O specie ameninţată: OMUL

Suntem propriii noştri călăi

Distrugerea mediului înconjurător ne pune în pericol viaţa. De la anomaliile climei la noii viruşi, de la tăierea pădurilor la „bombele” demografice, pericolele sunt fără număr, iar autorul lor este unic: OMUL

Planeta are febră
 

Ambient degradat, climă schimbată, manipulări genetice, dezechilibre demografice, viruşi noi… atâtea ameninţări ce apasă asupra omului, ameninţări de care el însuşi se face vinovat. S-a pus, nu o dată, întrebarea: „În goana lor inexorabilă spre pierzanie, oamenii nu pot să se oprească?”.

În doar două secole, omul a provocat o schimbare a climei comparabilă cu cea suferită în mod natural de Pământ în decurs de 5.000 de ani. Astăzi, lumea ştiinţifică recunoaşte în unanimitate că efectul de seră este un fenomen îngrijorător. „Suntem într-un moment în care încălzirea climatică nu mai este o ipoteză într-un viitor ipotetic. Este aici!”, sună previziunile specialiştilor.

Consecinţă directă a încălzirii: sporirea catastrofelor naturale. Inundaţiile, vijeliile, furtunile, cicloanele se înmulţesc în asemenea măsură, încât prima companie mondială de reasigurare (asigurare a asigurărilor), München Re, din Germania, este convinsă că „tendinţa spre catastrofe naturale din ce în ce mai grave şi din ce în ce mai frecvente va continua”. Numai pentru Statele Unite, costul anual al acestor catastrofe este evaluat la mai mult de 20 de miliarde dolari. Ironie a soartei, creşterea distrugerilor rezultate din catastrofele naturale a făcut ca mai multe companii de asigurare să dea faliment, nemaiputând plăti atâtea daune…

Ninge în august

Poluarea cu gaze împinge lumea într-un cataclism.
În 2013, nordul deşertului chilian a fost inundat cu ploi diluviene. La începutul lunii septembrie 2013, în Peru a nins abundent, în vreme ce în ultimii 10 ani, seceta secătuieşte Pakistanul, India şi Indonezia, zone umede în mod obişnuit.

O altă consecinţă vizibilă a încălzirii planetei: creşterea nivelului oceanului planetar. Actualmente, ea se desfăşoară cu 60% mai repede decât estimaseră climatologii. Până la sfârşitul secolului, apele oceanelor vor creşte cu cca 1m.

După un model emis de NASA, încălzirea planetei – care nu se produce în mod omogen – va fi până în anul 2050 de aproximativ 2°C în zonele tropicale şi ecuatoriale şi de 10° în apropierea Cercurilor Polare. Gheţarii se vor topi, ca şi zăpezile de la poli, oceanele îşi vor mări volumul şi vor acoperi vaste întinderi de uscat, punând în pericol o mare parte a omenirii. Bangladesh-ul, Sri Lanka, insulele Maldive şi numeroase alte insule vor dispărea.

Muşcând litoralul, apele sărate ale oceanelor se vor infiltra în pânzele freatice şi vor polua apa potabilă. Experţii prevăd că până în anul 2100, toate apele dulci de la suprafaţă vor dispărea. Această profeţie sumbră, făcută în 1997, în Malaezia, la Conferinţa Internaţională a Apelor, este cu atât mai alarmantă, cu cât se adâncesc tot mai mult inegalităţile în materie de resurse hidrologice. În prezent, 1,5 miliarde de fiinţe omeneşti nu dispun de apă potabilă şi, în fiecare an, 6 milioane de copii mor pentru că au băut apă contaminată.

Morţi de sete
 

Seceta va duce la foamete şi la migraţii masive ale populaţiei din ţările sărace în cele dezvoltate.
„Războaiele secolului următor vor fi războaie pentru apă!”. Acest diagnostic dat de Boutros Boutros-Ghali, fost secretar general al ONU, este cât se poate de credibil, în măsura în care acest conflict i-ar pune de pe acum, de pildă, faţă-n faţă pe israelieni şi pe palestinieni. Şi această ameninţare este îndreptată în mod direct asupra asigurării hranei. După săptămânalul american Newsweek, douăsprezece ţări, printre care Kenya, Vietnam, dar şi China şi Israel au mizat totul pe irigaţii şi, drept urmare, în caz de secetă, vor fi atinse de o scădere de cel puţin 50% a terenurilor cultivabile (norma admisă, pentru ca o ţară să poată răspunde nevoilor ei de hrană, este un minimum de 700 m2 de pământuri arabile pe cap de locuitor).

Suprafeţele cultivate scad, recoltele – de asemenea. În anul 2100, populaţia planetei ar trebui să se stabilizeze la aproximativ 10 miliarde de locuitori, căci la acea dată toate ţările îşi vor fi încheiat tranziţia demografică. Vor putea oare resursele agricole să-i hrănească pe toţi? Da, răspund agronomii, cu condiţia să nu intervină catastrofe imprevizibile, din ce în ce mai dese în ultimul timp.

Copii fără creier

Sănătatea omului este şi ea ameninţată. Geneticienii occidentali au stabilit cauzele imediate ale cancerului, care par a fi poluarea şi deşeurile industriale. În plus, alimentele noastre conţin produse cancerigene (în special tot ce este rafinat, ca zahărul, de pildă). Unele produse chimice nu se mulţumesc doar să provoace cancerul: ele blochează acţiunea hormonilor estrogeni naturali, implicaţi în reproducere. Din 1940, pretutindeni în lume s-a observat o scădere de 50% a numărului de spermatozoizi şi o reducere a volumului spermatic, care a trecut de la 3,4 ml la 2,75 ml. În ţările industrializate, fapt elocvent, există de trei ori mai multe cazuri de cancere ale testiculelor şi de două ori mai multe cancere de prostată.

Neliniştitor mai este şi faptul că poluanţii atmosferici provoacă mutaţii cromozomiale. O expunere ridicată la dioxine – ca în Soveso (Italia) – atrage un exces de naşteri de fete. La graniţa dintre Mexic şi Statele Unite, regiune unde se fabrică şi se utilizează masiv solvenţi, au fost înregistrate, din anii ’70, şaptezeci de cazuri de nou-născuţi anencefali (fără creier).

Industria electronică este şi ea responsabilă pentru numeroase malformaţii congenitale. La San José (California), în Silicon Valley, poluarea cu tricloretilenă a provocat la unii nou-născuţi comunicaţii intervalvulare, malformaţii ale urechii şi boltei palatine, ca şi degete lipite între ele. În California, rata avorturilor spontane s-a dublat în ultimii treizeci de ani, iar cea a malformaţiilor congenitale s-a triplat. Dar asta nu e totul! „Unele ambalaje – ne previne Mahomed Larbi Bouguerra, autorul cărţii Poluarea invizibilă– pot lăsa să treacă în alimente unele produse chimice ale căror efecte sunt necunoscute sau provocatoare de grave alergii”.

Oraşe cu 40 de milioane de locuitori
 

Fenomenele meteo extreme vor deveni curente: tornade, inundaţii, topiri de gheţari.

Previziunile demografilor anunţă că cele 4 miliarde de oameni în plus se vor strânge mai ales în aglomerări giganteşti, de 30 sau 40 de milioane de locuitori. Presiunea migratoare, din sud spre nord, dar şi de la ţară spre oraş, se accentuează necontenit. Unii experţi prevăd chiar o „libanizare” a societăţilor noastre urbane. Dualitatea societăţii se va accentua până la caricatură, profetizează Thierry Gaudin, autorul cărţii 2100, povestea secolului următor. Excluşii devin „sălbatici urbani”. Ei n-au nimic de pierdut. Inventează noi moduri de supravieţuire. Se organizează în bande, cu legături în toată lumea. Sectele, mişcările religioase integraliste, puterile mafiote proliferează pe acest teren favorabil. Legea talionului are prioritate în faţa legii oficiale!

Dacă populaţia urbană este surghiunită în fortăreţe lipsite de legi, în schimb, populaţia rurală este deposedată de ambientul său.

„Cine pune toporul la tulpina unui arbore pregăteşte sicriul agriculturii”

Şi mai dramatică pare, însă, situaţia pădurilor din România. Faţă de procentul de împădurire natural al României (80-85%), procentul actual a scăzut la o treime (27%) şi reprezintă mai puţin de două treimi din cel critic (40%), ceea ce conferă spaţiului geografic naţional o stare de acută instabilitate ecologică: terenuri degradate pe 32% din suprafaţa ţării – cu 5% mai mult decât chiar suprafaţa împădurită – din care circa două milioane de hectare puternic degradate, inapte folosinţelor agricole, şi şase sute de mii de hectare afectate de alunecări de teren, cu repercusiuni economice evidente şi urmări sociale imprevizibile.

Problemele ecologice riscă să aducă ruina agriculturii („Cine pune toporul la tulpina unui arbore pregăteşte sicriul agriculturii”, scria la începutul secolului trecut Regele Ferdinand al României), să înmulţească dezastrele naturale şi tulburările de sănătate. Dispariţia pădurilor dă naştere unor grave ameninţări. Munţii „curg” (pământul care îi acoperă se desprinde), ploile se transformă în inundaţii şi viituri, vântul îşi intensifică forţa şi se transformă în vijelii; alungate din habitatul lor natural, animalele sălbatice dispar sau năvălesc în oraşe, prin suburbiile sărace, aducând cu ele viruşi pe care-i transmit omului.

Tăierea pădurilor naşte dezastre ecologice: alunecări de teren, secetă, dispariţia unor specii de animale
 

Exemplele nu lipsesc. Cea mai înspăimântătoare dintre aceste maladii, febra Lassa, descoperită în Nigeria, a fost adusă din regiunile locuite de şobolani purtători de virus, alungaţi odată cu distrugerea pădurii, determinată de exploatarea minelor de aur. Date fiind formidabilele capacităţi de mutaţii şi adaptare a viruşilor, va trebui ca în curând să facem faţă unei ameninţări majore: ei sunt atât de agresivi şi de contagioşi, încât trebuie studiaţi numai în laboratoare cu securitate de nivelul 4 (virusul SIDA este clasat la nivelul 2).

Vom şti noi, oare, să ne apărăm de cei decişi să distrugă planeta?

Citiţi şi:

Cu Pământul în vizită la doctor

Ciudata «încălzire globală» – A nins la tropice!

Substanţele toxice din mediu afectează nu numai organismul expus ci şi urmaşii fiinţei respective, prin moştenire epigenetică trans-generaţională

 

yogaesoteric
30 mai 2017