O radiografie a mafiei politice maghiaro-române din Cluj Napoca, de Emanuel Petran: Cluj, oraș de vis

Ceea ce trăiesc eu de 4 ani, cunoașteți foarte mulți dintre voi. Am scris mult despre asta, se vede din ce mi se spune pe site-ul meu, EmanuelPetran.ro sau pe pagina personală de Facebook, din ce-mi scrieți, din ce se vorbește în Cluj pe la spate, din ce se vorbește în țară, din bucuria cu care unii cunoscuți mă întâmpină, din posomorârea cu care mă întâmpină alții, din faptul că la postările mele în care am manifestat în fața statuii lui Eminescu am avut peste un milion de vizualizări.

Ceea ce mi s-a petrecut mie li se petrece multor oameni și după cum evoluează situația, o să li se petreacă la din ce în ce la mai mulți, dacă nu le vom stopa. Pe mine Dumnezeu m-a ajutat să am puterea să mă opun, deși la început am fost împresurat din toate părțile și situația mea părea fără ieșire. Recunosc sus și tare că fără ajutorul Lui la această oră eram ori nebun, ori bolnav la pat, legumă, ori mort. Altor oameni, când li se petrece așa ceva, le este frică să opună rezistență, alții nu pot opune, alții sunt scârbiți și se retrag din viața publică, alții, cum este Kafka, scriu cărți, alții înnebunesc, alții mor. Eu vă împărtășesc vouă.

Însă întrebarea esențială rămâne: cum autoritățile române se pot aduna să facă atâta rău propriilor lor cetățeni?

Doar noi îi plătim! Mai ales celor care au avut rezultate excelente, care au dovedit reale calități de manageri, de conducători. Rezultatele mele de dinaintea celor petrecute stau mărturie. Nu o spun în apărarea mea, ci ca o normalitate a vieții. În orice societate normală cei care au calități de leaderi dovedite sunt promovați, fiindcă astfel ei și calitățile lor deja dovedite sunt garanția viitoarei dezvoltări a societății. La noi aceștia sunt puși la pământ, distruși, li se înscenează dosare, li se fac campanii de presă care le desființează viața. De ce nu li se petrece așa-ceva celor care pun instituțiile la pământ, celor care au condus sănătatea, cultura, educația și învățământul, care timp de 35 de ani nu au fost împreună în stare să ofere coerență acestor sectoare extrem de importante ale țării, fără de care, în timp, o țară riscă să dispară. Cu oameni bolnavi, needucați, neculturalizați, o țară riscă să dispară, știu asta cu toții. Pentru ca să înțelegi asta nu este nevoie să citești cărți filozofice, este de ajuns să gândești un pic și să ai bun-simț. Cei care conduc nu gândesc? Nu au bun-simț? Din contră, aceștia ori sunt menținuți în funcții, ori rotiți, ori sunt aduși alții, mai imbecili, mai proști în locul lor. Pare că acești oameni sunt puși să ne conducă doar pentru ca noi, românii, să ne pierdem identitatea, să nu mai putem să fim împreună ca neam, să ajungem jos de tot, adică sclavii unora din afară, care investesc bani pentru asta.

Cine îi pune să conducă dacă sunt atât de proști și de incompetenți?

Sunt atât de proști și de incompetenți sau doar ascultă niște ordine și au alte interese? Ține de faptul că prostia este scuzată de natură, dar furtul dovedit, ba? Fiindcă atunci când fură și se îmbogățesc peste măsură nu par incompetenți, din contră, par foarte deștepți și cu spatele asigurat. Din punct de vedere al străinilor, cei care finanțează toate acestea, după ce vor pune mâna pe tot, cine nu vrea să aibă ca angajați oameni needucați, care nu știu sau nu se pot apăra, a căror mână de lucru este extrem de ieftină, a căror țară a făcut datorii pentru 10 generații (adică tot noi suntem datori împreună cu copiii noștri, în timp ce ei, cei care au condus atât de prost, s-au îmbogățit), care nu fac concurență afacerilor lor. Cine nu ar vrea să devenim doar o mână de lucru foarte ieftină, care ori acceptăm să fie prost plătită, ori este condamnată să moară, fiindcă nu am fost educați să facem concurență celor care deja au bani extrem de mulți? Ba, chiar suntem obligați să nu gândim și să acceptăm totul de-a gata indiferent dacă ne face bine sau nu.

Se vrea ca România să dispară? De ce?

Când am intrat în UE nu ni s-a spus aceasta. Se vrea ca românii să fie doar o mână de lucru a UE? De asta ne-am pus conducători să ne apere și îi plătim regește pentru asta? Cum au hotărât la intrarea în UE cei care ne conduceau atunci, fără să consulte populația, că România urmează să ajungă un județ al UE? Un județ care să fie doar mâna de lucru a UE. Cum în toată Transilvania, pe fondul acestei degringolade a populației produsă în timp de cei care ne-au condus, însemnele românești sunt date jos, personalitățile românești care au creat identitatea poporului român sunt terfelite, date jos de pe soclu, dărâmate, mutate, ascunse. Dar, în schimb, însemnele și personalitățile maghiare sunt puse în locul celor românești, sunt ridicate, slăvite, adorate. Asta se petrece în România, unde românii sunt 88,9%, iar maghiarii care sunt 6,5% au voie să fie naționaliști, dar românii nu? Cei care permit asemenea fapte știu că acestea sunt împotriva Constituției? S-au tocmai de asta se vrea ca să dispară Constituția României și să fie adoptată cea a UE?

Toate acestea arată că cei care ne conduc ne-au vândut și că dacă nu îi vom trage la răspundere nu se vor opri.

Cel mai bun exemplu este Clujul, un oraș pseudo-cosmopolit, unde populația este alcătuită din 80% români, 15,7% maghiari.

Cum pot 15,7 la sută maghiari să impună primarului Boc să dea jos statuile românești și să le ridice pe cele maghiare? Cum pot aceștia să-i impună lui Boc ca arhitectul care regândește orașul să fie un maghiar premiat de Budapesta, Arnold Maczalik?

Cum se poate ca sub administrația lui Boc peste 52 de clădiri din centrul istoric al Clujului să fie retrocedate, deși știe toată lumea că statul român a despăgubit odată pe cei care au fost deposedați de acele case?

Pare mai degrabă că Boc și ai lui au găsit modalitatea ca prin instanțele de la Cluj aflate acum sub înaltul patronaj al judecătoarei Dana Gârbovan, să scoată bani din buzunarul populației. Fiindcă acele despăgubiri nu sunt date din banii lui Boc și ai Danei Gârbovan, ci din impozitele populației și dacă acești bani nu s-ar fi dus la despăgubiri, s-ar fi putut duce în educație, cultură, învățământ, sănătate etc. Adică la oameni, că din impozitele lor sunt luați. Sau din împrumuturi din străinătate. Dar pe care tot oamenii vor fi nevoiți să-i dea. Și copiii lor. Și copiii copiilor lor. Și copiii…….

O să vă arăt mai jos că toate acestea sunt o schemă. O schemă gândită din afară, dar cu hoți dinăuntru, o schemă pe care Boc și ai lui, Tișe, Vakar Istvan, Dana Gârbovan……. toți cei aflați la conducere, o aplică. Oare întâmplător Dana Gârbovan, șefa curții de Apel Cluj, a fost propusă să fie Ministrul Justiției? De către cine? De către PSD. Păi, cum atunci, e cu PNL-ul, dar o propune PSD-ul? Păi, cam da……. la Cluj se poate, fiindcă este un oraș „cosmopolit”, iar Boc, o păpușă gonflabilă, este marioneta tuturor, numai „tuturor” să aibă bani sau să dorească să se facă rost de bani. De la stat, de la oameni, doar să se dorească.

Schema aceasta am trăit-o pe propria-mi piele și a fost cât pe ce să mă termine. Fizic și psihic. Ceea ce am trăit eu personal nu este cu Boc, este cu Vakar Istvan, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, vicepreședintele UDMR, și cu Alin Tișe Păunel, președintele Consiliului Județean Cluj și membru marcat și marcant PNL. Și cu cine……. tot cu doamna Dănuța Gârbovan, președinta Curții de Apel Cluj, cea propusă de PSD a fi Ministrul Justiției și cea care păstorește Curtea de Apel Cluj, Curte de Apel care retrocedează clădirile din Cluj, deși statul român i-a despăgubit odată pe cei care le-au deținut atunci când Clujul aparținea Ungariei.

Nu neapărat că aveau ceva cu persoana lui Emanuel Petran. Aveau ceva cu faptul că Emanuel Petran nu a acceptat să facă ceea ce fac ei și mai grav, să fie ca ei. Cele ce vă voi arăta mai jos, cu argumente, cu date, cu fapte, cu nume (toate se pot găsi, se pot deduce din explicațiile mele, se pot cere autorităților sau se știu), arată un fel de a acționa al unor oameni care ne conduc, ne judecă sau ne sunt formatori de opinie. Adică, singuri, fără să-i oblige nimeni, au ales că vor să devină cei care ne conduc, cei care ne judecă, cei care vor să ne arate moduri de a gândi care să ne influențeze viața, totul spre binele nostru. Noi îi plătim pentru asta și contra această plată ei ne asigură că fac tot ce le este în putință spre binele societății. Ei, o să vedeți că nu acesta este scopul lor.

Am fost managerul Teatrului Puck din Cluj timp de 8 ani cu rezultate excelente. Teatrul Puck aparține de Consiliul Județean Cluj. Din instituții se pot scoate bani foarte ușor, dacă vrei. Un singur exemplu, din teatre se pot scoate bani fiind manager și plătind un regizor cu bani mulți mai mulți decât merită, iar acesta întoarce înapoi o sumă managerului care a făcut asta. Jumătate, mai puțin mai mult, nu contează. Și sunt multe alte modalități. Cel care încasează, managerul, urmează să dea mai departe o cotă și celor care permit să se facă asta, cei sub a căror oblăduire este. Este ca și cum atunci când furi, nu poți fura singur, din moment ce ceilalți de deasupra ta te știu că furi. Practic este o taxă de protecție ca să poți fura liniștit, dar este nevoie să fii și tu om și să nu furi singur. Când nu dai această taxă ești dat în vileag că furi, vezi la Cluj cazul Apostu, cel care a vrut să fure singur și a fost dat în vileag. Iar cei de deasupra ta, în cazul Culturii sunt ministerul Culturii, Consiliul Județean sau Primăria, cel care-ți dă bani publici. Problema cea mai mare este că atunci când faci aceste manevre numai tu ca manager semnezi, iar mai târziu tot singur vei răspunde, dacă cineva din lanțul trofic se supără, vezi din nou cazul Apostu. Înainte de a ajunge manager știam că se petrec astfel de manevre. Se aud, se știu, dar rămân de obicei ca un zvon.

După ce am ajuns manager mi s-au propus voalat de multe ori aceste furturi mascate, dar eu ori am făcut pe prostul, ori am spus în față că nu doresc așa ceva. Cert este că dacă le-aș fi făcut, acum toate acestea ar fi atârnat ca o piatră de moară asupra mea. Faptul că vorbesc despre ele și nu mi-e frică de aceasta arată că nu le-am făcut. Dar le știu. Asta deranja enorm și se voia să fiu prins cumva la mijloc, fiindcă din moment ce eu nu făceam aceste manevre, dar știam despre alții că fac, puteam oricând să fac public ceea ce știam. Ceea ce fac acum, de exemplu.

Cel mai celebru atac asupra mea, condus de către Vakar Istvan, este cel prin care UDMR-ul a încercat să mă oblige să accept o finanțare de 15.000.000 de forinți, aproximativ 45.000 de euro, din fondurile Fundației Bethlen Gabor Budapesta, al cărei destinatar era Teatrul de Păpuși Puck. Deși eu ca manager nu-mi dădusem acordul și nu-mi pusesem semnătura pe acel act, se dorea ca finanțarea să fie deturnată către Asociația Apropo, cea prin care se dorea derularea proiectului, formată din etnici maghiari. Pentru a se putea deturna banii spre acest ONG, aceștia sau refuzat să-mi prezinte contractul de finanțare dintre ei și Fondurile Bethlen Gabor Budapesta. Astfel, ei doreau să doneze teatrului 2.000 de euro, când de fapt teatrul era beneficiarul întregii sume. M-am opus.

UDMR-ul, prin Vakar Istvan, vicepreședintele UDMR Cluj, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj și șeful meu direct, în loc să-i tragă de urechi și să-i oblige să respecte legea din România, din contră, în campania pentru candidatura la Primăria Cluj a deputatului Csoma Botond, președintele UDMR Cluj, secretar al Comisiei SRI din Parlamentul României, a susținut împotriva mea un atac suburban și mincinos la adresa mea, care a durat câteva săptămâni bune, acela prin care am fost acuzat de discriminare a secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck și au cerut segregarea celor două secții datorită presupuselor mele discriminări continue și metodice. Segregarea a fost cerută public în toate ziarele din Cluj, deși cu toții știau că legea nu permite aceasta, mai ales Vakar Istvan, cel cu care avusesem o discuție pe această temă cu câtva timp înainte, el însuși recunoscând că legea nu permite înființarea unui teatru maghiar datorită procentului de numai 13% a maghiarilor în județul Cluj. Așadar, nu a fost o cerere de segregare acceptată de către lege, ci au fost doar atacuri împotriva mea pentru a mi se distruge imaginea publică, atacuri care mai târziu au fost folosite toate împreună ca explicație de către Vakar Istvan pentru demiterea mea ca manager. Astfel, în emisiunea TV de pe postul de televiziune național TVR 3, Vakar Istvan declară senin că deși „am fost un manager foarte bun, am fost furat la evaluare datorită scandalurilor și a proceselor din teatru”. Or, aceste procese și scandaluri au fost făcute sub oblăduirea lui și a UDMR.

Una dintre campaniile denigratoare a fost făcută de profesorul universitar Ovidiu Pecican, cel care pentru a intra în grațiile UDMR-ului a semnat „Declarația româno-maghiară în anul centenarului”, act împotriva Constituției României. Soția lui Ovidiu Pecican fiind șefa secției române a Teatrului Puck, fiind pe jumătate unguroaică, este cea care îmi intentase un proces de hărțuire la locul de muncă în care îmi cerea 39.000 de euro fără să aibă nicio dovadă în acest sens, așa cum a spus la judecare și instanța de Fond.

După toate aceste atacuri împotriva mea, Vakar Istvan, fiind șeful comisiei de evaluare, mă fură la evaluarea mea de manager al Teatrului de Păpuși Puck, pur și simplu omițând să mă noteze pe un an întreg, anul 2020, lăsându-mă fără apărare în fața dosarelor deschise împotriva mea în care mi se cereau zeci de mii de euro. Acest act Vakar Istvan îl face capacitând personalități ale Clujului să participe la acest furt. Astfel, managerul Operei Române din Cluj, Florin Estefan, împreună cu managerul Operei Maghiare din Cluj, Iuliu Szep, participă la acest furt, neevaluându-mă conștient pe un întreg an, anul 2020, deși cu toții știau de rezultatele mele de până atunci, fiindcă tot ei erau cei care mă notaseră cu note de peste 9,50 și chiar 10 timp de 7 ani. Pe lângă ei mai sunt alți peste 10 funcționari publici din Consiliul Județean Cluj.

Vă propun un mic exercițiu de imaginație. Gândiți-vă cum au negociat Vakar Istvan, al doilea om din Județul Cluj și cei doi manageri de Operă, personalități și repere morale ale celui de-al doilea oraș al țării, Cluj Napoca, furtul meu de la evaluare. Au zis: „Cum îl furăm pe Petran?”. „Păi, nu îl notăm pe un an, anul 2020, îi facem o notă nouă de evaluare la final de mandat în locul acelui an care să fie sub nota 9, fără să mai ținem cont de celelalte note din primii patru ani care sunt de 9,90, 10, 9,70, 9,17. Această notă, care dacă este peste 9 îi permite automat să fie director în continuare, îl lăsăm astfel fără apărare în fața dosarelor care i-au fost intentate sau îi vom face noi dosare din care se pot scoate foarte mulți bani prin instanțe aranjate. Aceste dosare ajung la instanțele noastre aranjate, banii se scot de la Consiliul Județean Cluj, noi dăm vina pe Petran, iar apoi ne întoarcem împotriva lui ca persoană fizică și recuperăm banii de la el. Totul este aranjat cu președintele Tișe și cu Dana Gârbovan, președinta Curții de Apel din Cluj, cea care poate distribui dosarele cui vrea ea. Ei e nevoie doar să contrasemneze furtul nostru și să facă dosarele să ajungă la instanțele la care dorim.”

Președintele Consiliului Județean Alin Tișe Păunel

Acesta declară senin în interviul dat domnului Sorin Roșca Stănescu în ziarul Evenimentul zilei din data de 22 august, 2021, în articolul „Scandalul Puck, un jalnic teatru de păpuși” că, citez: „(Alin Tișe) era la curent cu toate realizările, pe care le apreciază în mod deosebit, ale lui Emanuel Petran. Dar a fost literalmente asaltat de plângeri împotriva acestuia, însoțite de fel de fel de memorii, inițiate de trei-patru persoane din interiorul și din afara teatrului de păpuși. Iar decizia de a-l ejecta nu a luat-o el, ci Vakar Istvan, vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj și vicepreședinte UDMR Cluj.”

Așadar, un președinte al Consiliului Județean Cluj recunoaște public că metoda de a evalua un manager este „ejectarea”, că el acceptă aceste metode ilegale și că de fapt, dacă se dorește ca într-o instituție care este sub conducerea Consiliului Județean Cluj, deci sub conducerea lui, Teatrul de Păpuși Puck, să se spele bani veniți din Ungaria, de către etnici maghiari, el este de acord, dacă aghiotantul său, Vakar Istvan, îl roagă. Mai declară, prin deducție logică, că dacă unui manager i se deschid dosare de hărțuire la locul de muncă în valoare de 39.000 de euro fără nicio bază reală, el este de acord ca acesta să fie dat afară, să nu se mai poată apăra în fața dosarelor care i-au fost intentate, să se scoată bani din Consiliul Județean Cluj prin procese aranjate și apoi să-i fie imputați managerului, care deși nu a făcut aceste fapte, îi va fi distrusă viața și îi va fi luată casa pentru fapte imputate lui, fapte pe care nu le-a făcut de fapt, dar ce contează, viața este dură.

Iar dacă i se vor mai face și de către cei de la Secția Maghiară alte zeci de dosare de discriminare, Petran va plăti sute de mii de euro.

Sunt interesante, pentru a se înțelege situația, trei discuții ale mele cu președintele Tișe.

Prima a fost înainte de evaluarea mea ca manager, m-a chemat la el și mi-a zis: „Ce este cu atacurile din presă ale maghiarilor împotriva dumneavoastră?” Eu zic „cred și sper că sunt cazuri izolate în care sunt atacat, acum înainte de evaluare a mea ca manager. Am refuzat acei bani din Ungaria, care știți că sunt o încercare de spălare de bani și vor să mă facă să accept finanțarea cu orice preț, deși cu toții știu că este ilegal ceea ce îmi cer. Dar, nu îmi este frică, știți rezultatele mele ca manager și ele îmi stau pavăză”. Tișe: „De ce nu ați venit la mine când v-au atacat în presă?”. Eu: „Ce să vă cer? Este clar că fără prezentarea contractului de finanțare eu nu pot să accept donația, ceea ce a fost spus și de către Consiliul Administrativ al Teatrului în care sunt maghiari și ei știu aceasta. Din moment ce știți adevărul, așteptam ca dumneavoastră să-mi luați apărarea public. Dacă nu ați făcut-o, înseamnă că deși înțelegeți, sunteți de acord cu ei. Dacă vă cer acum să-mi luați apărarea public, o veți face?”. Tișe: „Și credeți că aceste atacuri vor înceta după evaluarea dumneavoastră?”. Eu: „Sper!”. Tișe: „Bine, mulțumesc, la revedere!”.

A doua discuție, de fapt, nu a fost o discuție cu Tișe personal, ci cu secretara lui. După evaluarea furată de către Vakar și de către reperele morale ale culturii românești, cei doi manageri de Opere din Cluj, Florin Estefan și Iuliu Szep, am cerut în scris o audiență la Tișe. După ce l-a întrebat dacă mă poate primi, secretara mi-a spus să aștept în hol, că mă va primi în zece minute. După 15 minute secretara a venit și mi-a spus: „Domnul Tișe nu vă mai poate primi, a intrat domnul Vakar la el și au mult de discutat”. Adică, domnul Tișe mi-a transmis că, deși știe că Vakar m-a furat la evaluare, el este de acord cu aceasta și să-mi văd de drum.

A treia discuție a avut loc la telefon în data de 3 mai, 2022, cu o zi înainte de a începe greva foamei de 24 de zile. Tișe: „Domnule Petran, am aflat din ziare că intenționați să faceți greva foamei……. eu nu am nimic împotrivă, dar ar fi bine să vă gândiți la sănătatea dumneavoastră.”. Eu: „Domnule Tișe, ar fi fost mai bine să vă gândiți dumneavoastră la sănătatea mea atunci când ați acceptat prin emiterea actului 99 din 10 martie, 2021, semnat de către dumneavoastră, furtul lui Vakar Istvan și al comisiei de evaluare. Ar fi fost bine să vă gândiți la sănătatea mea, atunci când v-am cerut audiență și nu m-ați primit, spunându-mi prin secretară că ați ales să mă furați împreună cu Vakar Istvan. Ar fi fost bine să vă gândiți la sănătatea mea atunci când ați făcut declarațiile domnului Sorin Roșca Stănescu, în Evenimentul zilei, în care ați spus că ați acceptat „ejectarea” mea, deși îmi cunoșteați realizările.” Tișe: „Nu este adevărat, nu am dat acel interviu”. Eu: „Domnule Tișe, eram în biroul domnului Sorin Roșca Stănescu, care v-a pus pe speaker când ați vorbit cu el la telefon, deci am auzit tot, declarația dumneavoastră este redată în ziar cât se poate de fidel”. Telefon închis.

Deci, președintele român al unui Consiliu Județean din România, acceptă ca un manager cu rezultate excelente, pe care el le cunoștea și le apreciază public, chiar folosindu-le pentru imaginea lui proprie ca politician, să fie demis în urma unei „ejectări”, numai pentru că acesta nu a acceptat să fie spălați bani prin instituția pe care o conducea, „ejectare” cu care el este de acord, deși, fiind jurist și având experiență mare în administrație, știe că ceea ce face el este un abuz în serviciu, fapt penal. Toate acestea ca să se spele niște bani veniți din Ungaria, care bani să intre în buzunarele unor persoane particulare de etnie maghiară și nu în instituția pe care o are în subordine. Această „ejectare”, acest furt la drumul mare împotriva mea, erau sprijinite de personalități ale Clujului care conduceau instituții de prim rang, de doi politicieni care conduceau județul și de peste 10 funcționari publici, care fuseseră în comisiile de contestații, juriști, secretari etc, cei care au participat la evaluarea mea.

Adevărata miză a fraudării evaluării mele

Acest aspect este simplu de demonstrat și existau două mari interese, amândouă fiind financiare, amândouă țineau de interesul UDMR-ului și al acoliților săi, amândouă făceau ca să ajungă bani la persoane care demonstrau pentru independența Transilvaniei, așa cum erau Ovidiu Pecican și soția sa, Amalia Pecican, și așa cum erau etnicii maghiari care încercaseră să pună mâna pe bani, fără ca legea să o permită. Toate sprijinite de UDMR și……. de președintele Tișe.

Primul interes era faptul că datorită atacurilor în presă în care eram acuzat de către Secția Maghiară a Teatrului de Păpuși Puck de discriminare, mi se intentaseră la Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării trei dosare în care eram acuzat de discriminare.

Soluția urma a fi dată după ce eu nu mai eram manager, deci după ce nu mă mai puteam apăra. Dacă CNCD-ul, condus de un maghiar, Csaba Asztalos, ar fi dat verdictul de „vinovat” împotriva mea, toți cei peste douăzeci de membri ai Secției Maghiare puteau să-mi deschidă dosare în care să mă acuze de discriminare și să-mi ceară sute de mii de euro. Fără ca eu să mă mai pot apăra. Aveam deja un dosar împotriva mea în care mi se cereau daune de 39.000 de euro și nu mă mai puteam apăra. Dacă cei peste 20 de membri ai secției maghiare îmi cereau fiecare câte 39.000 de euro?

Acest aspect l-am înțeles, brusc, după evaluarea mea trucată și astfel, se dădea sens furtului de la evaluare. Rămânând manager până în data de 31 mai 2021, am cerut disperat și imperios prin hârtii ca ședința de la CNCD în care să ne exprimăm în fața unei comisii a CNCD punctele de vedere, dacă am discriminat sau nu Secția Maghiară, să aibă loc înainte de a nu mai fi eu manager, pentru a putea să mă apăr. Pentru a fi convingător, am început să ameninț că mă voi lega de poarta Parlamentului, că voi face grevă la Bruxelles și că voi da în vileag toate matrapazlâcurile care s-au făcut și se fac împotriva mea. Și așa aș fi făcut! Ajuns, datorită presiunilor mele, urgent în fața comisiei de la CNCD, am spus celor care îmi făcuseră dosare, maghiari pe care eu ca manager îi ajutasem, îi pusesem șefi de secție, îi lăsasem să monteze spectacole în teatru pentru care primiseră onorarii, tot adevărul și ceea ce urmăreau de fapt. Să scoată bani din teatrul de Păpuși și implicit de la mine, cu ajutorul politicienilor și al instanțelor. În fața vehemenței mele, a logicii, a adevărului și a amenințărilor mele, după ce nu am mai fost manager, CNCD-ul a recunoscut că nu am discriminat secția maghiară a teatrului de Păpuși Puck.

Cel de al doilea interes împotriva mea îl avea Amalia Pecican, șefa Secției Române a Teatrului de Păpuși Puck, pe jumătate unguroaică, cea care îmi intentase un dosar de 39.000 de euro pentru hărțuire la locul de muncă.

Soțul ei, Ovidiu Pecican, pentru a intra în grațiile UDMR-ului, a semnat „Declarația româno-maghiară în anul centenarului”, act făcut împotriva Constituției și a integrității teritoriale a României.

Deci, erau girați tot de către UDMR.

Fiind înlăturat ca manager, eu nu mă mai puteam apăra în acel dosar, fiindcă fusesem acuzat ca manager, iar eu nu mai eram manager, datorită unui furt. Urma ca Teatrul de Păpuși să se apere fără mine. Știind că acuzele din dosar erau invenții pure, fapte de care eram acuzat, dar nu le săvârșisem, era clar că un asemenea dosar nu poate fi făcut decât dacă ai acoperire în instanțe. La politicieni se dovediseră că au acoperire, prin faptul că am fost furat și lăsat fără apărare în fața dosarului de 39.000 de euro. Văzând că până în acel moment treburile se legau pentru ei prin inventarea dosarului și prin ejectarea mea, rămânea să descopăr cine va fi instanța care a acceptat să acopere furtul de la evaluare și dosarul contrafăcut. Astfel, mi-am adus aminte modul extrem de bizar în care o angajată a Teatrului de Păpuși Puck, actrița Laura Corpodean, care nu muncea nimic cu anii, nemaiavând un loc de muncă, care avusese conflicte și cu managerii de dinaintea mea, care fusese dată afară de două ori, o dată de către mine, cu dosare în care vinovăția sa era foarte clară, toată suflarea Teatrului de Păpuși știind de problemele pe care le crea instituției, totuși o instanță din Cluj, de la Curtea de Apel, împotriva tuturor celorlalte instanțe, împotriva tuturor probelor de la dosar, la ultima ședință, îi dădea Laurei Corpodean câștig de cauză, o reangaja și îi dădea salarii compensatorii retroactive. Uitându-mă în dosare, am descoperit cine era aceea instanță. Era instanța condusă de șefa Curții de Apel Cluj, judecătoarea Dana Gârbovan, împreună cu judecătoarea Ioana Tripon.

Dana Gârbovan, judecătoarea care conduce „instanța umanitară”

Am aflat apoi că așa se spune instanței formate din cele două judecătoare: „Instanța umanitară”. Adică, ele erau cu oamenii, ca să scoată bani din instituții. Zilele trecute, Dana Gârbovan, pe Facebook, a spus că nu mai este cu oamenii și aceștia să se apere singuri în fața statului abuziv. Dacă Gârbovan făcea parte din „instanța umanitară”, atunci de ce dădea salarii compensatorii de zeci de mii de euro unei persoane care nu muncea, care distrugea prin atitudinea ei instituția, care arăta prin atitudinea ei permanentă că ne sfidează pe toți cei din instituție, iar cei din instituție știau că aceasta are pile în justiție și mă sfătuiau să nu mă pun cu ea, iar Dana Gârbovan îi lua apărarea, dându-i despăgubiri.

Este celebru cazul în care Laura Corpodean a lipsit trei zile la rând de la serviciu. Jurista teatrului, după constatarea de către regizorul tehnic al lipsei de la serviciu, a făcut trei dosare pentru aceeași speță, lipsa nemotivată de la serviciu. Fiecare dosar s-a judecat separat, dar aveau aceeași speță. Cinci instanțe, trei de Fond și două de la Apel au spus că Laura Corpodean a lipsit nemotivat de la serviciu, iar măsura mea de a o da afară, conform deciziei Comisiei de cercetare disciplinară, este cea corectă. Cea de a șasea instanță, care judeca ultimul dosar și care era cea hotărâtoare, a dat verdictul, că nu, Laura Corpodean nu este de vină că a lipsit de trei ori de la serviciu. Au reangajat-o și i-au dat zeci de mii de euro salarii compensatorii. Faptul că ultima instanță este Dana Gârbovan, ea fiind șefa Curții de Apel Cluj, arată că „distribuirea aleatorie ” a sistemului Ecris este o glumă. La fel am prezis și că cel de-al doilea dosar, cel de 39.000 de euro va cădea la Gârbovan. Așa a fost. Deci, Gârbovan își distribuie dosarele cum vrea ea.

Cu atât mai mult am intrat la bănuieli, cu cât unul dintre martorii pe care îi chemase în instanță Amalia Pecican împotriva mea în dosarul de 39.000 de euro pentru hărțuire la locul de muncă, era chiar Laura Corpodean. De aici, am înțeles totul. Era clar că Laura Corpodean știa o metodă de a scoate bani publici din instituții de stat cu ajutorul politicienilor și a instanțelor, metodă pe care o „împrumutase” și Amaliei Pecican și soțului ei. Aceștia aveau deja acoperirea politicienilor care deja mă dăduseră afară, deci, cine mai era nevoie să-i acopere era Dana Gârbovan, președinta Curții de Apel Cluj.

Faptul că dosarul de 39.000 de euro a căzut la Gârbovan mi-a confirmat aceasta. Faptul că m-a și furat în dosar a arătat că el nu a căzut degeaba. Astfel, în momentul în care am văzut că există dosarul de 39.000 de euro, că am fost furat la evaluare și că am descoperit cine este capătul de linie pentru a se extrage bani din instituții, Gârbovan, șefa, am început să spun tuturor, înainte ca dosarul să fie judecat la Fond. Am început să spun celor din Teatrul de Păpuși, prietenilor, pe Facebook, că deși dosarul de 39.000 de euro era la Fond, unde voi câștiga în linie, acest dosar, la Apel, va cădea la „Instanța umanitară”, la completul Gârbovan-Tripon, că deși voi câștiga la Fond, apoi voi pierde la acest complet și apoi mi se vor cere banii. Așa a fost!

Așa a și fost! La Fond am câștigat în linie, fără să pot fi acuzat de niciunul dintre cele 40 de capete de acuzare, dosarul a căzut la Apel la instanța Gârbovan-Tripon, iar aceasta, deși la Fond câștigasem, pentru a da câștig de cauză Amaliei Pecican, a schimbat încadrarea de la cererea de chemare în judecată, de la hărțuire la locul de muncă, la daune morale pentru un înscris la avizier, fapt penal.

Astfel, măreața Dana Gârbovan, șefa Curții de Apel Cluj, cea care fusese propusă de către PSD pentru a fi Ministrul Justiției, se dovedește a fi doar o umilă unealtă, un capăt de drum al banilor publici, prin care se scot acești bani din instituții publice, bani care sunt de fapt ai oamenilor, fiindcă sunt luați din impozitele lor, sau sunt luați împrumut de la UE, dar care vor fi plătiți tot de către oamenii care plătesc impozite. Așa a putut fi pusă la pământ România, prin faptul că toate instituțiile statului au fost spoliate.

„Instanța umanitară”, supranumele pe care instanța pe care o conduce îl are, nu este de fapt decât modalitatea de a scoate bani din instituții publice și ai da unor oameni care nu muncesc, care distrug aceste instituții prin exemplul lor, care desfid pe cei care muncesc dedicat și-și dau sufletul pentru aceste instituții și pe cei care este normal să beneficieze de serviciile lor culturale, plătitorii de impozite. Astfel, pentru a se scoate bani nemunciți se organizează aceste grupuri infracționale organizate, formate din oameni de așa-zisă „vază a societății”, din politicieni, judecători care nu au alt scop decât scoaterea de bani din instituții publice și desființarea statului de drept, care dacă ar funcționa, ar putea să îi prindă. Astfel, cei ce sunt puși să păstreze legalitatea, de fapt sunt cei care o subminează pentru a putea să facă mai mulți bani ilegal. Iar cei ce se opun sunt distruși. Mie mi s-au făcut sau am fost obligat să fac 20 de dosare în trei ani de zile, în care madam Gârbovan și Curtea de Apel din Cluj se chinuie să nu ies din raza lor, pentru a mă fura în toate. Sunt furat și la Cluj și la Baia Mare și la Bistrița, fiindcă acestea sunt supuse Curții de Apel Cluj. La Oradea, unde am cerut strămutare, nu am mai fost furat, fiindcă madam Gârbovan nu are influență acolo. Cum este posibil ca cei care iau salarii atât de mari din banii noștri, judecătorii, să ne fure, împreună cu avocații? Pentru aceasta și multe altele, madam Gârbovan a fost propusă să fie Ministrul Justiției.

Revenind, atunci când li se opune cineva, sunt obligați să-l desființeze pe acel om, să-i distrugă viața, pentru a nu fi dați în vileag, iar lumea să nu înțeleagă ce se petrece de fapt.

La fel este și cu statuile în Cluj și în Transilvania. Legea 422/2001, privind protejarea monumentelor, așa se numește, este clară, acestea nu pot fi date jos, mutate sau mutilate. Cu toate acestea, cele românești sunt date jos, iar cele maghiare sunt ridicate. Toate acestea cu acordul Comisiei Monumentelor de la București.

Doamna Gârbovan și Procuratura, SRI-ul, cunosc legea și sunt obligați de către ea să se autosesizeze, atunci când ea este încălcată, dar nu o fac, ceea ce arată că toți sunt de acord ca aceste fapte să se petreacă împotriva Constituției și a legilor din România, deși ei sunt garanții acestor legi.

Cum au putut ajunge aici? Nu se poate explica decât prin faptul că Boc, Tișe, cei de la PSD, cei din spatele lor care îi conduc și care știu ce se petrece și ei și care au propus-o pe Gârbovan ca Ministru al Justiției, sunt toți băgați în afacerea ilegală a retrocedărilor clădirilor vechi din Cluj, de unde toți iau cotă parte, fiind legați între ei prin omerta, altfel știind ce se petrece, ar face publice aceste furturi. Și în multe alte aspecte. Cine are de câștigat? Ei, fiindcă se îmbogățesc, statul maghiar, fiindcă cetățeni ai lui devin proprietari în centrul Clujului, samsarii imobiliari, în felul acesta cresc prețurile în Cluj. Unde este SRI-ul? Oare întâmplător el a fost condus de către Hellwig? Oare întâmplător secretarul comisiei SRI este Csoma Botond, cel care face presiuni asupra managerilor ca aceștia să accepte ilegal spălarea de bani veniți din Ungaria către etnici maghiari care apoi să lupte pentru independența Transilvaniei, împotriva Constituției României, deși toți au jurat credință României? Președintele Tișe nu ar fi necesar să răspundă pentru faptul că a produs un abuz în serviciu printr-un furt, pentru ca niște etnici maghiari să aibă bani pentru a lupta pentru independența Transilvaniei? Boc nu ar fi normal să răspundă pentru faptul că a permis ca însemnele și personalitățile românești să ajungă obiectul unei bătăi de joc?

Au auzit aceștia toți despre trădare de țară? De ce nu se dă de către procuratură curs celor trei dosare penale pe care le-am intentat pentru abuz în serviciu și grup infracțional organizat?

Iată că ceea ce mi s-a petrecut mie ca manager nu este deloc întâmplător. Este de fapt o rețetă care a fost aplicată și la scară mult mai mare, prin care niște oameni plătiți din banii noștri au ales să ne trădeze și să ne fure, pentru ca ei să se îmbogățească. Apoi ne vor spune că suntem needucați, că s-ar cuveni să stăm în ghetouri, că suntem recalcitranți, că dacă nu ne liniștim s-ar putea să ni se petreacă diverse rele.

Deja ne-au vaccinat, ne opresc să mai mâncăm carne, ne vor băga în ghetouri ca să rămână numai ei în centrul orașelor.

Eu nu voi fi niciodată de acord!

Autor: Emanuel Petran ‒ actor și regizor la Teatrul Național din Cluj-Napoca

Citiți și:
Lumea Justiției consideră că Dan Diaconescu a fost linșat mediatic după metoda Binomului. „Coincidența”: DD cocheta cu partidul AUR și voia să deschidă un post de televiziune
Extrem de puțină lume se mai arată deranjată de excepționalismul juridic în care am funcționat timp de 22 de luni

 

yogaesoteric
26 februarie 2024