„Obiectivitatea este necesar să dispară”: Liderii din presă cer sfârșitul jurnalismului obiectiv

Există o mișcare în școlile de jurnalism de a scăpa de principiile de obiectivitate. Jurnalismul de tip „activism” a devenit noua piatră de încercare în mass-media, chiar dacă sondajele arată că încrederea în presă este în scădere. Fostul editor executiv al Washington Post Leonard Downie Jr. și fostul președinte al CBS News Andrew Heyward au publicat rezultatele interviurilor lor cu peste 75 de lideri media și au ajuns la concluzia că obiectivitatea este considerată acum reacționară și chiar dăunătoare. Emilio Garcia-Ruiz, redactor-șef la San Francisco Chronicle a spus-o clar: „Obiectivitatea este necesar să dispară”.

În timp ce Bob Woodword și alții au recunoscut în cele din urmă că acoperirea problemei rusești a fost lipsită de obiectivitate și a dus la o raportare falsă, personalități din mass-media fac presiuni și mai mari împotriva obiectivității ca valoare de bază în jurnalism.

Asistăm la ascensiunea jurnalismului „de susținere” și respingerea obiectivității în școlile de jurnalism. Scriitori, editori, comentatori și academicieni au îmbrățișat apelurile tot mai numeroase la cenzură și la controlul discursului, inclusiv președintele ales Joe Biden și principalii săi consilieri. Această mișcare include academicieni care resping chiar conceptul de obiectivitate în jurnalism în favoarea unei susțineri deschise.

Decanul de la Columbia Journalism și scriitorul de la New Yorker, Steve Coll, a denunțat modul în care dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de Primul Amendament este folosit ca „armă” pentru a proteja dezinformarea. Într-un interviu acordat cotidianului The Stanford Daily, profesorul de jurnalism de la Stanford, Ted Glasser, a insistat asupra faptului că jurnalismul este necesar „să se elibereze de această noțiune de obiectivitate pentru a dezvolta un simț al justiției sociale”.

El a respins ipoteza că jurnalismul se bazează pe obiectivitate și a declarat că „jurnaliștii sunt activiști, deoarece jurnalismul în cea mai bună formă a sa – și, de fapt, istoria în cea mai bună formă a sa – se referă la moralitate”.

Astfel, „jurnaliștii este necesar să fie avocați deschiși și sinceri ai justiției sociale și este greu să faci asta sub constrângerile obiectivității”.

Lauren Wolfe, editorul freelance concediat de la New York Times, nu numai că a ieșit public pentru a-și apăra tweet-ul pro-Biden, dar a publicat un articol intitulat „Sunt o jurnalistă părtinitoare și sunt de acord cu asta”.

Fosta jurnalistă la New York Times (și acum profesoară de jurnalism la Universitatea Howard) Nikole Hannah-Jones este o voce importantă pentru jurnalismul „pro” ceva.

Într-adevăr, Hannah-Jones a declarat că „tot jurnalismul este activism”. Proiectul său 1619 a fost contestat ca fiind profund viciat. În plus, Jones are un lung istoric ca jurnalistă intolerantă, poziții controversate privind revoltele și încurajarea teoriilor conspirației. Mai târziu, Hannah-Jones avea să contribuie la conducerea efortului celor de la Times de a scăpa de un editor și de a-și cere scuze pentru publicarea unui articol al senatorului Tom Cotten, pe care l-a considerat inexact și incendiar.

Sondajele de opinie arată că încrederea în mass-media este la un nivel minim istoric, mai puțin de 20 la sută dintre cetățeni având încredere în televiziune sau în presa scrisă. Cu toate acestea, reporterii și academicienii continuă să distrugă principiile de bază care susțin jurnalismul și, în cele din urmă, rolul unei prese libere în societatea noastră. În special scriitorii acuzați în mod repetat de articole false sau înșelătoare sunt unii dintre cei mai mari avocați ai renunțării la obiectivitatea în jurnalism.

Acum, liderii companiilor media se alătură acestei mișcări autodistructive. Nu este vorba de editorialiști sau de gazdele de la televiziunea prin cablu care împărtășesc în mod obișnuit opinii. Este vorba de jurnaliștii adevărați, oamenii pe care se bazează instituțiile media pentru a relata știrile.

Să spui că „Obiectivitatea este necesar să dispară” este, desigur, eliberator. Puteți renunța la neutralitate și echilibru. Puteți să vă satisfaceți „baza” de susținători, precum editorialiștii și scriitorii de opinii. Împărtășirea punctului de vedere opus este acum respinsă ca „ambele părți”. Gata. Nu mai este nevoie să acordați credibilitate opiniilor opuse. Este o realitate familiară pentru cei din învățământul superior, un învățământ din ce în ce mai intolerant față de opiniile opuse sau disidente.

Downie povestește cum liderii din redacțiile de știri din ziua de azi „cred că urmărirea obiectivității poate duce la un echilibru fals sau la un «bothsidesism» înșelător în acoperirea poveștilor despre rasă, tratamentul femeilor, drepturile LGBTQ+, inegalitatea veniturilor, schimbările climatice și multe alte subiecte. Și, în redacțiile de știri care se diversifică, ei simt că fenomenul neagă multe dintre propriile identități, experiențe de viață și contexte culturale, împiedicându-i să urmărească adevărul în munca lor”.

A fost o vreme când toți jurnaliștii împărtășeau o „identitate” comună, ca profesioniști care puteau separa propriile prejudecăți și valori de raportarea știrilor.

Acum, obiectivitatea este practic sinonimă cu prejudecata. Kathleen Carroll, fost editor executiv la Associated Press, a declarat: „Este obiectiv după standardele cui?… Acest standard pare să fie alb, educat și destul de bogat”.

Emisiuni precum NPR șterg rapid orice linie de demarcație între jurnaliști și activiști. NPR a anunțat că reporterii pot participa la activități care pledează pentru „libertatea și demnitatea ființelor umane” pe rețelele de comunicare virtuală și în viața reală.

Downie se face ecoul unor astfel de opinii și declară: „Ceea ce am descoperit ne-a convins că mass-media de știri care caută adevărul este necesar să treacă dincolo de ceea ce a însemnat cândva «obiectivitatea» pentru a produce știri mai demne de încredere.”

Serios? A fi mai puțin obiectiv va face știrile mai demne de încredere? Nu pare să fi funcționat de ani de zile, dar Downie și alții se bazează pe asta, ca niște jucători înrăiți la Vegas.

Într-adevăr, întreaga scandare „Let’s Go Brandon” este la fel de mult o critică la adresa mass-media, ca și la adresa președintelui Biden.

Dacă nu există o diferență prea mare între mass-media mainstream și mass-media alternativă, publicul va continua tendința de a se îndepărta de prima. MSM are cel mai mult de pierdut de pe urma acestei mișcări, dar, ca editori distincți, vor continua să cedeze în fața susținătorilor din rândurile lor. Este ceea ce a făcut New York Times atunci când și-a aruncat proprii editori sub autobuz pentru a satisface mulțimea.

Citiți și:
Noul jurnalism și cenzura
Mihai Eminescu: Libertatea presei și a jurnalistului

yogaesoteric
12 aprilie 2023