OMS și Big Pharma construiesc o Piață Pandemică permanentă (I)
Confruntate cu un val de expirări de patente, care duce la un declin sever al profiturilor și le expune concurenței, companiile Big Pharma au început să achiziționeze companii din domeniul biotehnologiei în încercarea de a evita un colaps. Pentru a-și scoate medicamentele pe piață, industria apelează la ultima soluție rămasă în modelul lor deja muribund: cooptarea completă a OMS pentru a pune mâna pe sistemul global de reglementare în domeniul farmaceutic.
O investigație de Max Jones, publicată de Unlimited Hangout
*
Big Pharma va avea curând de înfruntat un risc la nivel de industrie care atinge un nivel de magnitudine mult peste preocupările tipice ale unei corporații – rata de profit sau politicile de afaceri.
De-a lungul anilor de consolidare, industria farmaceutică a ajuns, practic, la nivelul de „too big to fail” (prea mare să se mai poată prăbuși).
Numai că, acum, modelul care promitea să nu se prăbușească niciodată – adică practica de a obține patente exclusive asupra unor medicamente aprobate prin teste clinice și reglementări – a devenit, în condițiile actuale ale industriei, desuet, ba chiar imposibil de susținut.
În acest nou climat, testele și reglementările pe care Big Pharma le trecea cu succes acum ceva vreme, pot foarte bine duce la distrugerea totală a acestei industrii.
Dar sectorul farmaceutic a pus ochii pe singura soluție care îi poate conserva banii și puterea: controlul total asupra sectorului public, în speță, a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), și a sistemului de reglementare care ține azi piața captivă.
Expirarea în masă a exclusivității unor patente
Problema începe cu amenințarea care planează asupra celor mai mari 20 de companii Big Pharma: de acum și până în 2030, ele riscă să piardă circa 180 de miliarde de dolari din vânzări.
Această amenințare, care se cheamă „patent cliff” (i.e., expirarea unui număr mare de patente) este un eveniment care se petrece cu regularitate în industria farmaceutică.
Big Pharma își face de multă vreme banii din exclusivitatea pe care o are, prin patentare, asupra unor medicamente, prin care monopolizează toate profiturile potențiale care ar decurge din acele medicamente pentru o anumită perioadă de timp.
Când exclusivitatea patentelor expiră, medicamentele se rostogolesc la vale, cu capul înainte, de pe acest „vârf de patent” și companiile riscă să piardă zeci de miliarde de dolari.
În mod normal, companiile gestionează aceste situații prin fuziuni și achiziții de alte companii farmaceutice, de regulă mai mici, care fabrică produse cu potențial de piață.
De data asta, însă, potrivit Biopharma Dive, „după ani de consolidare a industriei, nu mai există fabricanți majori de medicamente care să fie o țintă atractivă pentru fuziune”.
Altfel spus, Big Pharma a devenit „prea mare pentru a se prăbuși” și – pe parcursul următorilor șase ani – se confruntă cu o nouă rundă de expirări de patente, una potențial dezastruoasă.
Mai mult, pentru multe afecțiuni există deja produse chimice tradiționale, iar autoritățile de reglementare au înăsprit standardele de aprobare, prelungind, astfel, durata perioadei de la producere până la punerea medicamentului pe piață.
Cursa s-a mutat în laboratoarele de biotehnologie
Ca urmare, companiile amenințate de acest risc s-au reorientat, încercând să achiziționeze companii din domeniul biologiei sau biotehnologiei, ce fabrică produse care, comparativ cu omoloagele lor mai obișnuite, bazate pe chimicale, sunt mai complexe, mai imprevizibile, mai dificil și mai costisitor de produs.
Cursa pentru următoarele mari medicamente care să „spargă piața” are, așadar, loc în laboratoarele „marilor producători de medicamente sau în laboratoarele companiilor mai mici de biotehnologie”, iar nu în fuziuni cu alte mari corporații.
Tentația medicamentelor biotehnologice
Pentru a înțelege ce face domeniul medicamentelor biologice atât de complex și de imprevizibil, este necesar să fie înțeleasă marea diferență de funcționare și origine dintre acestea și medicamentele chimice.
Componentele biologice sunt preluate din diferite surse naturale, cum ar fi oameni, animale sau microorganisme și „pot fi produse prin biotehnologie… și alte tehnologii de ultimă oră”.
În timp ce medicamentele chimice activează întregul sistem imunitar de o manieră generală, cele biologice își iau ca țintă „anumite proteine sau celule din cadrul sistemului imunitar pentru a genera răspunsuri specifice”, de unde și nevoia de a folosi tehnologiile cele mai avansate pentru a atinge aceste scopuri medicale precise.
Companiile farmaceutice au diverse motive să fie interesate de biotehnologie – dar trei dintre ele sunt foarte clare, din perspectiva pieței. Natura lor complexă face produsele biologice imposibil de reprodus de maniera la care sunt reproduse medicamentele chimice, ceea ce obligă companiile să facă versiuni „biosimilare” ale produselor, iar nu generice.
Asta înseamnă că versiunile biosimilare nu sunt interșanjabile cu versiunea „originală” sau alte versiuni „biosimilare” pe parcursului tratamentului, cum se poate face cu medicamentele generice.
Apoi, faptul că dezvoltarea lor este costisitoare face ca omoloagele lor off-label să nu poată fi vândute cu ușurință la prețuri semnificativ reduse, ceea ce înseamnă că, financiar vorbind, nu este foarte tentant să produci versiuni „biosmilare”, întrucât nu le vei putea vinde prea ieftin și ele nu vor atrage consumatori.
În plus, există și obstacole complexe de reglementare la punerea pe piață a produselor biosimilare, chiar și după aprobarea lor de către Food and Drug Administration (FDA).
Aceste trăsături atrăgătoare au făcut din companiile de biotehnologie o potențială soluție de salvare pentru corporațiile Big Pharma amenințate de valul de expirare a patentelor; multe dintre cele mai de top astfel de corporații au achiziționat companii care se ocupă cu editarea genelor, cu produse conjugate anticorp-medicament etc., în speranța de a contracara potențialele pierderi de venituri (vezi aici, aici, aici, aici, aici și aici).
Partea proastă: medicamentele biotehnologice sunt nesigure
La prima vedere, aceste investiții în biotehnologie par un răspuns tipic la riscul dat de expirarea exclusivității: a cumpăra noi companii care produc medicamente cu potențial mare de succes pe piață în speranța de a reduce pierderile.
Numai că firmele bio/biotehnologice întâmpină suficient de multe obstacole serioase pe piață ca aceste investiți ale Big Pharma să semnaleze o turnură la nivelul industriei: produsele biologice sunt imprevizibile, ceea ce le face, așa cum s-a dovedit, nesigure.
Vaccinurile ARNm anti-covid 19, care au fost medicamente biologice, au fost asociate cu un risc excesiv de a produce efecte adverse și pot cauza miocardită letală.
CRISPR, cea mai populară biotehnologie de editare a genelor, dezactivează sau activează adesea gene în mod neintenționat, ducând la efecte adverse precum cancer (vezi și aici).
Conjugatele anticorp-medicament induc efecte adverse serioase în 46,1% din cazuri, potrivit unui studiu de Zhu et al., și sunt asociate semnificativ cu șocul septic la pacienții cu cancer, ceea ce crește rata de mortalitate.
Cu asemenea caracteristici nefaste, medicamentele biologice/biotehnologice întâmpină dificultăți în cadrul de reglementare în care funcționează actualmente dezvoltarea medicinei. Mai mult, poate fi dificil să convingi consumatorii că un produs medicamentos high-tech și imprevizibil este sigur.
Soluția: eliminarea condițiilor de aprobare în timpul „urgenței pandemice”
Din fericire pentru Big Pharma, Organizația Mondială a Sănătății și partenerii ei public-privați, extrem de bine dotați financiar, urmăresc un proces legislativ fără precedent care ar închide toate portițele de scăpare și ar putea rezolva aceste probleme serioase de piață cel puțin pentru unele biotehnologii – și care, de altfel, a adus deja Big Pharma profituri enorme în perioada pandemiei covid-19, când toate obstacolele de reglementare au fost îndepărtate.
Vaccinurile ARNm anti covid-19 au devenit rapid cel mai mare succes de piață al Big Pharma din toate timpurile.
Bill Gates a scos 550 de milioane de dolari dintr-o investiție de 55 de milioane.
Asta nu s-ar fi putut face fără accelerarea și modificarea reglementărilor privind dezvoltarea de medicamente experimentale și fără a forța consumul la nivelul populației – plan care, în ceea ce privește dezvoltarea accelerată (nu și injectarea obligatorie) a fost schițat în Operațiunea Warp Speed, condusă de Pentagon, și autorizat de urgență de FDA și OMS.
Aceste etichete de „utilizare de urgență” au permis corporațiilor Pharma să încalce standardele asociate în mod obișnuit cu procesul dificil de a trece un produs medicamentos prin teste clinice de durată, proces care, înainte de pandemie, aproape a dus la colapsul companiei Moderna – o poveste care demonstrează perfect nevoia urgentă pentru companiile biotehnice de a elimina standardele de reglementare din domeniu și constituie un precedent stabilit de sectorul public, care a oferit o cale pentru ocolirea reglementărilor.
Moderna – o companie pe butuci la începutul anului 2020
Moderna, o companie înființată cu circa zece ani înainte de pandemie, a fost evaluată foarte bine mulți ani, pe baza promisiunilor că va produce medicamente pentru boli rare și care necesitau administrarea mai multor doze pe durata de viață a pacientului.
Numai că Moderna a ajuns la începutul lui 2020 fără să fi fabricat niciunul dintre aceste produse promise. Mai grav, nici măcar nu a reușit să demonstreze, prin teste clinice, că era în stare să producă medicamente ARNm sigure și eficiente.
Tehnologiile lor pretins revoluționare erau constant afectate de probleme de toxicitate în dozele așa-zis „eficiente”, în timp ce dozele „sigure” erau ineficiente.
Problemele de siguranță erau atât de grave încât Moderna a fost forțată să-și abandoneze cel mai important tratament biologic, bazat pe ARNm, cel pe care îl folosise pentru a atrage cea mai mare parte din capital și care justificase valoarea mare a companiei – după ce mai mulți denunțători au făcut public faptul că acesta nu reușise nici măcar să intre în faza de teste pe subiecți umani.
Aceste probleme de siguranță – printre altele, la fel de grave, de natură politică – au adus Moderna în pragul colapsului chiar înainte de pandemie; lipsa cronică de fonduri a dus la măsuri de reducere a cheltuielilor – „să tragem de fiecare dolar” – și la scăderea valorii acțiunilor, la care s-a adăugat și faptul că principalii directori au părăsit compania în momente cheie, înainte de 2020.
Aranjamente la nivel înalt
Dar, spre finalul lui 2019, când au început să apară știrile despre un virus apărut în Wuhan, în timp ce mulți se îngrijorau că urmează o pandemie, Stéphane Bancel, președintele consiliului de administrație (CEO) al Moderna, a simțit că soarta îi trântise în poală o oportunitate splendidă.
La vremea respectivă, directorul adjunct al Vaccine Research Center al National Institutes of Health, Barney Graham, pregătea deja NIH să dezvolte vaccinuri pentru noul virus.
Spre marea ușurare a celor de la Moderna, compania lucrase deja cu Graham în anii anteriori „pentru a pune pe piață o clasă nouă de vaccinuri”.
Această relație, printre alte evenimente descrise în articolul despre Moderna publicat de Unlimited Hangout, l-au făcut, până la urmă, pe Graham să-i propună directorului Moderna oportunitatea de a se folosi de virusul pandemic care se anunța „ca să testeze capacitățile companiei de produce în mod accelerat vaccinuri” – asta înainte ca vreunul dintre experții oficiali să declare că soluția pandemiei era un vaccin.
Acest aranjament, care avea să se manifeste în următoarele luni, a plasat Moderna în prima linie a programului accelerat de vaccinare al guvernului american, „Operațiunea Warp Speed”, și a recompensat Moderna cu primul și unicul ei produs: vaccinurile ARNm anti-covid, care au generat profituri de miliarde.
Este de subliniat că această companie, care, la momentul aranjamentului, era în pragul prăbușirii și fără soluții, a fost în stare să-și lanseze produsul doar pentru că acele obstacole de reglementare care o împiedicaseră anterior să-și pună produsele pe piață au fost înlăturate.
Pe repede înainte, cu sula în coastele populației
Astfel că vaccinurile anti-covid au ajuns pe piață în 326 de zile, față de cei 10-15 ani cât îi ia, de regulă, unui vaccin să ajungă la consumatori.
Acest calendar accelerat a fost esențial pentru îndeplinirea țelului Operațiunii Warp Speed – de a vaccina întreaga populație americană – vaccinul fiind eliberat în mijlocul pandemiei, înainte ca restricțiile și carantina să ia sfârșit, ceea ce i-a făcut pe oameni mai atenți la nevoia de a pune capăt pandemiei, decât la modul în care acest vaccin fusese autorizat.
Ca urmare, fie prin impunerea obligativității de vaccinare, ca în Austria, fie din cauză că oamenii erau dependenți de slujbele lor, ca în SUA, mulți au acceptat să se injecteze fără să se întrebe dacă medicamentul pus pe piață era un produs sigur.
Noile reglementări globale, noi contracte cu Big Pharma
Dezvoltarea rapidă și distribuția obligatorie a medicamentelor experimentale, strategie adoptată pentru prima dată de armată, pentru a răspunde atacurilor cu arme biologice, a fost acum legitimată la nivel internațional de către OMS, care a aprobat recent niște modificări cruciale la International Health Regulations (Reglementările Internaționale de Sănătate, IHR) și continuă să lucreze la pregătirea tratatului WHO CA+, recent băgat la sertar.
Deși OMS susține că aceste convenții au ca scop pregătirea populației globale pentru un viitor în care incidența pandemiilor letale va fi tot mai mare (următoarea fiind numită „Boala X”), politicile centrale ale acestor documente – care sunt mânate de ideologia doctrinei Global Health Security și agenda „One Health” – vor legifera măsurile de supraveghere și producție accelerată de medicamente, creând o piață permanentă și extrem de profitabilă pentru anumite produse din arsenalul biotehnologic al Big Pharma.
Ca și în cazul Operațiunii Warp Speed, SUA a rămas în linia întâi a efortului de accelerare a procesului de lansare pe piață a medicamentelor biologice sub pretextul pregătirii pentru pandemii.
Doar în această săptămână (iulie 2024), Department of Health and Human Services (HHS) – Biomedical Advanced Research and Development Authority (BARDA), care are ca scop să „răspundă amenințărilor la adresa securității sănătății în secolul XXI”, a acordat Moderna 176 de milioane de dolari pentru „accelerarea dezvoltării unui vaccin pentru pandemie de gripă care să poată fi utilizat la tratarea gripei aviare la om, pe fondul creșterii îngrijorării privind cazurile apărute în țară la fermele de vaci” (sublinierea adăugată).
Este, probabil, primul contract guvernamental acordat unei companii biotech de la pandemia de covid-19 încoace cu intenția specifică de a „accelera” dezvoltarea unui vaccin împotriva unui pretins virus pandemic (deși contracte pentru pregătirea în vederea unor pandemii s-au mai acordat și altor companii din domeniu).
Această tactică a dezvoltării preventive de droguri pandemice și accelerarea punerii lor pe piață este o componentă cheie a noilor convenții OMS și un factor esențial în viabilitatea pieței pandemice pentru companiile biotehnologice – iar Moderna va putea, cu această ocazie, să fabrice și cel de-al doilea ei produs de până la această dată, după cel pentru covid.
Piața pandemică permanentă
Piața pandemică pentru biotehnologie, așa cum am descris-o mai sus, nu va fi o piață dependentă de voința liberă a consumatorilor, care ar putea accepta sau refuza produsele – ci se va baza pe tactici de distribuție forțată și manipulare a paradigmei de reglementare.
În prima linie a acestei ofensive se află parteneriatele public-private/stakeholders ale OMS, care produc în mod direct aceste politici și profită în mod direct de ele.
Influența lor a preschimbat, în realitate, OMS într-o branșă a Big Pharma, una atât de puternică încât și-a demonstrat deja abilitatea de a modifica întregul proces de reglementare la nivel internațional în beneficiul industriei farmaceutice, în timpul pandemiei covid-19.
Noile reglementări vor consolida mai departe această influență și vor lega întreaga comunitate globală, la nivel juridic, de această piață pandemică permanentă care se construiește în beneficiul Big Pharma.
Cine finanțează OMS?
OMS este finanțată prin contribuțiile obișnuite ale statelor membre – care formează cam 20% din finanțări – și de entități private (stakeholders), care pun la dispoziție restul de 80% din buget, adică grosul.
Faptul că se bazează atât de masiv pe contribuții private a făcut OMS vulnerabilă la influența masivă a acestor entități private, oferindu-le posibilitatea să dicteze politicile OMS, să participe la cele mai importate comisii, să conducă întregi programe de distribuție și chiar să ocupe poziții în birocrația instituției.
Influența sectorului privat asupra OMS s-a materializat cât se poate de tangibil și cu urmări majore în timpul pandemiei de covid-19, când țelurile pre-pandemice ale unora dintre partenerii OMS – cum ar fi Coalition for Epidemic Preparedness Innovation (CEPI), finanțată de Bill Gates, de a „accelera dezvoltarea de vaccinuri”, și Bill Gates (care promova dezvoltarea de vaccinuri în 90 de zile sau chiar mai puțin) – au avut o influență capitală asupra reacției statelor membre OMS la pandemie.
În același mod, birocrați din sectorul public, precum dr. Anthony Fauci, Margaret Hamburg (fostul comisionar al președintelui Obama la FDA) și Rick Bright (de la BARDA și Rockefeller Foundation) au militat, în cadrul unei comisii întrunite în octombrie 2019, pentru crearea unui nou sistem, care să pună accentul pe „viteză și eficacitate” și vaccinuri „rapide”.
Fauci declara atunci că este important să se schimbe percepția oamenilor că gripa este o boală ușoară și aceasta să se facă într-un mod „disruptiv [și iterativ]”, în timp ce, așa cum scria Whitney Webb în articolul ei despre Moderna, Bright „a spus că modul cel mai bun de a «zgudui» domeniul vaccinurilor în favoarea unor vaccinuri «mai rapide» ar fi apariția unei «entități tulburătoare în lume, care să fie total disruptivă, care să nu fie legată de pârghiile și procesele birocratice». Ulterior, el avea să spună direct că, prin vaccinuri «mai rapide», se referea la vaccinuri ARNm”.
Ce este important de subliniat este că țările membre – că aveau sau nu legi de autorizare accelerată, ca în SUA sau Marea Britanie, legi care să permită dezvoltarea și distribuirea pe repede înainte a unor medicamente experimentale, neaprobate, sub pretextul unei pandemii – au acceptat în mod universal să dezvolte și/sau să distribuie astfel de vaccinuri anti-covid-19, un mod cât se poate de „disruptiv” și de „rapid” de a pune aceste vaccinuri pe piață, realizat exact prin metoda anunțată: dezvoltarea lor nu a fost „legată de pârghiile și procesele birocratice”.
OMS a legitimat „vaccinurile” experimentale ale partenerilor
Înainte de această de-reglementare în regim de urgență, OMS a fost nevoie să acorde legitimitate acestui efort fără precedent și vaccinurilor neaprobate, prin procedura sa de listare de urgență (Emergency Use Listing – EUL), folosită pentru a „analiza și enumera” medicamentele neaprobate „cu scopul final de a accelera disponibilitatea acestora pentru oamenii afectați de o urgență de sănătate publică”.
Deși EUL este, oficial, o etichetă de recomandare, menită să ajute statele membre să-și ia propriile decizii, în realitate, ea are, de facto, consecințe juridice care influențează semnificativ economia globală – mai ales prin rolul jucat de EUL în programul global al OMS de distribuție a vaccinurilor, COVAX.
Potrivit informațiilor de pe pagina web a OMS cu privire la COVAX, „EUL/programele de precalificare asigură o analiză și autorizare armonizate în toate țările membre”, ceea ce subliniază influența juridică și de reglementare pe care o are EUL.
În timp ce COVAX operează ca un sistem crucial de livrare pentru medicamentele aprobate de OMS în timpul pandemiilor, programul este, poate, și cel mai bun exemplu de corupție financiară la înalt nivel în sânul OMS.
Ca multe alte operațiuni OMS, COVAX este un parteneriat public-privat, sau o colaborare pe termen lung între OMS și companii private.
Bill Gates – care declara că investiția lui de 10 miliarde în vaccinuri, de pe urma căreia a câștigat 200 de miliarde de dolari, a fost „cea mai bună investiție” a lui – este profund implicat în programul COVAX.
În timpul pandemiei covid-19, țelul declarat al COVAX a fost acela de a „accelera dezvoltarea, producția și accesul echitabil la teste, tratamente și vaccinuri anti-covid-19”.
Programul a fost condus de Gavi (fondată de Bil Gates), OMS, CEPI și UNICEF (finanțat de Bill Gates). Gavi, CEPI, Fundația Gates și UNICEF au promovat activ dezvoltarea accelerată de vaccinuri încă dinainte de pandemie.
Interesant de subliniat, țelul Gavi este acela de a crea „piețe sănătoase” pentru vaccinuri, prin „încurajarea producătorilor să scadă prețurile vaccinurilor pentru cele mai sărace țări, în schimbul unei cereri de lungă durată, în volume mari și previzibile, de vaccinuri, din partea acelor țări” (subliniere adăugată).
……. și i-a exonerat de răspundere
Tot COVAX a dezvoltat și No-Fault Compensation Program, cu scopul de a „reduce riscul unor procese pentru producătorii [de vaccinuri]” prin „asigurarea producătorilor împotriva oricărei pierderi financiare care poate apărea din dezvoltarea și utilizarea vaccinurilor”.
Altfel spus, OMS a lucrat la exonerarea companiilor Big Pharma de răspunderile lor legale și financiare decurgând din evenimente cauzate de producerea super-rapidă a vaccinurilor covid.
Astfel, corporațiile Big Pharma, cu asistența OMS, au putut nu doar să grăbească punerea produselor pe piață, dar s-o facă și fără absolut nicio răspundere pentru răul cauzat de produsele lor.
Mai departe, Jeremy Farrar, fondatorul CEPI și fost director al Wellcome Trust (ambele printre marii finanțatori ai OMS), a fost numit, în decembrie 2022, Director pentru Științe al OMS – solidificând influența lui Gates și CEPI asupra agendei și politicilor OMS.
Treisprezece sau cincisprezece membri ai Grupului de Experți pentru Consiliere Strategică privind Imunizarea (SAGE) al OMS fie provin direct din cariere la companii care sunt azi parteneri (stakeholders) privați ai OMS, fie provin din Wellcome Trust sau din ONG-uri și instituții fondate de Bill Gates sau Gates Foundation.
Capturarea completă a ONU de către corporații
Preocupările curente pentru modificarea Regulamentului Internațional pentru Sănătate (IHR) și elaborarea tratatului WHO CA+ reflectă cele mai recente eforturi ale parteneriatelor public-privat ale OMS de a-și consolida influența globală folosindu-se de ONU ca mandatar, legiferându-și agenda politică sub auspiciile celei mai cunoscute organizații de sănătate din lume.
Deși convențiile respective susțin că promovează interesul internațional în pregătirea pentru pandemii, măsurile pe care le includ – și care au dovedit deja, în timpul pandemiei de covid-19, că pot aduce sume enorme corporațiilor din Big Pharma fără niciun beneficiu pentru sănătatea publică – vor face literă de lege din politica de vaccinare dezastruoasă din perioada covid-19 (cu produse făcute pe repede înainte, fără testele necesare, impuse publicului prin măsuri autoritare), care va deveni reacția standard la situațiile care amenință sănătatea publică, fie ele mai serioase sau mai puțin serioase decât a fost covid-19.
Citiți a doua parte a articolului
Citiți și:
Complotul genocidului mondial prin Tratatul OMS privind pandemia (I)
Donald Trump promite să rupă în bucăți și să anuleze Acordul OMS privind pandemia
yogaesoteric
6 septembrie 2024
Wow