Omul integral – De la tectologie la guvernanță globală (I)

De zeci de ani, metafora „Nava spațială Pământ” evocă un sentiment de responsabilitate comună pentru viitorul nostru și pentru mediu. Ea sugerează că suntem cu toții membri ai echipajului unei nave planetare fragile, care este necesar să lucreze împreună. O narațiune oarecum liniștitoare.

Dar ce se petrece dacă în realitate conducerea acestei nave nu este un efort colectiv, ci mai degrabă implementarea unui vast sistem de control de sus în jos? Ce se petrece dacă în cabina de pilotaj ar fi loc doar pentru câțiva aleși, în timp ce marea majoritate dintre noi am fi retrogradați la statutul de pasageri ale căror vieți sunt guvernate de o logică invizibilă și adaptivă asupra căreia nu avem niciun control? Și cine ar fi acești câțiva aleși?

Acesta este un rezultat plauzibil al unei viziuni care se dezvoltă de peste un secol. Proiectul nu începe cu Barbara Ward sau Buckminster Fuller în anii 1960, ci în Rusia revoluționară, cu conceptul lui Alexander Bogdanov de „om integral” – o umanitate organizată științific, unită sub principiile sistemelor universale. Pentru a înțelege viitorul potențial al guvernanței globale, este necesar să urmărim această genealogie de la tectologia lui Bogdanov, prin teoria generală a sistemelor, până la infrastructura digitală de control de astăzi și să recunoaștem că ceea ce pare nou este, de fapt, apogeul unui proiect intelectual remarcabil de consecvent.

Tectologia lui Bogdanov și omul integral

Între 1913 și 1922, Alexander Bogdanov a dezvoltat tectologia – o știință organizațională universală care căuta principii structurale comune în toate domeniile: biologic, social, economic și cosmic. Nu era vorba de filosofie pură, ci de un program practic pentru organizarea rațională a civilizației umane în conformitate cu legile naturale recunoscute.

Viziunea lui Bogdanov – „ființa umană integrală” – nu se referea la persoană ca actor autonom, ci la umanitate ca un organism unificat, controlat științific, în care conștiința personală ar fi integrată în conștiința colectivă. Sistemele separate ar fi sintetizate într-un întreg ordonat rațional. Scopul nu era diversitatea, ci convergența către o organizare socială optimă.

Tectologia a anticipat cu zeci de ani teoria generală a sistemelor. În timp ce alții vedeau domenii distincte care necesitau abordări diferite, Bogdanov vedea modele organizaționale universale care așteptau să fie descoperite și gestionate. Nu era vorba de înțelegerea lumii – era vorba de modelarea ei.

De la tectologie la guvernanță globală

Continuitatea conceptelor este izbitoare:

• Anii 1910-1920: Tectologia lui Bogdanov stabilește că principiile organizaționale universale pot și trebuie aplicate societății umane ca sistem unificat.
• Anii 1940-1950: Teoria sistemelor generale (Ludwig von Bertalanffy) formalizează aceste idei în știința occidentală, furnizând instrumentele matematice și conceptuale.
• 1956: Cartea lui Kenneth Boulding, The Skeleton of Science (Scheletul Științei), stabilește ordinea ierarhică a sistemelor – de la cadre simple, prin sisteme cibernetice, până la organizare umană și sisteme sociale, fiecare nivel incluzând și transcenzând nivelul inferior.
• Anii 1960 și 1970: Abordarea sistemică a lui C. West Churchman integrează etica și, prin urmare, valorile externe, în gândirea sistemică.
• Anii 1970: Erich Jantsch sintetizează ierarhia lui Boulding și etica lui Churchman în modele de planificare inter și transdisciplinare, creând o structură pe patru nivele pentru abordarea provocărilor complexe.
• Anii 1990: Etica globală (1995) a lui Leonard Swidler oferă arhitectura normativă specifică – un cadru care face ca drepturile să depindă de responsabilitatea față de comunitate.
• 2000: Carta Pământului, redactată în principal de Steven Rockefeller, completează etica globală centrată pe om a lui Swidler cu o etică planetară centrată pe Pământ. Aceasta este susținută de UNESCO și stabilește principii normative pentru integritatea ecologică, justiția socială și coexistența pașnică, completând astfel arhitectura normativă pentru gestionarea integrată a sistemului om-Pământ.
• 2015: Obiectivele de dezvoltare durabilă pun în practică întreaga tradiție conceptuală ca scop de facto al gestionării planetare.

Ceea ce pare a fi o evoluție discontinuă este, în realitate, o mișcare coerentă. Fiecare etapă se bazează pe cea precedentă. Viziunea omului integral – „umanitatea gestionată științific” – a fost dezvoltată și implementată sistematic de-a lungul a 110 ani.

Ierarhia de comandă pe patru nivele

Modelul lui Jantsch, care se bazează pe Bertalanffy, Boulding și Churchman, a împărțit această viziune în patru nivele distincte: intenționat, normativ, pragmatic și empiric. Punctul crucial este că modelul nu implică un dialog cooperativ, ci o ierarhie rigidă în care fiecare nivel superior rezumă și dictează condițiile nivelului inferior.

1. Nivelul intenționat: programarea realității

Acest nivel superior definește „de ce”-ul final – semnificația, valorile și obiectivele finale ale întregului sistem. Astăzi, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă acționează ca parametri operaționali pentru planetă. Ele nu sunt aspirații, ci porunci. Acest nivel stabilește destinația pentru „Nava Spațială Pământ”, iar cei care definesc acest scop dețin puterea supremă – ei sunt programatorii realității colective.

2. Nivelul normativ: arhitectura conformității

Odată stabilit scopul, acest nivel rezumă un cadru de etică, legi și norme sociale. Aici, Declarația universală a unei etici globale din 1995 a lui Leonard Swidler dezvăluie mecanismul precis.

Documentul lui Swidler este structurat ca un sistem pe trei nivele care se potrivește perfect în cadrul lui Jantsch:

• Nivelul superior: Etica globală în sine – principii universale, cum ar fi Regula de Aur, care transcend culturile.
• Nivelul mediu: Drepturi asociate cu îndatoriri – fiecare drept este legat de o îndatorire corespunzătoare față de comunitate, adică o condiție. Există libertatea de exprimare, dar cu îndatorirea de a „obține cel mai mare beneficiu posibil pentru semenii noștri”. Există drepturi de proprietate, dar cu obligația ca „proprietatea să fie tratată în așa fel încât să aducă cel mai mare beneficiu posibil nu numai proprietarilor, ci și semenilor lor și lumii în ansamblu”.
• Nivelul cel mai scăzut: Presupoziții colectiviste – Oamenii sunt descriși ca fiind înclinați în mod inerent să „transcendă” sinele personal pentru a „îmbrățișa comunitatea, națiunea, lumea și cosmosul”. Documentul este în mod explicit „cosmo-antropocentric”, poziționând umanitatea într-un sistem planetar controlat.

Aceasta nu este o etică derivată din discursul public sau din tradițiile culturale. Ea a fost dezvoltată la un nivel general, intenționat. Drepturile sunt condiționate – ele sunt acordate numai dacă sunt exercitate în beneficiul comunității. Acesta este sistemul normativ de operare care prescrie ce să fie și ce să nu fie făcut.

3. Nivelul pragmatic: instrumente de aplicare

La acest nivel, întrebarea este: Cum procedăm? Aici, tehnologia, economia și știința aplicată sunt derivate direct din regulile normative. Limbajul acestui nivel este cibernetica – știința controlului și comunicării.

Din principiul normativ al One Health (O singură sănătate) rezultă o misiune pragmatică care unește medicina, medicina veterinară și ecologia sub un singur control.

Din necesitatea sustenabilității rezultă economia circulară. În ciuda numelui său, nu este vorba despre reciclare, ci despre un sistem cibernetic de control al fluxurilor de materiale bazat pe șase piste de bază care servesc drept infrastructură de control:

Cele șase piste

1. Identitatea digitală (lesa): pașapoarte materiale, urmărirea lanțurilor de responsabilitate;
2. Acreditarea (poarta): certificarea furnizorilor circulari, stabilirea standardelor de proiectare circulară;
3. Date (sufletul): monitorizarea continuă a fluxului de materiale, telemetria ciclului de viață;
4. Audit și asigurare (verdictul): verificarea conformității cu economia circulară, validarea fluxurilor raportate;
5. Finanțe (actuatorul): alocarea capitalului legată de ESG (mediu, social, guvernanță), obligațiuni verzi care recompensează circularitatea și penalizează linearitatea;
6. Achiziții (cușca): accesul pe piață restricționat la furnizorii certificați din economia circulară de-a lungul lanțului de aprovizionare.

Economia circulară este aplicația cibernetică care funcționează pe această infrastructură. Ea unește patru tradiții teoretice într-un singur sistem de operare:

• Teoria generală a sistemelor (ID digital, acreditare) definește limitele sistemului, determină ce există în cadrul sistemului și stabilește relații legitime – nivelul topologic care mapează structura sistemului;
• Analiza intrărilor-ieșirilor (date, audituri) oferă o măsurare a fluxului de tip Leontief pentru toate modificările materiale și urmărește intrările → procesele → ieșirile pentru fiecare nod, cu audituri care verifică acuratețea – stratul senzorului cuantifică toate fluxurile;
• Cibernetica (finanțe) implementează mecanismul de control al feedback-ului, compară starea măsurată cu starea țintă și generează semnale de corecție prin alocarea capitalului – stratul de control adaptează comportamentul sistemului la obiective.
• Implementarea forțată (achiziții) elimină căile alternative, făcând din sistemul controlat singurul sistem accesibil și închizând bucla fără posibilitate de scăpare – stratul de închidere asigură inevitabilitatea.

Aceasta este dinamica sistemelor lui Jay Forrester combinată cu economia input-output a lui Wassily Leontief, condusă de buclele de feedback cibernetice ale lui Norbert Wiener și făcută inevitabilă de excluderea compulsivă de pe piață. Ea pune în practică metafora „Nava spațială Pământ” a lui Kenneth Boulding ca un sistem real de control în buclă închisă pentru metabolismul planetar.

Bucla de control cibernetică

În ceea ce privește sistemele de control precis, economia circulară implementează reglarea homeostatică printr-o buclă de control în trei etape:

• Senzor: Șină de date – măsoară fluxurile reale de materiale în timp real;
• Comparator: Șină de verificare – compară fluxurile măsurate cu țintele și standardele circulare și emite semnalul de deviere (scoruri de conformitate, ratinguri ESG, metrici circulare);
• Controler / actuator: calea financiară – aplică o forță corectivă proporțională cu semnalul de deviere.

Auditul este locul în care are loc comparația – unde realitatea măsurată (de exemplu, indicatorii ODD – obiectivele de dezvoltare durabilă) se întâlnește cu standardul prescris (intervale acceptabile). Este mecanismul de evaluare în care standardul normativ (de la nivelul orientat spre scop) este aplicat realității empirice (de la senzorul de date) pentru a genera semnalul de control pe care departamentul financiar îl execută.

Bucla de control funcționează continuu:

1. Datele măsoară fluxurile de materiale;
2. Auditul compară fluxurile cu țintele circulare → generează semnalul de conformitate / neconformitate;
3. Departamentul financiar reacționează: recompensează conformitatea cu alocarea capitalului / penalizează abaterile prin retragerea capitalului;
4. Comportamentul sistemului se adaptează la obiectiv;
5. Bucla de control se repetă.

Lumea financiară funcționează automat prin mecanisme de piață:

• Capitalul curge către actorii care respectă principiile circularității (obligațiuni verzi, împrumuturi legate de ESG, finanțare legată de sustenabilitate);
• Capitalul este retras de la actorii care nu respectă aceste principii (dezinvestire, costuri mai mari de împrumut, refuzul împrumutului).

Trecerea la monedele digitale ale băncilor centrale (CBDC) reprezintă automatizarea actorului financiar în sine. Spre deosebire de monedele tradiționale, CBDC sunt programabile – tranzacțiile pot fi condiționate de statutul de conformitate, restricționate geografic, limitate în timp sau legate de un scop. Sectorul financiar trece de la o structură de stimulente (recompensarea / pedepsirea comportamentului prin accesul la capital) la un mecanism de control direct (permiterea / blocarea anumitor tranzacții pe baza datelor de conformitate în timp real). Controlul devine instantaneu și total.

Spre deosebire de legile care necesită aplicarea de către oameni, această reglementare se aplică automat:

• Fără acces la finanțare → Nicio operațiune posibilă
• Scăderea scorului de conformitate → Creșterea costurilor de credit → Scăderea marjelor → Corectarea comportamentului.
• Audit eșuat → Pierderea acreditării → Excluderea din achiziții → Scăderea capitalului.

Fără urmărirea financiară, sistemul este doar un dispozitiv de măsurare și evaluare. Cu aceasta, devine o instanță de control. Astfel se realizează ceea ce toate sistemele cibernetice necesită: observabilitatea completă a domeniului gestionat (prin intermediul urmăririi datelor), controlul continuu asupra fluxurilor (prin intermediul finanțelor și achizițiilor) și închiderea sistemului care împiedică evadarea (prin acreditare și identitate digitală). Aceasta este „contabilitatea și controlul” lui Lenin aplicate nu muncii sau producției, ci bazei materiale în sine – un regulator homeostatic al randamentului fizic.

Din cadrul drepturilor și responsabilităților apar sisteme de identitate digitală, metrici ESG și mecanisme financiare „verzi” ca instrumente pragmatice de aplicare care direcționează capitalul, accesul și oportunitățile către un comportament conform cu ODD.

Control fără coerciție

Arhitectura descrisă mai sus – analiza intrări-ieșiri, teoria generală a sistemelor, cibernetica, structurile ierarhice de planificare – nu este nouă. Aceleași cadre se regăsesc în documentul Silent Weapons for Quiet Wars (Arme silențioase pentru războaie tăcute), care se presupune că datează din 1979, a cărui autenticitate este încă pusă la îndoială.

Indiferent dacă este vorba de o doctrină de informații autentică sau de o farsă elaborată, documentul descrie războiul economic folosind tocmai sistemele care sunt utilizate în mod deschis astăzi:

Cadrul Silent Weapons

• Cercetarea operațională pentru optimizarea socială;
• Teoria generală a sistemelor, care tratează societatea ca un sistem controlabil;
• Analiza input-output (economia Leontief) pentru urmărirea și predicția comportamentului economic;
• Cibernetica, care oferă bucle de feedback pentru controlul comportamental;
• PPBS (Planning, Programming, Budgeting System – Sistem de planificare, programare și bugetare) ca structură de control ierarhică.

Economie circulară + Cadrul ODD

• Cercetarea operațională;
• Teoria generală a sistemelor (ID digital + acreditare) pentru definirea limitelor sistemului;
• Analiza input-output (date + audit) pentru măsurarea explicită a fluxurilor de materiale;
• Cibernetica (finanțe) ca regulator de feedback;
• Structura PPBS: Planificare (ODD-uri vizate), Programare (implementare pragmatică), Bugetare (alocare financiară).

Obiectivul este identic: control fără coerciție vizibilă. Documentul Arme silențioase descrie sisteme care funcționează în mod invizibil prin mecanisme economice, mai degrabă decât prin forță fizică. Economia circulară realizează controlul prin excluderea de pe piață – în mod automat, auto-executabil, fără a fi nevoie de agenți de aplicare a legii.

Fără acces la finanțare → Nicio operațiune posibilă. Nerespectarea reglementărilor → Excludere din achiziții → Pierderea capitalului.

Astfel, sistemul se reglementează singur.

Documentul Arme silențioase descrie publicul într-un mod dezumanizant, ca ceva ce trebuie controlat. Eseul descrie populațiile ca fiind componente controlate, al căror comportament este adaptat perfect la nevoile sistemului. Arme silențioase propune războiul economic prin controlul sistemului. Cadrul ODD implementează gestionarea planetară prin controlul sistemului.

Arhitectura tehnică este identică – singura diferență este perspectiva.

Dacă aceste cadre au evoluat convergent independent sau s-au inspirat reciproc este mai puțin important decât faptul că mecanismele de control, odată etichetate drept arme, sunt acum implementate ca politici de sustenabilitate. Aceleași instrumente și structuri – justificări diferite.

4. Nivelul empiric: substratul gestionat

Acesta este „ceea ce este” – lumea fizică, ecosistemele noastre, resursele și datele biologice. În mod crucial, acest nivel include și unitatea monetară de cont în sine, oferind o măsură standardizată prin care toate fluxurile economice la nivel pragmatic pot fi comparate și agregate. O abordare ecosistemică monitorizează acest nivel în interesul gestionării integrate a peisajului. Acest nivel se referă la materiile prime care sunt optimizate de nivelurile superioare. Este mediul controlat al navei spațiale, setul de date care alimentează sistemul.

De la teorie la gestionarea adaptivă automatizată

Teoria sistemelor conduce în mod natural la gestionarea adaptivă – un ciclu continuu de planificare, acțiune, monitorizare și ajustare pe baza feedback-ului. În era digitală, acest proces este automatizat într-o măsură uluitoare.

Rețelele inteligente, dispozitivele IoT, supravegherea prin satelit și urmele de date personale furnizează fluxuri constante, în timp real, de la nivel empiric. Aceste date circulă în sus, informând ajustările pragmatice și validând regulile normative. Următorul pas este gestionarea adaptivă complet automatizată – IA procesează fluxuri masive de date pentru a adapta în mod autonom sistemele, a optimiza distribuția energiei, a eficientiza lanțurile de aprovizionare și a gestiona resursele, toate aliniate la obiectivele normative derivate din ODD-urile vizate.

Această automatizare se extinde la sfera etică prin cercetarea în domeniul eticii computaționale. Dacă o etică globală poate fi definită clar pe baza ODD-urilor, de ce să nu automatizăm aplicarea acesteia? IA ar putea verifica tehnologiile, politicile sau acțiunile corporative pentru a vedea dacă sunt conforme cu cadrul normativ sintetizat, devenind astfel arbitrul suprem al „binelui” și „răului” sistemic.

Cockpitul și pasagerii

În acest sistem în evoluție, oamenii suferă o schimbare radicală – de la actori autonomi la componente gestionate.

Cockpitul „Navei Spațiale Pământ” nu este o cameră pentru opt miliarde de oameni. Acesta va fi condus de o nouă clasă de navigatori, organizați în funcție de proximitatea lor față de mecanismele de control ale sistemului:

• Controlorii monetari – cei care gestionează unitatea de bază de cont și operează actuatorul principal al sistemului. Ei controlează sectorul financiar, determinând cine primește capital și cine este exclus, și făcând ca toate celelalte forme de aplicare a reglementărilor să depindă de deciziile lor. Odată cu apariția monedelor digitale ale băncilor centrale (CBDC), acest control se adâncește – îndepărtându-se de influența indirectă prin alocarea capitalului către un control direct, programabil, la nivelul tranzacțiilor distincte.
• Arhitecții sistemului – cei care proiectează și întrețin platformele de guvernanță digitală și modelele de IA și construiesc infrastructura prin care funcționează controlul.
• Oracolele de date – cei care controlează, interpretează și dețin fluxurile globale de date și furnizează informațiile senzoriale care alimentează bucla de control.
• Sintetizatorii normativi – filosofii, avocații și tehnocrații care (deocamdată) traduc ODD-urile în etică globală operațională și reguli computaționale și definesc obiectivele în raport cu care auditul compară realitatea.

Aceste grupuri au o influență reală. Ele programează scopul, definesc etica și construiesc sisteme autonome care gestionează lumea.

Toți ceilalți devin variabile controlate. Acțiunile noastre sunt monitorizate (empiric), ghidate de stimulente și mijloace de descurajare aplicate digital (pragmatic) și judecate de algoritmi antrenați pe etica sintetică (normativ). Capacitatea noastră de a pune la îndoială nivelul scopului în sine – de a discuta „de ce?”-ul fundamental al ODD-urilor – se diminuează, deoarece întregul sistem global este legat structural și financiar de acesta. Suntem pasageri într-o călătorie a cărei destinație și curs nu le-am ales și nu le putem modifica. Rolul nostru este să fim componente bine gestionate, al căror comportament se adaptează perfect nevoilor sistemului.

Acesta este Omul Integral al lui Bogdanov în practică – nu conștiința personală, ci participarea controlată la un întreg unificat și optimizat, controlat de câțiva membri ai „elitei”.

Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:
Arme silenţioase pentru războaie tăcute
Ascensiunea tehnocrației. De ce este esențial să înțelegem jocul final (I)

 

yogaesoteric
21 noiembrie 2025

 

Also available in: English