Omul integral – De la tectologie la guvernanță globală (II)

Citiți prima parte a articolului

O doctrină a controlului

Viziunea lui Alexander Bogdanov este în concordanță cu o dezvoltare filosofică: conceptul lui Pierre Teilhard de Chardin privind Punctul Omega. Teilhard, paleontolog și teolog iezuit, susținea că universul evoluează către o stare finală de unitate și conștiință, un maxim de complexitate și organizare.

În această interpretare tehnocratică, ierarhia lui Jantsch devine motorul unui Punct Omega secular și materialist. Nivelul orientat spre obiective (ODD – Obiectivele de Dezvoltare Durabilă) este atractorul, destinația. Integrarea sistemelor globale prin infrastructura digitală reprezintă creșterea complexității. Convergența finală nu este unitatea spirituală în Dumnezeu, ci un sistem planetar complet integrat, gestionat în mod autonom – o tehnoutopie în care umanitatea este unită sub un singur model de guvernanță optimizat.

Navigatorul în această călătorie nu este conștiința dumnezeiască, ci sistemul în sine – complexul de IA, rețelele de date și tehnocrația umană de elită care îl conduce. Influența lor este deplină, deoarece numai ei pot interpreta datele, ajusta algoritmii și conduce vasta mașinărie automatizată a societății către destinația sa prestabilită.

Un mare lanț secular al ființei

Întreaga structură oglindește viziunea medievală asupra lumii a Sfântului Toma d’Aquino și Marele Lanț al Ființei:

Ierarhia lui Aquino

• Țelul către care este orientată: Dumnezeu, telosul suprem

• Normativ: Legea eternă și legea naturală

• Pragmatic: Legea umană

• Empiric: Ordinea creată

Ierarhia tehnocratică

• Orientată către scop: ODD

• Normativ: Etica globală și regulile computaționale ale lui Swidler

• Pragmatic: Management adaptativ automatizat

• Empiric: Setul de date planetare gestionat

Ambele sunt sisteme de control de sus în jos. Diferența crucială constă în responsabilitate. Potrivit lui Toma d’Aquino, legea lui Dumnezeu era considerată justă și binevoitoare. În modelul tehnocratic, scopul final este determinat de instituții falibile, nealese, iar „legea naturală” este o etică construită, aplicată de algoritmi a căror logică poate fi opacă.

Este o ierarhie fără binefacere garantată – doar eficiență.

Navigatorii navei spațiale Pământ

Arhitectura abstractă descrisă mai sus nu este doar teoretică. Are actori identificabili și expresii instituționale care se întind pe mai multe generații. Să luăm în considerare poziționarea membrilor dinastiei bancare Rothschild – o familie sinonimă din punct de vedere istoric cu controlul sistemului monetar – în cadrul guvernanței emergente.

Începând din 1988, Evelyn de Rothschild a participat la un dialog interconfesional (împreună cu ducele de Edinburgh și prințul moștenitor Hassan al Iordaniei) care a reunit lideri creștini, musulmani și evrei, teologi și personalități din lumea afacerilor. Rezultatul a fost Declarația interconfesională: un cod de etică pentru afacerile internaționale (1993). Acest document rezuma principiile celor trei tradiții abrahamice în patru valori fundamentale pentru afacerile internaționale: justiție, respect reciproc, responsabilitate și onestitate. Declarația oferă în mod explicit o bază morală pentru activitățile comerciale internaționale și principii de conduită etică pentru rezolvarea dilemelor comerciale. Ea stabilește standarde normative pentru comportamentul corporativ, relațiile cu părțile interesate și gestionarea resurselor, creând astfel un cadru etic pe care companiile ar fi indicat să îl adopte ca principii comerciale.

Edmund de Rothschild a pus bazele filosofice și practice. La primul Congres mondial privind sălbăticia (1977), el a ținut un discurs despre utilizarea naturii prin dezvoltări tehnologice masive. El a concluzionat cu un citat din Teilhard de Chardin: „Într-o zi, după ce vom stăpâni vânturile, valurile, mareele și gravitația, vom valorifica pentru Dumnezeu energiile iubirii, iar atunci omul va fi descoperit focul pentru a doua oară în istoria lumii”. El a întrebat: „Putem controla elementele, utiliza natura însăși și să ne păstrăm totuși umanitatea? Personal, sunt optimist”. În acest fel, el a poziționat obiectivul final – convergența către complexitate maximă și gestionarea unificată a planetei – ca principiu călăuzitor pentru mișcarea pentru sălbăticie încă de la începuturile sale.

Edmund a fost numit în Comitetul Mondial pentru Sălbatice și a fost prezent (împreună cu David Rockefeller) la al patrulea Congres Mondial pentru Sălbatice, când Michael Sweatman a propus Banca Mondială pentru Conservare – un mecanism de monetizare a resurselor naturale prin schimburi de datorii pentru natură și finanțarea conservării. Această propunere a dus la crearea Fondului Global pentru Mediu (GEF), înființat de Banca Mondială în 1991 ca mecanism de finanțare pentru convențiile globale privind mediul. Edmund de Rothschild a creat ulterior primul proiect pilot pentru finanțare mixtă în domeniul agroforestier, combinând capitalul public și privat pentru a finanța proiecte privind resursele naturale. El a fost astfel pionierul unui model care a devenit ulterior standardul pentru monetizarea serviciilor ecosistemice (cum ar fi compensarea emisiilor de carbon).

Ariane de Rothschild (din generația actuală) pune în aplicare acest model prin participarea la Forumul Global pentru Peisaje, unde structurile de finanțare mixtă ale GEF sunt utilizate pentru a monetiza serviciile ecosistemice – transformând pădurile, bazinele hidrografice și biodiversitatea în active tranzacționabile și surse de venit. Cadrele de contabilitate a capitalului natural evaluează funcțiile naturii (sechestrarea carbonului, filtrarea apei, polenizarea) și creează piețe pentru aceste „servicii”.

David de Rothschild și-a petrecut anii 2000 afirmându-se ca expert în mediu, culminând cu expediția Plastiki din 2010: traversarea Oceanului Pacific pe un catamaran construit din 12.500 de sticle de plastic reciclate. Aceasta nu a fost doar o aventură, ci și o modalitate de a-și construi credibilitatea. Călătoria l-a poziționat ca pe cineva angajat personal în sănătatea planetei noastre, un susținător vizibil al economiei circulare, plutind literalmente pe deșeuri transformate într-o ambarcațiune. Acest fapt i-a conferit autoritatea morală de care avea nevoie pentru rolul său ulterior de „ambasador al mediului în lumea corporativă”, elaborând politici ecologice și practici comerciale durabile. În 2019, CNN i-a dedicat un articol intitulat „A găsit «Nava Spațială Pământ» navigatorul său?”. El folosește în mod explicit metafora „Nava spațială Pământ” a lui Buckminster Fuller, se poziționează ca o persoană care lucrează pentru a găsi un „compromis” între extracția resurselor și durabilitate și afirmă că obiectivul său este de a descoperi cum economia poate „include efectiv toate persoanele și se poate reintegra cu adevărat în natură”.

Lynn Forester de Rothschild a instituționalizat această viziune. În 2020, ea a cofondat Consiliul pentru Capitalism Inclusiv împreună cu Vaticanul, reunind mari corporații (Bank of America, Mastercard, BP, Johnson & Johnson etc.), administratori de active (BlackRock, State Street) și chiar Vaticanul pentru a implementa ceea ce ea numește „economia morală”.

Aceasta este arhitectura care a funcționat timp de patru decenii și de-a lungul mai multor generații:

• Edmund stabilește o viziune teleologică și o infrastructură financiară (1977-1990): invocă Punctul Omega al lui Teilhard în fondarea World Wilderness Congress, este membru al World Wilderness Committee, asistă la propunerea de creare a unei Bănci Mondiale pentru Conservare, care mai târziu devine GEF, și este pionierul finanțării mixte pentru natură prin Moringa Fund.

• Evelyn stabilește etica în afaceri (1993): creează un cadru normativ interconfesional care sintetizează valorile comune ale tradițiilor abrahamice în principii de conduită în afaceri la nivel internațional.

• Steven Rockefeller stabilește etica planetară (2000): redactează Carta Pământului, care conține principii normative pentru integritatea ecologică și gestionarea planetară și este aprobată de UNESCO.

• Ariane operaționalizează piețele de capital natural (din anii 2010 până în prezent): monetizează serviciile ecosistemice prin structuri financiare mixte GEF, transformând natura în active financiare.

• David stabilește etica planetară (anii 2000-2010): poziționează economia circulară, gestionarea resurselor și practicile comerciale durabile ca imperative morale prin intermediul plasticului și al parteneriatelor între companii și guverne.

• Lynn operaționalizează economia morală (2020): prin capitalismul incluziv, în care participarea corporativă este legată de respectarea standardelor ESG (Mediu-Social-Guvernanță) – cadrul etic sintetizat.

• Consiliul oferă mecanisme instituționale: finanțele (administratorii de active care controlează trilioane), actorii corporativi (care au nevoie de acces la capital) și autoritatea morală (Vaticanul) sunt uniți pentru a face respectarea standardelor ESG sistemul de operare al capitalismului însuși.

Modelul relevă o strategie multigenerațională la toate nivelele ierarhiei:

• Nivelul intenționat: Punctul Omega al lui Teilhard ca doctrină călăuzitoare (Edmund, 1977).

• Nivelul normativ: Etica în afaceri (Evelyn), etica planetară (David), toate justificate de viziunea convergenței Omega.

• Nivelul pragmatic: Banca Mondială de Conservare → GEF, structuri de finanțare mixte, piețe de capital natural, monetizarea serviciilor ecosistemice (Edmund, Ariane).

• Nivelul financiar: Fluxurile de capital sunt controlate de conformitatea ESG (Lynn), cu aplicare programabilă prin CBDC.

Membrii acelorași dinastii bancare par să opereze atât la nivel normativ (creând cadre etice și viziuni teleologice), cât și la nivel monetar (controlând fluxurile de capital și construind infrastructura financiară). Ei nu doar aplică etica prin intermediul finanțelor – ei creează etica, invocă teleologia, construiesc mecanismele și controlează capitalul. Influența lor se extinde asupra întregii ierarhii de control de-a lungul generațiilor, definind ceea ce este etic, construind infrastructura pentru a valorifica și monetiza natura și controlând cine primește capital pe baza respectării acestor definiții.

„Capitalismul incluziv” este o terminologie precisă: ești inclus în piețele de capital DACĂ respecți etica globală, măsurată prin indicatorii ESG (calea auditului). Dacă nu te conformezi, ești exclus din capital (pista financiară). Acesta nu este capitalismul părților interesate ca model alternativ – este sistemul existent modernizat cu cele șase piste [menționate în prima parte a articolului], cu controlorii monetari poziționându-se în mod explicit ca implementatori ai unui cadru „moral” derivat din nivelul intențional.

Economia morală este un capitalism în care actorul financiar acționează numai pentru cei care îndeplinesc standardele normative. Este un sistem explicit de control cibernetic, poziționat ca o necesitate etică și implementat de cei care au acces direct la mecanismele de control ale politicii monetare.

Membrii dinastiilor bancare se poziționează literalmente ca navigatori ai „Navei Spațiale Pământ”, implementând economia circulară pentru piețele de materiale și capital natural pentru ecosisteme prin autoritate morală și arhitectură financiară. Viziunea lui Bogdanov asupra omului integral – umanitatea organizată științific ca un organism unificat și controlat – își găsește expresia contemporană în acest proiect intergenerațional de financiarizare atât a fluxurilor materiale, cât și a sistemelor naturale, sub o etică globală sintetizată, toate convergând către scopul final decis de elită.

Mai există un detaliu demn de menționat. În 1942, oamenii de știință marxiști britanici s-au reunit pentru a elabora raportul „Știință și etică”, în care susțineau că etica ar trebui să derive din știință, că direcția evoluției aduce un bine obiectiv și că umanitatea ar trebui să fie ghidată de un cadru moral universal bazat pe raționalitatea științifică.

Șase ani mai târziu, în 1948, Miriam Rothschild, împreună cu Julian Huxley, au fondat IUCN – transformând astfel etica planetară care a apărut din știință într-o autoritate instituțională cu acoperire globală.

Cronologia este acum extinsă:

• 1942: Miriam contribuie la fundamentarea intelectuală (știință și etică)
• 1948: Miriam este cofondatoare a IUCN (Institutul pentru Etică Planetară)
• 1977: Edmund invocă teleologia Punctului Omega
• 1977-1990: Edmund construiește o infrastructură financiară pentru conservarea naturii
• 1988-1993: Evelyn, împreună cu alții, dezvoltă un cadru pentru etica în afaceri.
• 2000: Carta Pământului formalizează etica planetară (Rockefeller)
• Anii 2010: Ariane operaționalizează piețele de capital natural.
• 2010: David se poziționează ca „Navigatorul navei spațiale Pământ”.
• 2020: Lynn implementează acest proiect prin capitalismul incluziv.

Nu patru, ci opt decenii.

Concluzie: De la Steaua Roșie la Nava Spațială Pământ

Calea de la Omul integral al lui Bogdanov, prin tectologie, teoria generală a sistemelor, ierarhia lui Jantsch, arhitectura normativă a lui Svidler, până la managementul automatizat de astăzi, bazat pe SDG, nu pare deloc întâmplătoare. Este un proiect intelectual și instituțional coerent, de secole, ale cărui rădăcini se află în politica revoluționară.

Alexander Bogdanov a cofondat Partidul Bolșevic împreună cu Vladimir Lenin în 1903. În cele din urmă, ei s-au despărțit din cauza dezacordurilor privind empirismul, dar Bogdanov a respins și angajamentul lui Marx față de revoluția violentă, preferând o schimbare culturală și științifică. Cu toate acestea, amândoi împărtășeau obiectivul unei societăți gestionate științific. Bogdanov a sistematizat scrierile lui Marx, în timp ce Lenin a dezvoltat aparatul practic de control. Viziunea lui Lenin privind „contabilitatea și controlul” ca bază a statului socialist a evoluat în dataismul de astăzi – ideologia care poziționează colectarea datelor, supravegherea și auditurile algoritmice ca soluții la provocările guvernanței.

Ceea ce Yuval Noah Harari a popularizat nu este o filosofie nouă originară din Silicon Valley. Este vorba despre contabilitatea și controlul lui Lenin, realizate printr-o infrastructură digitală pe care Lenin nu și-ar fi putut-o imagina.

Dar contabilitatea în sine nu garantează conformitatea. Punctul crucial este că cei care controlează moneda controlează și organismul de reglementare al sistemului – ramura financiară care transformă încălcările în consecințe tangibile. Într-un sistem cibernetic, cel care operează actuatorul determină comportamentul sistemului, indiferent de cine proiectează infrastructura sau măsoară fluxurile.

Controlorii monetari nu sunt doar un grup printre mulți alții din cabina de comandă – ei sunt principalii navigatori, ale căror mâini controlează mecanismul care dirijează sistemul. Cu CBDC-urile, acest control devine deplin: banii programabili transformă actuatorul financiar dintr-un stimulent într-o autorizație directă de tranzacție, permițând aplicarea imediată a tuturor standardelor de conformitate definite la nivel expeditiv sau normativ și aplicate în mod specific la nivel de tranzacție. Și prin „In Tandem”, controlul lor se va extinde treptat chiar și la politica fiscală.

Modelul de dezvoltare – precizia sa laser, absența corecțiilor vizibile de curs, integrarea perfectă a cadrelor – sugerează mai mult decât o simplă nouă dezvoltare. Mai degrabă, sugerează că proiectul a fost rafinat de-a lungul generațiilor, instituțiilor și continentelor. Ceea ce pare a fi inițiative separate – One Health, economia circulară, identitatea digitală, investițiile ESG, etica computațională – sunt probabil expresii ale unei viziuni unificate.

În 1908, Bogdanov a publicat Steaua Roșie, un roman utopic care descrie o societate marțiană gestionată științific. Pe Marte, dorințele personale au fost depășite, iar societatea funcționează ca un singur organism. Resursele sunt distribuite în mod optim prin sisteme de informații perfecte, în timp ce colectivul funcționează conform principiilor raționale, cu o eficiență asemănătoare unei mașini. Conflictele au fost eliminate prin organizarea științifică. În acest context, acest scenariu pare mai puțin ficțiune decât un plan.

Peste un secol mai târziu, construim „Steaua Roșie” a lui Bogdanov nu pe Marte, ci pe Pământ. Nava spațială este modernizată cu sistemele de control pe care el le-a imaginat. Diferența este că marțienii lui Bogdanov și-au ales singuri sistemul. Noi îl construim în jurul nostru, nu ca o decizie politică, ci ca o „necesitate tehnologică”.

Aceasta oferă o posibilă soluție la haosul planetar – o modalitate de a crea în sfârșit ordine prin socialismul științific. Dar această ordine are un preț care este necesar să fie recunoscut în mod deschis: sfârșitul pluralismului, pierderea agenției la nivel de bază și consolidarea puterii în mâinile unei elite tehnocratice care controlează, în timp ce restul sunt controlați.

Activarea Platformei de Urgență a ONU este comanda finală în secvența de pornire a unui sistem de operare global preinstalat. Este butonul „start” care transformă proiectul de control cibernetic, vechi de secole, sub pretextul unei situații de urgență, dintr-un cadru teoretic și o infrastructură latentă într-o entitate activă și guvernamentală.

Când această platformă este declanșată de un șoc global complex – un prag definit nu de dezbaterea publică, ci de calculele din cutia neagră ale modelelor de IA care procesează fluxul de date al „Pământului digital” – ea eliberează puterea completă și integrată a sistemului de control.

Întrebarea crucială nu este dacă putem construi acest sistem – el este deja construit. Infrastructura este operațională, șinele sunt instalate, iar platforma de urgență așteaptă doar declanșarea algoritmică. Provocarea pentru umanitate este, așadar, să recunoască în mod colectiv ceea ce a fost construit înainte de finalizarea secvenței de activare – și dacă păstrăm capacitatea de a respinge un „echilibru planetar” obținut prin optimizarea oamenilor ca variabilă controlată în Ecosistemul uman total (Total Human Ecosystem) al lui Zev Naveh.

Omul integral al lui Bogdanov nu a avut niciodată legătură cu luarea colectivă a deciziilor, ci cu managementul colectiv – iar navigatorii sunt deja la posturi, cu mâinile pe comenzile despre care majoritatea pasagerilor nici măcar nu știu că există.

Citiți și:
Tucker Carlson, interviu exploziv cu Alex Jones despre transformarea Lumii: De la atentatele din 9/11 la transumanismul globalist, război, pandemie, inteligența artificială și lupta spirituală
Marea Fragmentare

 

yogaesoteric
28 noiembrie 2025

 

Also available in: English