Omul care a inventat TVA. Cum lumea a început să plătească fără să știe de ce. Statul taxează totul fără să producă nimic din circulația mărfurilor

Era o zi „gri” în Paris, anul 1954. Într-un birou rece de la Ministerul Finanțelor, un bărbat cu ochelari groși și față obosită s-a ridicat de la masă, a aruncat hârtiile pe podea și a spus: „Am găsit-o! O taxă pe care n-o pot evita nici bogații, nici săracii. O taxă care se aplică mereu, la orice. O numesc TVA!”

Numele lui era Maurice Lauré. Un funcționar francez, uitat de istorie, dar devenit tatăl unei idei pe care n-o iubește nimeni. Așa a început totul. Colegii l-au privit cu milă. „Încă un teoretician cu idei absurde”, spuneau. Dar Sistemul statal a înțeles rapid. „Stai puțin……. o taxă care se aplică la fiecare pas? La producție, distribuție și vânzare? – Și cine o plătește? – Consumatorul. Adică omul simplu. – Genial!”

În doar câțiva ani, TVA-ul a fost copiat de toată Europa. Guvernele erau în extaz. Contabilii jubilau. Populația habar n-avea ce i se petrece. „Cum funcționează? Tu faci pâine. Statul îți ia o parte. Tu vinzi pâinea. Statul mai ia o parte. Omul o cumpără. Statul ia și de la el. Și când tu, brutăria, aduni facturile: TVA colectat”.

„Dar statul nu a produs nimic. N-a frământat, n-a copt, n-a livrat. Doar a cerut. Și a luat.” Și nimeni nu s-a mai opus. Pentru că TVA-ul nu doare brusc. Nu e o lovitură. E o scurgere lentă. E picătura care face ca o apă plată să coste 3 euro. E diferența dintre „ieftin” și „nu-mi permit”.

Și Maurice? A murit liniștit, fără statuie, uitat de lume. Dar în fiecare bon fiscal, în fiecare factură, în fiecare 20% din banii noștri trăiește TVA-ul lui Lauré. Invenția lui……. Concluzie? TVA-ul n-a fost creat pentru economie. A fost creat pentru control. Și de atunci lumea plătește fără să întrebe.

„Prin 1952-1953 am avut ocazia să concep o reformă privind taxarea cifrei de afaceri pe care am botezat-o TVA. Propusă în Parlament de ministrul Finanțelor, ea a fost respinsă. Cu toate că eu nu eram adeptul taxării producției pentru că sufoca în cele din urmă investițiile, mi-am apărat până la capăt ideea și așa se face că atunci când Edgar Faure a ajuns ministru de Finanțe, a propus taxa mea pentru a fi introdusă în noua lege a Finanțelor pentru 1954. După mai multe negocieri politice (dl. Laniel, președintele Consiliului avea nevoie de voturile RPF), TVA a trecut prin Parlament și a fost votată, dar nu fără peripeții”.

Asta declara Maurice Lauré, inventatorul TVA cu un an înainte de a muri. Omul a dat foarte puține interviuri, dar consultând arhivele oficiale, reiese că TVA a reușit să treacă prin Parlament în urma unui troc politic ordinar, după ce fusese respinsă în repetate rânduri.

Acuma câteva cuvinte despre Maurice – deschizătorul drumului TVA. Băiat fin de altfel, Maurice Lauré nu era finanțist. Era inginer. A lucrat la Poștă, dar nu a rezistat acolo multă vreme, plecând să-și ia un serviciu „serios”. Inspector fiscal, adică. Era după cel de-al Doilea Război Mondial, când lumea se uita la inspectorii fiscali cam cum se uită și astăzi.

Pentru a respecta adevărul istoric, se cuvine spus că Maurice – creier neobosit, înainte de a da lumii Taxa pe Valoarea Adăugată (numele îi aparține), a inventat și câteva turbine atipice, al căror proiect a fost respins de colegii săi, inginerii. Așa că, ajuns la 35 de ani și văzând că ceva lipsește omenirii, s-a așezat și a cumpănit o secundă. Omenirea nu avea TVA!, a observat el. Pfuai, să fie TVA!, a spus și a fugit la ministrul de Finanțe de pe atunci să îi spună gândul lui cel frumos și bun.

Dar ministrul, om prost, nu l-a înțeles. I-a respins propunerea, fapt care pe Maurice nu l-a demoralizat.

În vara lui 1954, când americanii dădeau lumii rock’n’roll-ul, Maurice dădea Franței TVA-ul. Bun și ăla, decât nimic. Viața însă trece, iar Maurice e iarăși nemulțumit. Pleacă de la Finanțe și se angajează ca șef la Société Générale. De acolo, la un mare retailer. După care, Maurice se duce de tot.

În 2000 (el a murit în 2001), ura să i se amintească ce a inventat. Nu mai credea în taxa lui. Taxa lui Maurice a fost introdusă în 10 aprilie 1954 și era destinată marilor companii. În 6 ianuarie 1966, la propunerea președintelui Valery Giscard d’Estaing (pe atunci ministru al Finanțelor) a început să se aplice și în comerțul cu amănuntul.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) a fost introdusă pentru prima oară în Europa în 1954, în Franța. În 1967, statele membre ale Comunității Economice Europene au căzut de acord să își înlocuiască sistemele de impozit pe cifra de afaceri cu un regim comun de TVA.

TVA a fost introdus în România în 1993, valoarea acesteia fiind stabilită la 18%. Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a introdus această taxă pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor. Ministru de Finanțe la acea vreme era Florin Georgescu, în prezent viceguvernator BNR. Decizia a avut ca obiectiv alinierea fiscalităţii interne la practicile europene. Introducerea acestei taxe a determinat inflație, dar a impulsionat investiţiile şi exporturile.

Înainte de 1993, în România se aplicase taxa unică – până în 1989 şi impozitul pe circulaţia mărfurilor, din 1989 până în 1992. În 1998, TVA a crescut la 22%, urmând ca în 2000 să fie redusă din nou la 19%. În prezent, în România, TVA are două cote în vigoare: cota standard, de 19%, şi cota redusă, de 5% (lemn) şi 9% (alimente).

Citiți și:
Creşterea TVA va duce la recesiune economică. În 2010, când TVA a crescut de la 19 la 24%, România a înregistrat o scădere a PIB-ului de 1,6%, iar multe companii au intrat în faliment
Lista completă a produselor și serviciilor pentru care crește TVA-ul la 21% de la 1 august, deși Nicușor Dan a semnat cu mâna lui că asta nu se va petrece în mandatul său. Cât câștigă Guvernul din tăierile de burse

yogaesoteric
16 iulie 2025