Oamenii de știință au descoperit nanoparticule de aur în molizi, care sunt asimilate în mod natural de bacteriile simbiotice

În adâncul pădurilor din Finlanda, oamenii de știință au descoperit o alchimie secretă ascunsă în ace de molid norvegian. Ei au descoperit nanoparticule de aur, asimilate în mod natural cu ajutorul bacteriilor simbiotice. Oamenii de știință au observat dansul complex al naturii în care participă copaci, bacterii și urme de metale, cu implicații care se extind de la explorarea mineralelor până la sănătatea umană.

Un studiu publicat în Environmental Microbiome relevă că anumiți molizi din apropierea minei de aur Kittilä din Finlanda conțin particule minuscule de aur, formate cu ajutorul bacteriilor simbiotice care trăiesc în interiorul acelor lor. Aceste microorganisme, cunoscute sub numele de endofite, joacă un rol crucial în transformarea aurului solubil din sol în nanoparticule solide – un proces care ar putea revoluționa modul în care căutăm metale prețioase, aducând în același timp noi înțelegeri asupra legăturilor misterioase dintre biologie și geologie.

Dar această descoperire sugerează ceva mai profund: modul în care urmele de aur interacționează cu sistemele vii, de la plante la oameni. Ar putea aceste particule microscopice de aur, create prin alchimia microbiană, să conțină indicii despre beneficiile pentru sănătate neglijate de mult timp de știința modernă?

Aurarii microbieni din interiorul molidului

Aurul nu apare în copaci întâmplător – este un proces atent orchestrat, care implică mici parteneri microbieni. Studiul a descoperit că anumite bacterii, printre care Cutibacterium și Corynebacterium, se dezvoltă în ace de molid care conțin nanoparticule de aur. Aceste microorganisme secretă biofilme lipicioase care captează și stabilizează ionii de aur, transformându-i în particule solide inofensive.

„Rezultatele noastre sugerează că bacteriile și alți microbi care trăiesc în interiorul plantelor pot influența acumularea aurului în copaci”, spune cercetătorul principal Kaisa Lehosmaa de la Universitatea din Oulu. Această mediere microbiană nu este doar fascinantă, ci ar putea duce la noi operațiuni de exploatare minieră. Monitorizarea acestor bacterii în plante ar putea duce la explorarea ecologică a mineralelor, reducând necesitatea forajelor distructive.

De ce ar fi interesate bacteriile de aur? Ionii solubili de aur pot fi toxici, astfel încât microbii au dezvoltat probabil modalități de a-i neutraliza, similar modului în care oamenii se detoxifică de metalele grele. De-a lungul mileniilor, această alchimie microbiană ar fi putut modela subtil ecosistemele, influențând modul în care metalele circulă prin sol, apă și organisme vii.

De la copac la masă: ar putea aurul să fie benefic pentru oameni?

Aurul este utilizat de mult timp în medicina tradițională, de la Swarna Bhasma (cenușă de aur purificată) din medicina Ayurveda până la suplimentele alimentare cu aur coloidal. Cercetările moderne sugerează că nanoparticulele de aur – similare celor găsite în ace de molid – pot avea proprietăți antiinflamatorii, antioxidante și chiar neuroprotectoare.

Deși aurul nu este un nutrient esențial precum fierul sau zincul (iar expunerea excesivă poate fi toxică), nanoparticulele sale interacționează cu sistemele biologice în moduri surprinzătoare. Studiile arată că acestea pot:

• Reduce inflamația, putând ajuta în afecțiuni precum artrita.
• Proteja neuronii de stresul oxidativ, oferind speranțe în cazul bolilor neurodegenerative.
• Unele cercetări sugerează că nanoparticulele de aur pot ajuta la protejarea neuronilor și la reducerea stresului oxidativ din creier, putând încetini bolile neurodegenerative precum Alzheimer.
• Îmbunătăți funcția imunitară, echilibrând răspunsurile hiperactive observate în tulburările autoimune.
• Unele sisteme tradiționale (de exemplu, Ayurveda) utilizează cenușă de aur (Swarna Bhasma) pentru întinerire, susținând că aceasta îmbunătățește vitalitatea și longevitatea.

Cheia oricărui oligoelement rezidă în biodisponibilitate. Aurul metalic este inert, dar nanoparticulele – în special cele stabilizate de compuși organici – pot fi absorbite mai eficient. Unii cercetători speculează că microbiomul din intestinul uman, la fel ca bacteriile din ace de molid, ar putea ajuta la procesarea aurului din alimente sau suplimente. Cea mai importantă aplicație a acestei descoperiri în medicină în prezent este în diagnosticare. Nanoparticulele de aur au fost utilizate pe scară largă ca sonde pentru detectarea/monitorizarea unei game largi de ținte, cum ar fi proteine, celule și acizi nucleici.

Modalități prin care bacteriile transformă aurul

Dincolo de sănătate, această descoperire deschide porțile pentru bio-minerit – utilizarea plantelor și bacteriilor pentru localizarea sau chiar extragerea metalelor în mod sustenabil. Tehnici similare ar putea purifica apa poluată sau recupera minerale rare din deșeurile electronice. Iată câteva modalități prin care bacteriile și ciupercile transformă aurul:

• Rizobacterii (de exemplu, Pseudomonas, Bacillus spp.) – Prezente în sol și în sistemul radicular, aceste bacterii reduc ionii de aur (Au³⁺) la AuNP (particule de aur de dimensiuni nanometrice) prin procese enzimatice (de exemplu, reductaze dependente de NADH – nicotinamidă adenină dinucleotidă, forma redusă). Copacii pot absorbi aceste nanoparticule stabilizate prin absorbția radiculară.
• Bacterii endofite (de exemplu, Bacillus subtilis, Enterobacter spp.) – Aceste tulpini colonizează țesuturile plantelor și ajută la sinteza intracelulară a AuNP, care poate fi apoi transportat sistemic.
• Microbiota intestinală umană (Lactobacillus, Bifidobacterium) – Unele tulpini probiotice pot reduce sărurile de aur în nanoparticule, ajutând la asimilare prin absorbție intestinală.
• Ciupercile micoriziene arbusculare (AM) (de exemplu, Glomus spp.) – Aceste ciuperci formează relații simbiotice cu rădăcinile plantelor, îmbunătățind absorbția mineralelor. Unele specii facilitează formarea AuNP din ionii de aur din sol.
• Ciuperci endofite (Fusarium oxysporum, Aspergillus niger). Aceste ciuperci secretă reductaze și proteine stabilizatoare, transformând sărurile de aur în nanoparticule biocompatibile pe care plantele (și, indirect, oamenii care consumă aceste plante) le pot asimila.

Totuși unele mistere rămân încă neelucidate. De ce doar unii molizi acumulează aur, iar alții nu? Cum controlează bacteriile cu precizie formarea nanoparticulelor? Și ar putea plantele bogate în aur – fie ele molizi sau altele – să joace un rol în viitorul nutraceuticelor?

Citiți și:
Argintul coloidal ionic, un remediu miraculos
Organismul are nevoie de elemente minerale naturale. Aflaţi ce este necesar să mâncaţi ca să fiţi sănătoşi
Ormus – Tainele dezvăluite ale unei substanțe minunate

yogaesoteric
14 octombrie 2025

Also available in: English