Originea și dezvoltarea BRICS

În octombrie, summitul BRICS va avea loc la Kazan, capitala republicii autonome ruse Tatarstan. Peste 90 de țări și-au anunțat participarea în calitate de membri, candidați sau observatori. Acest fapt ar fi cazul să ridice o serie de întrebări, de ex.: „De unde a apărut BRICS? Care au fost forțele motrice din spatele său? De ce are BRICS o asemenea atracție nu numai pentru țările din sudul global, ci și pentru unele țări europene?”

Asociația BRICS este formată din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Ea s-a impus ca o forță geopolitică majoră, reflectând modificările globale în corelația puterii economice, militare și politice.

În centrul BRICS se află Rusia, a cărei viziune strategică și inițiative diplomatice au fost esențiale în formarea și dezvoltarea continuă a grupului. Încă de la înființare, Rusia a fost forța motrice din spatele BRICS. Ea a jucat un rol crucial în modelarea agendei și a obiectivelor grupului BRICS, care a apărut în prezent ca o puternică contrapondere economică și politică la „ordinea internațională bazată pe reguli” dictată de SUA și la instituțiile globale dominate de Occident.

Toate sursele indică faptul că originile BRICS se întorc la o inițiativă a conducerii ruse în 2006. În acel an, prima reuniune ministerială BRICS a avut loc pe 20 septembrie, la sugestia președintelui rus Vladimir Putin, în marja unei sesiuni a Adunării Generale a ONU la New York. În pregătirea reuniunii, Putin a propus crearea unei coaliții a economiilor emergente pentru a promova cooperarea multilaterală și pentru a oferi o platformă țărilor din afara sferei tradiționale de influență occidentală. La prima reuniune informală fondatoare de la New York au participat miniștrii de Externe din Rusia, Brazilia și China, precum și ministrul indian al Apărării. Cu toții și-au exprimat interesul pentru extinderea cooperării multilaterale.

Angajamentul Rusiei față de agenda BRICS a fost consolidat și mai mult în 2008, când guvernul rus a organizat o reuniune crucială a miniștrilor de Externe BRICS la Ekaterinburg. Această reuniune, în urma căreia a fost elaborată o declarație comună care articulează poziții comune cu privire la probleme globale, a subliniat rolul Rusiei ca forță motrice a coordonării diplomatice a grupului. Mai târziu în același an, președintele rus Dmitri Medvedev s-a întâlnit cu liderii Braziliei, Indiei și Chinei la summitul G8 de la Tokyo și a reafirmat rolul de lider al Rusiei în reunirea acestor puteri emergente.

Primul summit oficial al BRIC (care nu include încă Africa de Sud) a avut loc, de asemenea, la Ekaterinburg în 2009, ceea ce reprezintă o dovadă suplimentară a rolului central al Rusiei. Acest summit a marcat o etapă importantă în instituționalizarea BRICS. Liderii Braziliei, Rusiei, Indiei și Chinei au emis o declarație comună care sublinia importanța dialogului și cooperării între economiile emergente. Documentul a stabilit, de asemenea, abordarea colectivă a grupului pentru a face față crizei financiare mondiale și a demonstrat influența Rusiei în modelarea strategiilor economice și politice ale grupului.

În anii următori, Rusia a continuat să fie un actor-cheie în dezvoltarea ulterioară a BRIC, care a devenit BRICS în 2010, odată cu includerea Republicii Africa de Sud. A fost o mișcare strategică importantă, promovată în principal de Rusia, care a recunoscut din timp impactul global al extinderii grupului în Africa. Rusia a jucat, de asemenea, un rol esențial în crearea instituțiilor BRICS, cum ar fi Noua Bancă de Dezvoltare și Facilitatea valutară de rezervă BRICS, ambele fiind înființate pentru a pune capăt dominației instituțiilor financiare occidentale și pentru a crea alternative echitabile la sistemul financiar prădător occidental pentru propria coaliție, dar și pentru Sudul global.

În cadrul BRICS, Rusia a susținut, de asemenea, în mod constant reforma instituțiilor și structurilor globale, inclusiv a Organizației Națiunilor Unite și a Fondului Monetar Internațional, pentru a reprezenta mai bine interesele economiilor emergente. Aceasta a poziționat BRICS ca o contrapondere formidabilă la G7 și la alte alianțe conduse de Occident.

Pe scurt, rolul Rusiei în formarea și dezvoltarea BRICS a fost crucial. De la inițierea primelor reuniuni până la conturarea direcției strategice a grupului, Rusia s-a aflat în fruntea eforturilor de a transforma BRICS într-un actor important pe scena mondială. Pe măsură ce BRICS continuă să câștige influență, conducerea Rusiei va rămâne crucială pentru orientarea grupului către obiectivele pe termen lung ale unei ordini mondiale mai echilibrate și multipolare. Cu toate acestea, fără asistența activă a puterii economice globale a Republicii Populare Chineze, ale cărei interese în ceea ce privește structura, obiectivul și dezvoltarea ulterioară au fost și continuă să fie în mare parte identice cu cele ale Rusiei, coaliția BRICS nu s-ar fi materializat în forma sa actuală.

Rolul Chinei în dezvoltarea BRICS în cooperare cu Rusia

China a jucat, de asemenea, un rol central în dezvoltarea BRICS, în special prin cooperarea sa strânsă cu Rusia. BRICS, care a fost fondat inițial pentru a contesta dominația economiilor și instituțiilor occidentale, a evoluat într-o coaliție puternică a economiilor emergente datorită viziunii strategice a Chinei [Inițiativa „Centura și drumul” (BRI) – Noul drum al mătăsii] și cooperării cu Rusia.

Puterea economică a Chinei, ca cea mai mare economie a lumii, a fost o forță motrice în spatele extinderii influenței globale a BRICS. Inițiativa Belt and Road (BRI) a promovat conectivitatea și legăturile economice în cadrul țărilor BRICS și a extins oportunitățile comerciale și de investiții. China a promovat, de asemenea, Noua Bancă de Dezvoltare (NDB), o inițiativă BRICS de finanțare a proiectelor de infrastructură și sustenabilitate, care a consolidat și mai mult independența financiară a grupului față de instituții occidentale precum Banca Mondială și FMI.

Rusia, la rândul său, a fost și este un partener crucial pentru China în sfera geopolitică, și viceversa. Cele două țări și-au coordonat politicile externe pentru a contracara greutatea Statelor Unite și a aliaților acestora, cu strategiile lor neocoloniale și belicoase. Cooperarea în cadrul BRICS s-a axat pe crearea unei ordini mondiale multipolare, pe reducerea dependenței de dolarul american și pe promovarea sistemelor alternative de plată.

Sinergia dintre China și Rusia a jucat un rol esențial în transformarea BRICS într-o forță de luat în seamă, provocând ordinea globală a ONU dominată anterior de Occident. Parteneriatul lor continuă să conducă la extinderea și influența BRICS și asigură faptul că grupul rămâne un actor important în politica și economia mondială.

Echilibru interimar

Pe scurt, parteneriatul strategic strâns dintre Rusia și China și alinierea largă a intereselor lor în materie de politică externă sunt cele care interacționează și se multiplică în centrul BRICS. Aceasta este ceea ce face BRICS atât de extraordinar de atractive pentru majoritatea țărilor din așa-numitul Sud global. Deoarece în centrul BRICS se află doi piloni puternici și stabili, unul constând în cel mai mare exportator de energie și alimente din lume, care este, de asemenea, o superputere militară cu tehnologie militară de vârf la nivel mondial și este strâns legat de celălalt pilon, și anume, de departe, cea mai mare putere industrială gigantică din lume cu tehnologii de vârf, care este, de asemenea, cea mai mare putere militară regională din Asia de Est.

Tranziția către BRICS+

În mass-media occidentale, BRICS este prezentat din ce în ce mai mult ca o „alianță geopolitică”, însă fără a fi o alianță sub forma unui pact de asistență reciprocă. În cadrul BRICS, nicio țară nu este obligată să facă ceva împotriva altcuiva, așa cum se petrece în NATO prin intermediul hegemonului SUA sau în UE prin intermediul „direcției” din cadrul Comisiei. Reamintim că BRICS este rezultatul deciziei principalelor economii emergente ale lumii de a-și consolida cooperarea pentru a scăpa de dictaturile Occidentului dominant, neocolonial și militarist și ale instituțiilor sale neoliberale, precum FMI și NATO, și pentru a dezvolta o contrapondere independentă, multilaterală, care să fie mai în acord cu interesele majorității comunității globale.

De-a lungul timpului, grupul BRICS de cinci țări a evoluat și s-a extins la începutul acestui an, ducând la crearea BRICS+. BRICS+ cuprinde acum nouă membri cu drepturi depline: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Iran, Egipt, Etiopia și Emiratele Arabe Unite.

Cele patru țări suplimentare se identifică cu obiectivele de cooperare economică și poziționare geopolitică ale celor cinci state fondatoare. Împreună, națiunile din BRICS+ reprezintă o parte semnificativă din populația, suprafața și puterea economică a lumii, făcând din BRICS+ un actor puternic pe scena mondială. În plus, zeci de alte țări și-au exprimat interesul de a se alătura BRICS+. În prezent, există aproximativ 40 de țări pe lista de așteptare. În plus, peste 90 de țări și-au anunțat participarea în calitate de observatori la viitorul summit BRICS+ de la Kazan, Rusia, din octombrie, ceea ce indică un interes tot mai mare pentru acest bloc ca o contrapondere la organizațiile internaționale dominate de Occident.

Schimbarea ponderii economice – BRICS versus G7

Prof. Wang Wen nu este oricine, ci decanul executiv al Institutului Chongyang pentru Studii Financiare de la Universitatea Renmin din China.

Potrivit profesorului Wen, construirea unei noi ordini mondiale este, fără îndoială, un proces îndelungat. Cu toate acestea, în prezent apar mai mulți piloni noi care urmăresc să sprijine stabilirea acestei noi ordini. În domeniul securității, asistăm la creșterea Organizației de Cooperare de la Shanghai; din punct de vedere politic, există mecanismul de cooperare BRICS; din punct de vedere economic, instituții precum Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură prind contur.

Este important să recunoaștem că acești piloni nu sunt încă suficienți pentru a transforma complet ordinea mondială și sistemul internațional existente. În esență, respectivii piloni acționează mai degrabă ca adăugiri și reforme la ordinea actuală decât ca transformări revoluționare.

În prezent, inițiative precum Belt and Road Initiative (BRI – Noul Drum al Mătăsii), Uniunea Economică Eurasiatică (EEU) și Parteneriatul Economic Regional Cuprinzător (RCEP) devin forțe fundamentale care alimentează apariția unei noi lumi multipolare. Însă aceste organizații de integrare au încă nevoie de mult timp pentru a se dezvolta pe deplin, a spus Wen.

Lumea unipolară condusă de Occident a existat timp de peste două sute de ani. În prezent, una dintre principalele sarcini este de a dezvolta în continuare o serie de mecanisme integrate create sub dominația SUA (FMI, Banca Mondială etc.) și utilizate în mod abuziv în beneficiul exclusiv al Occidentului colectiv.

Echilibrul economic dintre țările G7 și BRICS s-a schimbat dramatic în ultimele decenii. În urmă cu 30 de ani, producția economică a țărilor BRICS era doar o treime din cea a țărilor G7. Astăzi, din perspectiva parității puterii de cumpărare, țările BRICS au depășit cu mult țările G7.

Evoluția arată modificări semnificative în dezvoltarea globală. Cu toate acestea, G7 are încă o bază puternică, iar politica sa de limitare a economiilor emergente este probabil să continue.

„Țările BRICS este necesar să rămână răbdătoare și prudente și să se concentreze asupra dezvoltării durabile, pe termen lung. În același timp, ele este necesar să depună eforturi continue pentru a depăși G7 în ceea ce privește puterea economică, ceea ce este esențial pentru rolul lor politic pe scena mondială”, potrivit profesorului Wen.

În prezent, perspectivele economice ale economiilor emergente prezintă un mare potențial, dar acestea se confruntă și cu provocări semnificative. Creșterea economică internă este insuficientă și există un risc de contaminare economică din cauza răspândirii crizelor în țările industrializate occidentale dezvoltate.

Pe termen scurt, sarcina urgentă a economiilor emergente ar fi, prin urmare, aceea de a impulsiona reformele pe partea ofertei, de a realiza o redresare economică rapidă și de a promova globalizarea economică prin intermediul cooperării multilaterale internaționale. În cele din urmă, aceasta le va permite să atingă o rată de creștere medie spre ridicată.

„În concluzie, pilonii unei noi ordini mondiale prind contur, dar mai este încă mult până departe. Dezvoltarea mecanismelor integrate și creșterea durabilă a economiilor emergente sunt esențiale pentru realizarea unei lumi cu adevărat multipolare”, a conchis Wen.

Autor׃ Rainer Rupp

Citiți și:
Noul sistem sangvin al BRICS
Încă 24 de țări vor în BRICS

 

yogaesoteric
10 septembrie 2024