O fotografie celebră din anul 1927 în care sunt reuniţi 17 mari laureaţi ai premiului Nobel

În anul 1911, la Bruxelles, a fost inițiată prima Conferință Solvay întrunind chimiști și fizicieni de seamă ai secolului al-XX-lea, într-o perioadă plină de dezbateri și idei inovative, care au pus bazele lumii în care trăim astăzi.

Hendrick A. Lorentz a fost reședintele acestei prime conferinței Solvay care a avut ca temă Radiația și Quanta, conferinţă în care s-au analizat două abordări: fizica clasică și teoria cuantică. Albert Enstein, Marie Curie și Henri Poincare se numărau printre personalitățile prezente la conferință.

Chimistul belgian Ernest Solvay, cel care a inițiat aceste prestigioase conferințe mondiale, încurajat de felul în care s-a desfăşurat prima dezbatere, un an mai târziu înfiinţează Institutul pentru Fizică şi Chimie Solvay.

În aprilie 1921, după Primul Război Mondial, a avut loc a treia conferinţă. Majoritatea oamenilor de știință germani au fost împiedicați să participe. Fiind împotriva acestei acțiuni, Albert Einstein a protestat refuzând participarea la conferință.

Dar cea mai faimoasă conferință Solvay a fost cea desfășurată în anul 1927, unde cei mai notabili fizicieni din lume s-au întâlnit pentru a discuta noua teorie cuantică formată. Dintre cei 29 participanţi, 17 erau câştigători ai premiului Nobel.

Punctul culminant a fost discuția dintre Einstein și realiștii științifici, care doreau reguli stricte așa cum au fost formulate de Charles Pierce și Karl Popper, față de Bohr și instrumentiști, care doreau reguli mai libere bazate pe rezultate.

Aici, s-a „încheiat” celebra dispută dintre realişti şi instrumentalişti, având ca rezultat o modificare în domeniul fizicii.

Realismul ştiinţific, susţinut de Albert Einstein, este viziunea conform căreia teoriile ştiinţei şi conceptele şi entităţile pe care le introduce descriu realitatea fizică din jur. De asemenea, realiştii îşi doreau o serie de reguli rigide ale metodelor ştiinţifice, fiind inspiraţi de gânditori precum Karl Popper.

Instrumentaliştii, pe de altă parte, printre care se afla şi Bohr, considerau că ştiinţa este doar un instrument care este necesar să fie evaluat pe baza rezultatelor pe care le produce, în sensul posibilităţii acesteia de a face predicţii. Acest grup considera că regulile este necesar să fie mai laxe şi îşi doreau rezultate bazate pe dovezi în adoptarea anumitor metode ştiinţifice.

În cele din urmă, se poate spune că instrumentaliştii au fost cei care au câştigat, această viziune devenind normă în ştiinţă, dezbătută mai târziu de către Alan Mugrave.

Einstein şi Bohr, cei care ce au codus discuțiile acestei a cincea întruniri, au purtat discuţii îndelungate pe această temă (şi nu numai). Au rămas celebre cele două replici pe care cei doi oameni de ştiinţă le-au schimbat în cadrul acestor discuţii.

„Dumnezeu nu dă cu zarul”, a spus Einstein, referindu-se la considerentele sale conform cărora, în natură, nu există factorul aleatoriu. Pentru geniul fizician există o realitate fundamentală în care particulele au poziţii şi viteze bine definite care evoluează conform unor legi deterministe.

„Einstein, încetează să îi spui lui Dumnezeu ce să facă”, ar fi replicat Bohr.

La finalul acestei a cincea conferințe, din anul 1927, a fost realizată fotografia de mai sus, care are istoria ei, deoarece cuprinde aceste 29 de persoane celebre dintre care 17 sunt câștigători ai premiului Nobel.

Printre aceste personalități găsim nume precum: Albert Einstein, Marie Curie (singura persoană care câştigase două premii Nobel: în 1903 pentru chimie, iar în 1911, pentru fizică), Henri Poincare (unul dintre cei mai mari matematicieni și fizicieni francezi, având contribuții științifice importante și în domeniile astronomiei, geodeziei, termodinamicii, mecanicii cuantice, teoriei potenţialelor și filosofie), Max Plank (fizician german, fondator al mecanicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1918), Niels Bohr (fizician danez, care a avut contribuții esențiale la înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1922), Auguste Piccard (fizician, inventator și explorator elveţian, cunoscut pentru zborurile sale record de baloane pline cu heliu, cu care a studiat atmosfera superioară a Pământului), Erwin Schrödinger (fizician austriac laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1933, unul dintre părinții fizicii cuantice, fondatorul mecanicii ondulatorii, a cărei ecuație fundamentală îi poartă numele) şi lista continuă.

Nu degeaba această fotografie a devenit celebră şi a fost numită „cea mai inteligentă” fotografie din istorie.

Citiţi şi:
Când Einstein l-a întâlnit pe Tagore: Conversaţia istorică a celor mai puternice minţi despre religie şi știință
17 fotografii profund emoționante care vor face să vi se topească inima

yogaesoteric
7 septembrie 2020