O viziune asupra unei psihologii spiritualizate

Cunoscând faptul că ştiinţa în general nu ia în consideraţie rolul spiritualităţii în viaţa omului, Michael Harner, un faimos antropolog şaman, afirmă că psihiatria modernă suferă de două probleme principale. „Este „etnocentrică”, ceea ce înseamnă că nu ia în considerare, ca fiind corecte, decât propriile moduri de a vedea psihicul uman şi realitatea. Din această perspectivă, experienţele sau comportamentele care nu au o explicaţie psiho-analitică sau comportamentală sunt atribuite bolilor mentale. Ea este de asemenea „cognicentrică” sau „pragmacentrică”, însemnând că ia în considerare doar experienţele şi observaţiile cu privire la stările obişnuite de conştiinţă.”

Acest dezinteres al ştiinţei psihicului în ceea ce priveşte stările holotropice a condus la o tendinţă de a patologiza aproape toate activităţile care nu pot fi înţelese în contextul limitat al paradigmei materialismului monistic. Considerate însă ca atare, ele pot conduce la o armonizare emoţională a fiinţei, la o transformare pozitivă a personalităţii şi a evoluţiei conştiinţei.

Studiul sistematic al acestor experienţe conduce inevitabil la o modificare radicală a ideilor noastre fundamentale legate de conştiinţă, de psihicul uman. Aceste modificări se vor reflecta mai ales în înţelegerea şi cartografierea psihicului uman, în înţelegerea rolului spiritualităţii în viaţa umană şi a naturii realităţii.