Organizațiile supranaționale ale ordinii mondiale dorite – Organizația Națiunilor Unite (II)
Citiți prima parte a articolului
„Pact pentru viitor” – Summitul ONU privind viitorul din septembrie 2024
Pentru ca Organizația Națiunilor Unite, care este divizată de ani de zile, să devină mai eficientă, instituțiile ONU ar fi necesar să fie reformate. Potrivit lui Guterres, acestea reflectă încă echilibrul de forțe de după cel de-al Doilea Război Mondial – cele patru puteri victorioase și China ca membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU –, dar nu mai sunt potrivite pentru provocările secolului XXI. Guterres a însărcinat Namibia și Germania să prezinte un pachet de reformă bazat pe consens. Aceasta a fost o provocare majoră pentru diplomatul și reprezentantul permanent al Republicii Federale Germania pe lângă Organizația Națiunilor Unite la New York, Antje Leendertse, și colegul său namibian, Neville M. Gertze.
„Pactul pentru viitor”, a cărui elaborare a durat 18 luni și care este negociat de la începutul anului, este menit să stabilească obiective și structuri pentru comunitatea mondială, care pot fi adoptate prin consens de toate cele 193 de state. Documentul conține cinci puncte focale, care au fost modificate în mod repetat până la final: dezvoltarea durabilă, pacea, știința, tineretul și instituțiile globale. Un pact digital inclus în document solicită orientări pentru a face față revoluțiilor tehnologice, criminalității cibernetice, securității cibernetice și inteligenței artificiale. Acest pact include declarații de intenție pentru o reformă a Consiliului de Securitate al ONU – cea mai puternică instituție a ONU – și solicită modificări ale sistemului financiar internațional în favoarea „Sudului global”, precum și un apel împotriva cursei înarmărilor în spațiu.
Grupul celor 77, o asociație a țărilor în curs de dezvoltare din cadrul Organizației Națiunilor Unite, a dus o campanie intensă și a obținut concesii în cadrul Pactului pentru viitor. Acestora li se va acorda un acces mai larg la finanțări private, în condiții mai bune, pentru a face față crizei climatice și a trece la energiile regenerabile. Banca Mondială și FMI sunt însărcinate să găsească măsuri pentru a reduce supraîndatorarea și a extinde capacitățile de creditare ale băncilor de dezvoltare.
Pe 22 septembrie 2024, la New York, statele membre au adoptat planul de reformă prin aclamare, cu o serie de declarații de intenție – în mare parte vagi. Rusia, care încercase anterior să blocheze adoptarea cu un amendament, s-a distanțat de acest document.
„Pactul” nu pare să aibă prea mare importanță, mai ales că membrii permanenți ai Consiliului de Securitate – Franța, Regatul Unit, Rusia, SUA și China – nu au fost reprezentați de șefii lor de stat și de guvern. În schimb, alți 120 de șefi de guvern ar fi luat cuvântul la reuniune.
La New York a fost prezent, de asemenea, cancelarul german Olaf Scholz, care a declarat că pactul pentru viitor ar putea servi drept busolă pentru comunitatea internațională „……. al cărei ac indică în direcția unei cooperări și a unui parteneriat mai puternice, în loc de mai mult conflict și fragmentare”. Se pare că acest plan al ONU nu conține nimic tangibil sau concret.
Richard Gowan de la International Crisis Group al ONU a comentat „Pactul pentru viitor”:
„Problema este că acoperă atât de multe: de la cooperarea în domeniul sportului la dezarmarea nucleară.
Deschiderea documentului conține câteva cuvinte bune despre multilateralism. Are câteva idei bune cu privire la consolidarea ONU – dar nu este transformator.”
Gowan a continuat să explice că diplomații din New York consideră că momentul ales pentru Summitul viitorului este prost. Au existat atât de multe diferențe de opinie încât nu a fost posibil ca membrii ONU să convină asupra reformelor fundamentale viitoare. De asemenea, documentul final privind Pactul pentru viitor nu devine obligatoriu pentru comunitatea globală și este adesea foarte diluat și vag.
Achim Steiner, directorul executiv german al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, a declarat.
„Pactul nu va începe o nouă eră, dar poate vom face lumină în ceea ce privește locurile în care este necesar să căutăm modalități de a găsi din nou un teren comun în viitor……. pentru că în prezent distrugem mai mult viitor decât creăm”.
Da, ultimele cuvinte ale lui Achim Steiner reflectă și opinia mea. De asemenea, am impresia că China și Rusia vor fi din ce în ce mai izolate în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
Mass-media mainstream abia a menționat că un guvern mondial de urgență urmează să fie înființat în mâinile unui singur om, Secretarul General al ONU, Guterres, cu implicarea Big Tech, Big Pharma, Big Data, BlackRock & Co, ale căror ONG-uri includ, de asemenea, FEM într-o mare măsură. Ceea ce nu s-a realizat prin intermediul OMS în cadrul tratatului privind pandemia urmează să se realizeze acum prin ușa din dos a ONU. Instituțiile supranaționale care nu au fost alese de popor vor să se situeze deasupra statelor naționale, care sunt apoi legate de instrucțiuni, în caz de criză de orice fel. Un program mondial de vaccinare obligatorie ar putea fi, de asemenea, impus.
După cum puteți vedea, dragi cititori, elitele puterii și ale proprietății nu se lasă. Ele sunt încă hotărâte să înrobească oamenii. În opinia mea, ONU este unul dintre instrumentele lor pentru a-și atinge obiectivele malefice.
La cea de-a 188-a sesiune a celei de-a 20-a legislaturi electorale a Bundestagului german din 26 septembrie 2024, noul pact a fost prezentat de Verzi. Deborah Düring a lăudat pactul până la ceruri, iar dr. Volker Ullrich (CDU) a fost puțin mai critic și a spus, de asemenea, că regimul israelian ucigaș de copii și terorist ar fi necesar să fie apărat mai ferm și în cadrul ONU. Apoi Niels Annen, secretar de stat parlamentar la Ministerul Federal pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (SPD), a găsit pactul ca fiind benefic și nu l-a criticat aproape deloc. Cine ar fi crezut asta! S-a vorbit mult de ARD (zvonuri generale) și puțin de ZDF (cifre, date, fapte). Apoi Beatrix von Storch (AfD) a intrat ca al patrulea vorbitor și a vorbit clar (discursul 24404):
„Dle președinte, doamnelor și domnilor. Dezbatem acum Summitul Viitorului din acest weekend de la New York și, desigur, toți cântați osanale comunității internaționale. Folosiți fraze goale și platitudini pentru a masca ceea ce a fost și este de fapt în joc acolo: abolirea statului național, distrugerea democrației și, da, instalarea unui guvern mondial. Agenda disponibilă public cu care secretarul general al ONU, Guterres, a intrat oficial în acest summit nu este altceva decât pregătirea unei lovituri de stat globale. Puteți citi despre asta în documentul de strategie Consolidarea răspunsului internațional la evenimente șoc globale complexe: o platformă de urgență. Guterres a făcut apel la statele membre să decidă – citez – «că Secretarul General are autoritatea permanentă de a institui automat o platformă de urgență în cazul unui ……. șoc global …….» pentru a «asigura o conducere politică la nivel înalt».
În caz de criză, conducerea politică a lumii este în mâinile unui singur om: Secretarul General al ONU. Iar crizele pot avea multe cauze: Crize climatice și de mediu, pandemii, crize financiare, atacuri cibernetice, evenimente în spațiu și pur și simplu riscuri imprevizibile. Secretarul general ar urma să decidă singur când să fie înființat acest guvern de urgență și cine să facă parte din el, și anume – citez – «actorii relevanți ……. inclusiv sectorul privat, societatea civilă, ……. oamenii de știință». Aceasta include în mod explicit – citez – «instituțiile financiare internaționale», «fondurile» și «agențiile specializate». Și știm cu toții cine sunt acestea: Fondul Monetar Internațional, BlackRock, Fundația Bill & Melinda Gates, Greenpeace, toate ONG-urile finanțate de Silicon Valley și, bineînțeles, chiar marile companii de tehnologie, care și-au impus agenda la New York cu Global Digital Compact. În plus, Secretarul General al ONU ar putea, desigur, să poată prelungi mandatul guvernului de urgență în orice moment – citez – «atât timp cât este necesar». Înseamnă că însuși Secretarul General dorește să decidă cu privire la starea de urgență și la durata acesteia – și nu statele naționale.
Cu alte cuvinte, Organizația Națiunilor Unite este acum suverană și nu mai sunt statele naționale. Sau, mai degrabă, suverani sunt omul din fruntea ONU și organizațiile de lobby pe care le adună în jurul său. Rolul acestor organizații este, de asemenea, menționat cu o franchețe mulțumitoare – citez – «angajamentul de a face lobby pe lângă actori-cheie și/sau ……. angajamentul pentru o modificare decisivă de politică». Cu alte cuvinte, membrii acestei platforme de urgență – de la Bill Gates la BlackRock – ar urma să facă presiuni asupra guvernelor alese pentru a promova agenda ONU.
Annalena Baerbock a vrut să ajute la trecerea acesteia mai departe, fără nicio modificare. Ar fi necesar să demisioneze doar pentru asta. Rezistența din partea altor țări a dus apoi la faptul că obiectivele nu au fost modificate, ci au fost reformulate și au devenit mai lipsite de clauze. Haideți să ne uităm la asta acum. Documentul final al Summitului viitorului prevede acum la Acțiunea 54: «Consolidarea răspunsului internațional la șocurile globale». Iată sistemul de răspuns la crize al lui Guterres. Și acum se spune: «Promovarea coordonării întregului sistem multilateral.» Acesta este guvernul de urgență. Și acum spune: «Cooperarea cu părțile interesate relevante». Acestea sunt Big Tech, Big Data și Big Pharma și toate ONG-urile lor. Totul este apoi decis destul de democratic de cele 193 de state ale Adunării Generale a ONU. Conform Transparency International, două treimi dintre acestea sunt corupte sau foarte corupte. Iar conform Economist Democracy Index, doar 77 dintre ele sunt democrații, adică 40%. Marea majoritate a Adunării Generale a ONU sunt dictaturi, autocrații și state corupte. Decizii democratice cu o majoritate din state dictatoriale, autoritare și corupte: iată mult lăudata democrație mondială a ONU. AfD respinge această democrație mondială pentru că suntem democrați.
Vă mulțumim foarte mult.”
În timpul și după discursul său, Beatrix von Storch a primit, desigur, o mulțime de reacții din partea „moraliștilor” deghizați în binefăcători din cartelul partidelor „democratice”, format din CDU/CSU, SPD, FDP și Verzi, și a fost etichetată, de exemplu, drept teoreticiană a conspirației. Doamna von Storch ar fi cazul să ia ca pe un compliment astfel de desemnări ale celor defavorizați intelectual, deoarece acest termen poate fi văzut acum ca o concesie din partea invidioșilor care, spre deosebire de „teoreticienii conspirației”, sunt incapabili să gândească în context. Majoritatea „teoriilor conspirației” s-au dovedit între timp a fi adevărate. Prin urmare, încercarea de a devaloriza o persoană cu argumentul demolator că ar fi „teoretician al conspirației” are efectul opus și sugerează o capacitate intelectuală redusă din partea persoanei care face afirmația, incapabilă să gândească până la capăt și să se angajeze într-o dezbatere la un nivel superior.
Puteți citiți dezbaterea la link-ul de mai sus sau puteți viziona și videoclipul pe această temă.
Concluzii
Dacă veți urmări dezbaterea din Bundestag și rapoartele de presă privind noul pact pentru viitor, veți putea auzi sau citi destul de clar: Organizația Națiunilor Unite se confruntă cu ceea ce este probabil cea mai mare criză de credibilitate a sa! Eșecul posibil sau foarte probabil al Agendei 2030 oferă motive să credem aceasta, mai ales că cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, cum ar fi:
- Combaterea sărăciei extreme și a foametei;
- Reducerea la jumătate, între 1990 și 2015, a proporției de persoane care trăiesc cu mai puțin de echivalentul unui dolar american pe zi;
- Reducerea la jumătate, între 1990 și 2014, a proporției de persoane care suferă de foame;
- Realizarea unei ocupări depline și decente a forței de muncă pentru toți, inclusiv pentru femei și tineri;
- Educație primară pentru toți;
- Până în 2015, să se asigure că toți copiii de pretutindeni, fete și băieți deopotrivă, termină un ciclu complet de învățământ primar,
etc. nu au fost realizate. Conform indicelui global al foametei, situația foametei la nivel mondial nu s-a îmbunătățit aproape deloc din 2015. În consecință, Agenda 2030 nu va „realiza ceea ce acestea [Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului] nu au realizat”, așa cum se afirmă în preambulul ONU menționat mai sus.
ONU este necesar să accepte problema rațiunii sale de a fi. Atâta timp cât urmărește în primul rând obiectivele aristocrației financiare și doar îmbracă soluția problemelor oamenilor în cuvinte frumoase, și-a pierdut rațiunea de a fi în ochii mei. Dacă se va ajunge în punctul în care ONU sau conducerea acestei organizații supranaționale – așa cum a subliniat Beatrix von Storch – va primi puterea de a da instrucțiuni statelor naționale în situații de criză, care – așa cum a arătat corona – pot fi foarte ușor create artificial, ar fi mai bine să dizolvăm instituția astăzi decât mâine. Aceasta este valabil și în cazul în care națiuni disidente precum Rusia și China – ale căror populații reprezintă aproximativ o cincime din populația lumii – sunt izolate de acești „binefăcători” – precum Annalena Baerbock, de exemplu – îmbrăcați în „valori occidentale”.
În opinia mea, oricine crede că ONU este o instituție fondată de și care are drept personal binefăcători nu are dreptate. Iadul este plin de așa-ziși „binefăcători”.
Autor: Uwe Froschauer
Citiți și:
Secretarul General al ONU și starea de urgență globală
Viziunea ONU asupra viitorului omenirii: Grupul de arhitehnocrați care ne decide viitorul. Digitalizarea totală și controlul total ‒ construirea unui creier mondial digital
yogaesoteric
5 noiembrie 2024