într-o măsură uriașă, am putea spune, de acest „mare maestru” mason, care mai este poreclit în derâdere de jurnaliști și de oamenii care îi cunosc apartenența la masonerie: „Ocultu’ din Caransebeș”.
Din toate aceste fapte rezultă deci că de fapt preotul Pereș din Herculane nu dorește să boteze nu pentru că i-ar fi cășunat lui, ci pentru că îi este frică să încalce ordinele aberante ce i-au fost trimise din Caransebeș. Aceasta evidențiază însă, pe de altă parte, nemernicia superiorilor lui, reprezentanți ai Bisericii care refuză, plini de răutate și îndârjire, să oficieze botezul, numai pentru că ei știu că este vorba de persoane care practică yoga!
Această situație se aseamănă (deloc întâmplător, subliniem noi!) cu cea care este înfierată de Iisus Hristos în citatul din Evanghelia după Matei (23.13.) cu care am început acest articol și care se referă cu o uluitoare exactitate la același gen de oameni (fariseii de acum 2000 de ani și mulți dintre reprezentanții actuali ai Bisericii). Acești jalnici exponenți ai Bisericii, care fiind plini de răutate și de venin se dovedesc cu totul incapabili să pătrundă câtuși de puțin misterele Împărăției lui Dumnezeu sau ale Duhului Sfânt, sunt pe de altă parte cei mai înverșunați în a bloca accesul altora la Dumnezeu și la Duhul Sfânt, deși (culmea!) funcția și învestitura lor preoțească îi obligă să-i călăuzescă pe ceilalți către Dumnezeu. Iar această evidentă discriminare este cu atât mai frapantă cu cât yoghinii sau yoghinele care aleg să se boteze nu fac deloc aceasta într-un mod formal sau dintr-o simplă curiozitate, ci ca urmare a unei mature reflectări și orientări spirituale lăuntrice.
Citiți și:
O analiză obiectivă asupra abuzurilor împotriva MISA a fost prezentată de către Soteria International la OSCE
YOGA şi religia
Mărturia unui yoghin creştin – Părintele Dechanet
yogaesoteric
12 mai 2014