Opinie: Scholz a scăpat porumbelul și a dezvăluit cel mai prost păstrat secret al Ucrainei

Cel mai prost păstrat secret al acestui război prin procură este acela că acest război este deja unul fierbinte între NATO și Rusia, însă nedeclarat și limitat, în care ambele părți respectă în continuare „reguli informale de angajare”.

Aluziile cancelarului german Scholz potrivit cărora Franța și Marea Britanie ar fi desfășurat clandestin trupe în Ucraina pentru a ajuta la „controlul țintelor” împotriva forțelor rusești, au provocat o reacție dură din partea britanicilor, însă scăparea sa a dus pur și simplu la dezvăluirea celui mai prost păstrat secret al acestui război prin procură. Niciun observator onest nu a crezut în dezmințirile anterioare cu privire la trupele occidentale din acea țară, deoarece omologii lor ucraineni nu puteau fi instruiți în mod realist să opereze astfel de arme moderne într-un timp atât de scurt.

Dezvăluirea sa involuntară, care a fost împărtășită pentru a explica de ce Germania nu va trimite rachete Taurus cu rază lungă de acțiune în acea țară, deoarece nu dorește să urmeze exemplul celorlalți prin desfășurarea clandestină de trupe acolo, a venit la scurt timp după afirmația scandaloasă similară a președintelui francez Macron. El a declarat că țările NATO au dezbătut dacă să intervină în mod convențional în Ucraina atunci când mulți dintre liderii lor s-au întâlnit la Paris, deși nu s-a ajuns la un consens asupra acestei chestiuni ultra-sensibile.

Deși practic fiecare dintre colegii săi a negat că s-a discutat așa ceva, Financial Times a citat apoi un înalt oficial european din domeniul apărării, a cărui identitate nu a fost dezvăluită, care a confirmat fără menajamente că „toată lumea știe că există forțe speciale occidentale în Ucraina ‒ doar că nu s-a recunoscut acest fapt în mod oficial”. Astfel de afirmații au fost respinse până acum ca fiind „teorii ale conspirației rusești”, dar acum s-au dovedit, în mod previzibil, a fi declarații ale „faptelor conspirației”, spre surprinderea doar a celor mai necinstiți și naivi observatori.

Conflictul ucrainean a fost încă de la început un război proxy al NATO împotriva Rusiei, care a fost purtat prin mijloace hibride prin intermediul acestei foste republici sovietice, iar această ultimă evoluție elimină orice „negare plauzibilă” în această privință după cuvintele care tocmai au ieșit din gura liderului de facto al UE. Acest aspect determină o reevaluare a modului în care a fost gestionată până în acest moment dilema de securitate fără precedent dintre NATO și Rusia acolo.

Președintele Putin a spus, la 24 februarie 2022, despre cei care ar dori să intervină în operațiunea specială, următoarele:

„Indiferent cine încearcă să ne stea în cale sau cu atât mai mult să creeze amenințări pentru țara noastră și poporul nostru, este necesar să știe că Rusia va răspunde imediat, iar consecințele vor fi așa cum nu ați mai văzut în întreaga voastră istorie. Indiferent de modul în care se vor desfășura evenimentele, noi suntem pregătiți. Au fost luate toate deciziile necesare în acest sens. Sper că vor fi auzite cuvintele mele.”

Privind retrospectiv, avertismentul său a fost menit să descurajeze o intervenție convențională a NATO în Ucraina de felul celei despre care Macron a spus acum că este dezbătută (deși într-un context militar-strategic complet diferit) și, prin urmare, a avut succes în acest sens. Înțelept, nedorind să riște un al treilea război mondial din cauza unei erori de calcul, Occidentul a intervenit în schimb în mod clandestin prin intermediul serviciilor sale de informații, al forțelor speciale și al „mercenarilor” (dintre care unii sunt, probabil, militari „în concediu” în timp ce se „oferă voluntar” acolo).

Kremlinul a fost conștient de acest fapt în tot acest timp, dar se pare că a ajuns la concluzia că nu constituie o depășire a liniei sale roșii, deși asta nu înseamnă că a stat cu mâinile în sân în timp ce se petrecea aceasta. Mai degrabă, unele dintre loviturile sale cu rachete de precizie împotriva unor ținte militare și a unor formațiuni „mercenare”, cum ar fi cea din Franța de la sfârșitul lunii ianuarie, au fost răspunsuri împotriva celor care nu au ținut cont de avertismentul președintelui Putin de a nu interveni. Pentru a gestiona dilema de securitate, Rusia nu a dezvăluit că unele dintre persoanele decedate erau din trupe occidentale.

Știri despre identitățile lor reale s-au scurs în mod inevitabil pe rețelele de comunicare virtuală și, în special, pe canalele de bloguri militare rusești, dar nici Moscova, nici Occidentul nu au confirmat vreodată în mod oficial veridicitatea lor. Totuși, observatorii cinstiți au presupus că acestea aveau o oarecare credibilitate din motivul menționat anterior, legat de dificultatea de a-i antrena pe ucraineni să opereze arme atât de moderne într-un timp atât de scurt. În ceea ce privește „mercenarii”, aceștia erau meniți să compenseze tocătorul de carne și să intimideze noii recruți.

Cel mai prost păstrat secret al acestui război prin procură este faptul că este deja un război fierbinte NATO-Rusia, însă unul nedeclarat și limitat, în care ambele părți respectă încă „reguli informale de angajare”. Deși trupele britanice, franceze și, probabil, americane și alte trupe occidentale ‒ dintre care unele sunt desfășurate acolo ca „mercenari” ‒ ajută Ucraina să lovească Rusia, ținta lor s-a abținut să riposteze în cadrul NATO. De asemenea, ambele părți au fost de acord tacit să nu confirme prezența trupelor occidentale în Ucraina până când Scholz a scăpat cu stângăcie porumbelul.

Asta sugerează că NATO știe că Rusia s-ar putea simți presată să recurgă la o acțiune nucleară dacă blocul se laudă cu ceea ce fac trupele sale în Ucraina, dar, din moment ce până acum a jucat calm, Rusia nu a semnalat nicio intenție de a testa articolul 5. Acest fapt, la rândul său, discreditează afirmațiile conform cărora Rusia ar avea intenții agresive împotriva NATO, deoarece nu va susține public nici măcar scenariul menționat mai sus în autoapărare, în ciuda faptului că trupele NATO din Ucraina sunt responsabile pentru uciderea propriilor trupe și chiar a civililor săi.

Dilema de securitate fără precedent dintre NATO și Rusia este, prin urmare, gestionată prin faptul că NATO se abține de la o intervenție convențională pe scară largă, iar Rusia nu ripostează în interiorul NATO după atacurile ucrainene facilitate de Occident împotriva trupelor și civililor săi și nici nu confirmă prezența trupelor occidentale acolo. Aceste „reguli informale de angajare” fac ca războiul lor fierbinte nedeclarat să rămână unul limitat, deși cel de-al treilea război mondial poate oricând izbucni accidental, de unde și necesitatea de a îngheța acest conflict cât mai repede pentru a reduce acest risc.

Autor: Andrew Korybko

Citiți și:
Berliner Zeitung: Înregistrările difuzate de ruși – un dezastru major pentru armata germană
Moartea lui Alexei Navalnîi și curioasele coincidențe bine sincronizate

yogaesoteric
26 martie 2024