Omraam Mikhael Aivanhov – Consacraţi-vă viaţa unui ţel superior

Este foarte important să fiţi conştienţi de ţelul pentru care lucraţi şi în folosul cui lucraţi, căci, în funcţie de aceasta, alegeţi direcţia în care se orientează energiile voastre. Dacă vă consacraţi viaţa unui ţel superior – pentru gloria dumnezeiască – ea se va îmbogăţi, va câştiga în forţă şi în intensitate. Este ca în situaţia unui capital pe care îl fructificaţi: vă plasaţi capitalul într-o bancă cerească şi, în loc să fie cheltuit, risipit, el va creşte şi vă va îmbogăţi. Şi astfel, mai bogat, aveţi posibilitatea să vă instruiţi şi să lucraţi mai bine.

Cel care cedează plăcerilor, emoţiilor, pasiunilor, îşi risipeşte capitalul, viaţa, căci tot ceea ce obţine este necesar să fie plătit şi mijlocul de plată este viaţa. În timp ce plasându-vă capitalul într-o bancă aflată sus, cu cât lucraţi mai mult, cu atât vă întăriţi, căci elemente noi, mai pure, mai luminoase, vin să completeze permanent în voi ceea ce aţi cheltuit. În orice act al vieţii, chiar în cel mai simplu, este necesar să învăţaţi să puneţi în acţiune forţe şi elemente care să vă permită să transpuneţi acest act într-un plan spiritual şi să atingeţi astfel un grad superior de viaţă.

Să luăm ca exemplu o zi obişnuită: dimineaţa ne trezim şi imediat se declanşează o mulţime de procese, de gânduri, de sentimente şi gesturi: ne ridicăm, aprindem lampa, deschidem geamurile, ne spălăm, pregătim gustarea de dimineaţă, plecăm la treabă, întâlnim oameni etc. Câte sunt de făcut, şi toată lumea este obligată să le facă. Diferenţa constă în aceea că în timp ce unii le fac din obişnuinţă, mecanic, alţii – cei care au o atitudine spirituală faţă de viaţă – căută să introducă în fiecare din aceste acte viaţă, intensitate, puritate, şi atunci totul se transformă, totul căpăta un sens nou, sunt tot timpul inspiraţi.

Bineînţeles, vedem în jurul nostru o mulţime de oameni dinamici, întreprinzători, dar toată activitatea lor se limitează la obţinerea succesului, a bunăstării materiale, a gloriei; ei nu fac nimic pentru a-şi face existenţa mai senină, mai echilibrată, mai armonioasă. Şi această atitudine nu este inteligentă, căci această viaţă debordantă îi epuizează şi îi îmbolnăveşte.

Deci, obişnuiţi-vă să priviţi viaţa cotidiană cu toate actele pe care este neecsar să le îndepliniţi, cu evenimentele care vi se petrec, cu oamenii cu care sunteţi în contact, permanent sau ocazional, ca pe un material asupra căruia este nevoie să lucraţi pentru a-l transforma. Nu vă mulţumiţi să acceptaţi ceea ce vi se oferă şi să vă supuneţi pasiv încercărilor la care sunteţi expuşi: preocupaţi-vă permanent să adăugaţi un element care să însufleţească, să dea viaţă, să spiritualizeze acest material. Căci în aceasta constă adevărata Viaţă spirituală: să fii capabil să introduci în fiecare activitate un element, un ferment capabil să proiecteze această activitate pe un plan superior. Veţi replica: „Şi atunci meditaţia… şi rugăciunea?…” Da, într-adevăr, rugăciunea şi meditaţia sunt acelea care vă ajută să captaţi acele elemente mai subtile, mai pure şi care vă permit să daţi actelor voastre o nouă dimensiune.

Pot să apară în viaţa voastră evenimente care să vă împiedice să efectuaţi exerciţiile spirituale pe care v-aţi impus să le practicaţi zilnic. Dar acest aspect nu este cazul să vă împiedice să fiţi în contact cu Spiritul. Căci Spiritul este mai presus de forme, mai presus de practici. În orice situaţie, în orice împrejurare, puteţi intra în contact cu Spiritul pentru ca să vă însufleţească şi să vă înfrumuseţeze viaţa. Câţi oameni dezechilibraţi, din cauza unei vieţi trepidante, caută mijloace pentru a se reechilibra! Ei practica yoga, zen, meditaţia transcendentală sau urmăresc să înveţe să se relaxeze. Toate acestea sunt foarte bune, dar eu consider că există şi un exerciţiu mult mai simplu şi eficient: să învăţăm să mâncăm. Va miră? De ce? În loc să mâncaţi oricum, în zgomot, cu nervi, cu grabă chiar, nu este mai bine să înţelegeţi că în fiecare zi, de 2-3 ori pe zi, aveţi ocazia să faceţi un exerciţiu de destindere, de concentrare, de armonizare a tuturor celulelor?

În clipa când vă aşezaţi la masă, începeţi prin a alunga din mintea voastră tot ce vă poate împiedica să mâncaţi în pace şi armonie. Şi, dacă nu reuşiţi imediat, aşteptaţi, pentru a începe să mâncaţi în momentul când aţi reuşit să vă calmaţi. Dacă mâncaţi într-o stare de agitaţie, de nervi sau de nemulţumire, introduceţi în voi agitaţie, vibraţii dezordonate, care se vor transmite în tot ceea ce veţi face ulterior. Chiar dacă vă veţi strădui să creaţi o aparenţă de calm, de stăpânire de sine, va emana totuşi din voi o anumită agitaţie, o tensiune şi veţi comite erori, vă veţi izbi de oameni sau de obiecte, veţi rosti cuvinte nepotrivite prin care veţi risca să pierdeţi prieteni sau să vi se închidă porţi.

În timp ce dacă mâncaţi într-o stare de armonie, veţi rezolva mai bine problemele ce vi se vor prezenta ulterior şi, chiar dacă în cursul zilei veţi fi obligat să alergaţi în dreapta şi în stânga, veţi simţi în voi o linişte pe care activitatea voastră nu o va putea tulbura. Începând cu începutul, cu aspectele mărunte, vom putea ajunge foarte departe.

Să nu credeţi că oboseala provine întotdeauna din prea multă activitate. Nu: ea survine deseori ca urmare a unei risipe de forţe. Şi, iată, atunci când înghiţim mâncarea fără să o mestecăm suficient şi fără să o impregnăm suficient cu gândurile şi sentimentele noastre, ea devine mai greu digerabila, iar organismul nu va putea beneficia din plin, datorită efortului pentru asimilarea ei.

Atunci când mâncaţi fără să conştientizaţi importanţa acestui act, chiar dacă organismul se întăreşte prin hrană, el nu primeşte din ea decât partea grosieră, materială, şi care nu este comparabilă cu energiile de care aţi putea beneficia dacă aţi şti cum să mâncaţi în linişte şi să vă concentraţi asupra hranei, pentru a prelua elementele eterice şi subtile. Deci, în timp ce mâncaţi, concentraţi-vă asupra hranei şi proiectaţi asupra ei toată iubirea voastră şi recunoştinţa faţă de toată creaţia dumnezeiască; în acel moment se produce separarea între materie şi energie: materia se dezagregă, în timp ce energia pătrunde în voi şi astfel veţi putea dispune de ea.

În alimentaţie, importante nu sunt alimentele propriu-zise, ci energiile pe care aceste alimente le conţin prin chintesenţa din ele, căci în această chintesenţă este viaţa. Partea materială a alimentului constituie doar suportul, iar chintesenţa, atât de subtilă, atât de pură, e necesar să alimenteze nu doar planurile inferioare, trupul, corpul astral, corpul mental, ci să alimenteze, de asemenea, sufletul şi spiritul. Să „mestecăm” aerul pentru a-i extrage energiile.

Obişnuiţi-vă să faceţi, în timpul zilei, câteva exerciţii de respiraţie. Dar, pentru a fi într-adevăr folositoare, respiraţiile este necesar să fie lente şi profunde. E necesar ca aerul curat să aibă timp pentru a coborî în plămâni, pentru a-i umple şi pentru a elimina aerul viciat. Şi nu numai că e nevoie să respirăm profund, dar este bine, din când în când, să reţinem aerul în plămâni înainte de a-l expulza. De ce? Pentru a fi „mestecat”; căci plămânii „mestecă” aerul la fel cum gura mestecă alimentele.

Aerul pe care îl inspirăm este ca un „dumicat”, plin cu energii revitalizante. Pentru a beneficia din plin de aceste energii, e necesar să le dăm plămânilor timp pentru a-l mesteca şi digera. Când respiraţi astfel, fiţi conştienţi că, prin aer, primiţi în trupul vostru o Viaţă divină.

Dimensiunea psihică şi spirituală: Exerciţiile de respiraţie au, bineînţeles, o acţiune benefică asupra sănătăţii, dar şi asupra voinţei şi a gândului. Puteţi experimenta: dacă aveţi de ridicat o mare greutate, veţi reuşi mai uşor după o respiraţie profundă. În toate amănuntele vieţii zilnice, în relaţiile cu ceilalţi, amintiţi-vă să respiraţi conştient şi aceasta vă va permite să aveţi controlul asupra voastră. Înaintea unei întâlniri, de pildă, pentru ca discuţia să nu degenereze într-o dispută, luaţi-vă obiceiul de a respira corect. Şi atunci, când sunteţi tulburat, de ce nu cereţi ajutorul plămânilor? Ei sunt acolo pentru a vă ajuta. Timp de două-trei minute, inspiraţi şi expiraţi profund: gândurile voastre se vor uşura şi se vor limpezi. Aveţi mereu nevoie de ajutor, şi este normal, dar de ce îl căutaţi mereu în exterior atâta timp cât el există în voi?

Dacă ajungeţi să sesizaţi sensul profund al respiraţiei, veţi simţi, puţin câte puţin, cum propria voastră respiraţie se contopeşte cu respiraţia cosmică. În timpul expiraţiei, gândiţi-vă că reuşiţi să vă dilataţi, să vă extindeţi până la marginea Universului, apoi la inspiraţie, reveniţi către voi, către sinele vostru, care este asemenea unui punct imperceptibil, centrul unui cerc infinit. Din nou vă dilataţi şi din nou vă contractaţi…Veţi descoperi astfel această mişcare de flux şi reflux care constituie cheia tuturor ritmurilor Universului. Prin efortul de a-l conştientiza în voi înşivă, intraţi astfel în armonia cosmică şi apare un schimb între Univers şi voi, căci inspirând, primiţi elemente din spaţiu, şi expirând, trimiteţi în schimb ceva din inima şi sufletul vostru.

Cel ce ştie să se armonizeze cu Respiraţia cosmică intră în Conştiinţa dumnezeiască. Din ziua în care veţi simţi această dimensiune, veţi dori ca toată viaţa să inspiraţi din Forţa şi Lumina Domnului, pentru ca apoi să o dăruiţi lumii întregi. Căci expiraţia înseamnă şi a distribui Lumina pe care aţi reuşit să o absorbiţi de la Dumnezeu.

Respiraţia conştientă aduce binefaceri nemăsurate vieţii fizice, emoţionale, intelectuale şi spirituale. Conştientizaţi efectele ei benefice pentru creier, pentru suflet, pentru toate facultăţile voastre; este un factor deosebit de puternic în toate domeniile vieţii. Nu neglijaţi niciodată acest aspect. Prea des vă lăsaţi antrenaţi de această agitaţie, care de acum a devenit o stare obişnuită a oamenilor şi care este foarte dăunătoare echilibrului lor fizic şi psihic. E necesar să daţi mai multă atenţie sistemului vostru nervos şi să-i acordaţi, din timp în timp, câte o destindere. Aţi putea, de exemplu, să vă retrageţi într-o încăpere liniştită, să vă întindeţi culcaţi pe burtă, pe un pat sau pe jos, pe un covor, cu braţele şi picioarele destinse; să vă lăsaţi ca şi scufundaţi într-un Ocean de Lumină, fără să vă mişcaţi, fără să gândiţi… (sau dacă nu puteţi să vă liniştiţi gândurile, străduiţi-vă să generaţi doar acele gânduri şi imagini care reprezintă natura pură, în mijlocul căreia vă plasaţi: un izvor, o pajişte, flori, păsări etc.) După câteva minute vă veţi ridica reîncărcaţi. Aceasta este tot; e foarte puţin, dar foarte important.

Bineînţeles, puteţi să spuneţi că nu exista întotdeauna posibilitatea de a vă întinde astfel. Ei bine, atunci rămâneţi pe scaun; principalul este să rupeţi tensiunea în care trăiţi. Este nevoie să ştiţi să vă opriţi, şi nu numai odată sau de două ori pe zi, ci de zece, cincisprezece, douăzeci de ori. Această pauză poate să nu dureze doar unul sau două minute, important este să vă obişnuiţi să o faceţi cât mai des.

Ori de câte ori aveţi un moment liber, indiferent unde vă aflaţi, în loc să pierdeţi timpul sau să vă enervaţi că e nevoie să aşteptaţi, profitaţi de ocazia ivită pentru a vă linişti şi a vă regăsi echilibrul; vă veţi relua apoi activitatea cu forţe sporite. Cel mai mare secret, pentru a ne desfăşura activitatea în cele mai bune condiţii, este să învăţăm să lucrăm întotdeauna numai cu iubire. Căci iubirea este cea care dă puteri, viaţă, este cea care renaşte. Când această iubire nu există şi când munca este considerată doar un mijloc de subzistenţă, această atitudine nu conduce la rezultate bune. Bineînţeles, banii se câştigă, dar dispare bucuria, entuziasmul, omul devine iritabil şi sănătatea se alterează cu timpul. Lucraţi preţ de mai multe ore cu iubire şi nu veţi simţi oboseala; lucraţi un timp mai scurt, fără iubire, cu supărare sau revoltă, şi totul se va bloca în interiorul vostru, vă veţi simţi slăbiţi şi fără forţă.

E necesar să înţelegeţi eficacitatea, puterea iubirii. În tot ce faceţi puneţi iubire sau, dacă nu, mai bine renunţaţi la a face ce v-aţi propus. Tot ceea ce faceţi fără iubire vă oboseşte, ba chiar vă otrăveşte, aşa încât să nu vă mire dacă după aceea sunteţi epuizaţi sau bolnavi. Câta lume se întreabă cum să combată oboseala! Secretul este să pui iubire în tot ceea ce faci, căci iubirea este ceea ce trezeşte toate energiile. Dacă nu puteţi simţi iubire, cereţi susţinere, rugaţi-vă, sunt atâtea energii în jurul vostru care sunt acolo doar pentru a vă ajuta, cereţi-le sprijinul, invitaţi-le şi vor veni negreşit.

Citiţi şi:

Omraam Mikhael Aivanhov – Suferinţa este pentru noi un necesar avertisment

Omraam Mikhael Aivanhov – O scrisoare de la Dumnezeu

Priveşte viaţa dintr-o perspectivă nouă

yogaesoteric
18 aprilie 2020