O poveste cu tâlc plină de învățăminte – Stalin, democrația și grăunțele

Deşi nu am o asemenea intenţie (nici n-aş avea cum, nefiind pe rampa de lansare a vreunui partid), un prieten mi-a trimis următoarea reţetă eficace de condus popoare:

„După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpână pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – i-a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor răsăritene, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor. Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă. Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor.

La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor. Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără niciun fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte. După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte. Acestea, când s-au simţit libere, au plecat care încotro neluând seama de stăpânii lor. Singură gâscă lui Stalin a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte.

În această situaţie Stalin a tras concluzia: «Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate? Nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă. La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele, dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme.»”

Am analizat cu atenţie reţeta şi am constatat că este numai reversul unei monede. Reţeta este cu două feţe. Pe avers se află reţeta puterilor occidentale, care au ajutat Rusia bolşevică să devină stăpână pe jumătate din ţările Europei, pe ceea ce s-a numit lagărul socialist. Şi Stalin (şi succesorii), şi reprezentanţii puterilor occidentale, oricât de diferiţi păreau, făceau (şi fac) parte din aceeaşi gaşcă, având acelaşi mentor – „…Antihrist, despre care aţi auzit că vine, şi acum chiar este în lume.” (I Ioan 4,3). în reţeta de pe avers, în locul lui Stalin s-a aflat democraţia care a hrănit cu grăunţe din belşug gâştele din ceea ce s-a numit lagărul capitalist. Democraţia le-a lăsat gâştelor – cu ochii la belşugul de grăunţe – libertatea de a crede sau de a nu crede în Hristos. Dictatura lui Stalin (şi a succesorilor), mascată în democraţie, cu puterea cuvântului de partid şi a forţei, a decretat că nu există alt Hristos în afară de Stalin (şi succesorii). Gâştele democraţiei se îndopau, priveau la gâştele lui Stalin şi ziceau:

„Vai! vai! Democraţia a devenit idolul care asigură belşug de grăunţe şi Stalin (&co) idolul care asigură grăunţe, raţionalizat. Democraţia, Stalin şi grăunţele.”

Când gaşca a stabilit că trebuie rupt gardul despărţitor dintre ţarcuri, gâştele lui Stalin au alergat la gâştele democraţiei şi democraţia s-a extins în ţarcul stalinist. Aşa s-a creat haosul. Pentru a restabili ordinea, democraţia are nevoie neapărat de un Stalin, pe care toate neamurile îl aşteaptă şi-l vor cere cu insistenţă, acceptându-l de bunăvoie şi nesilite de nimeni, numai să fie grăunţe. Că nu numai cu cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu trăieşte omul, ci cu grăunţe (pâine). Satana toate le răstălmăceşte şi le întoarce pe dos.

Şi Hristos? Nu vrea să schimbe nicio cirtă (o iotă) din aceasta: „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 4,4). Ba spune că sigur va veni şi a doua oară, ceea ce creează disconfort în rândul gâştelor şi al distribuitorilor de grăunţe.

De aceea, în vremurile acestea cele mai din urmă, s-au adunat arhiereii şi fariseii la prinţul acestei lumi zicând:

„Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă pe când era în viaţă că iarăşi va să vină ca un fur – precum fulgerul brăzdează cerul de la o margine la alta – să judece viii şi morţii, instaurând o împărăţie care nu va avea sfârşit. Deci porunceşte ca pământul să fie ţinut sub pază, ziua şi noaptea, să stea liniştit tot omul, şi săracul care visează, şi bogatul care se închină la grăunţe. Că, dacă teama de judecata de apoi va cuprinde popoarele, rătăcirea aceasta va fi mai mare decât aceea cu învierea.”

Prinţul le-a zis:
„– Aveţi bani, ştiinţă şi tehnică; mergeţi şi păziţi-l cum ştiţi!”

Iar ei, ducându-se, au înţesat subpământul, pământul, apele, aerul şi cerul cu străji înarmate până’n dinţi. Ba au trimis iscoade şi spre alte stele, iar tribunalele internaţionale sunt pregătite să judece şi să condamne sever pe oricine, viu sau mort, care încalcă drepturile omului la grăunţe şi circ.

de Nicuşor Gliga
Articol preluat din revista Lumea

Citiți și:

Feudalism…Capitalism… Noua Ordine Mondială!

Atenţie mare! De ce se grăbeşte Uniunea Europeană să implementeze mecanismul de «bail in»?

Noam Chomsky: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de «elite»

yogaesoteric
21 aprilie 2016