Pacea – doar vorbim despre ea sau o dorim?

Cine ne împiedică să o avem şi cine ne-a adus la situaţia în care să credem că doar războiul este soluţia ieşirii din criza economică

Auzim la fiecare cuvântare a politicienilor capitalişti cuvântul PACE, dar aceiași mamuţi politici care îl rostesc, găsesc necesare invesţiile în armament şi declanșarea de războaie.

Auzim cuvântul PACE la negrii din America, care au medalioane cu semnul păcii la capătul lanţurilor uriaşe de aur atârnate la gât, dar care se împuşcă între ei şi un oraş ca Chicago a devenit capitala criminalităţii mondiale, sute de oameni de culoare împuşcându-se în stradă.

Auzim cuvântul PACE la bancheri şi în discursurile lor, dar pe de altă parte aceștia împrumută complexul militar industrial cu sume enorme.

Auzim cuvântul PACE chiar şi la militarii de carieră de la vârful ierarhiei decizionale din ţările capitaliste, însă ei susțin şi condiţionează popularitatea politicienilor de sumele pe care le alocă pentru armament şi muniţie.

Ne întrebăm: de unde atâta perversitate şi de ce o credem noi? A doua întrebare ar fi: este pacea oferită de libertatea de gândire şi acţiune a omului în societate?

Pentru a putea avea pace, trebuie să ne dăm seama că în general războaiele au început de la un conflict economic, comercial, de la dorinţa unuia dintre aşa-zişii parteneri de a-l domina pe celălalt şi de a-l supune regulilor dorite de el.

Dacă ne gândim la Revoluţia Industrială ca o consecinţă a înţelegerii sub o formă pozitivă a libertăţii economice, putem extrapola şi vedea de ce în zilele noastre credem că avem libertate şi, mai mult, credem că cei ce ne conduc vor pacea.

Tehnica şi tehnologia au avut un avans fulminant în ultimii 20 de ani, însă ar trebui să ne întrebăm şi chiar să ne răspundem: oare la un asemenea avans tehnologic, care ar fi trebuit să ne ofere un grad mult mai ridicat de libertate economică, de ce nu înregistrăm un avans pe măsură în sfera socială, de ce nu a existat în capitalism, nici în timpul nostru şi nici în timpul Revoluţiei Industriale, o revoluţie socială reală şi din care să rezulte un avans social pe măsură?

Am învăţat să construim lucruri minunate şi să ne creştem standardul de viaţă, să ne alimentăm mai sănătos, să eficientizăm activităţile, să ne oferim uneori mai mult timp liber, să tindem către achiziţionarea unor bunuri care nu demult păreau de lux, dar nu ne întrebăm de ce nu putem sta departe de sentimentul care ne dictează să ne ucidem unii pe alţii. De ce pe acest fond de efervescență tehnică şi creştere a nivelului de trăi, ne dezvoltăm mai mult sentimentul de ură şi dorinţa de a ne ucide unii pe alţii?

Înregistrăm recorduri istorice la numărul de persoane împuşcate în stradă, la crimele abominabile de peste tot şi la omoruri chiar în familie… pe un fond de avans tehnologic şi revoluţie industrială.

Omenirea a avut şi perioade de stagnare dar mai ales perioade lungi în care multe popoare nu au simţit acest avans tehnologic, dar oamenii nu se omorau unii pe alţi, se ajutau, se respectau, aveau principii pacifiste şi credeau unii în alţi. Oare ştiinţa şi tehnica au adus libertatea şi ura unora faţă de ceilalţi? Este libertate un cuvânt nou sau unul perimat?

Pacea este un cuvânt foarte popular, familiar tuturor, dar ne întrebăm: de ce sunt atâtea războaie? De ce dorim să luăm libertatea unora, încă neştiind dacă ne-o putem consolida pe a noastră? De ce inventăm şi folosim tehnologiile pentru a-i priva pe alţii de libertate?

Ne place pacea, cel puţin declarativ, însă acceptăm „turismul de război” sau „Dark Tourism”, prin care unii dintre noi plătesc sume incredibil de mari pentru a beneficia de imagini reale din război, în buncăre special construite, de unde văd cum unii oameni îi omoară pe alţii…

Nu ne putem aminti o singură mențiune din legislaţia unei ţări care să facă referire la necesitatea războiului, dar războaiele continuă şi devastează zone întinse ale planetei, dictate de cei care nu construiesc legislaţii pro război…

Peste 95% dintre oameni se declară împotriva războiului, şi totuşi au fost pornite războaie şi s-au înregistrat milioane de morți. Atunci, unde este respectul democratic în capitalism, pentru ce acest sistem capitalist a pornit 98% dintre războaiele şi confruntările militare planetare? De ce se continuă războaiele fără să aibă loc un referendum? Avem referendumuri pentru tot felul de stupidităţi, dar pentru acceptul sau interzicerea unui război, aspectul democratic dispare total… Și atunci cum putem discuta de democraţie în capitalism, când exact viaţa şi moartea nu fac obiectul acestui ideal sublim, PACEA???

Unde este democraţia păcii? Putem avea o reală democraţie în situaţia în care nu avem pace? Nu, fără discuţie, dar am putea avea democraţie dacă acceptăm ideea de PACE. Cei mai mulţi dintre noi ne complacem în a fi mulţumiţi în zona achiziţiilor, fără să ne gândim de cele mai multe ori la faptul că putem achiziţiona mai mult şi de calitate şi că putem avea o viaţă socială mult îmbunătăţită dacă nu am avea pe Terra războaie.

Cea mai mare problemă, însă, este faptul că oamenii simpli, care suferă de pe urma războiului, nu decid şi nu pornesc războaiele. Guvernele şi politicile guvernamentale sunt principalii factori generatori ai războaielor. Dezastrul este că acceptăm cu mare uşurinţă şi chiar îi votăm pe nişte psihopaţi agresivi, care ne spun ce să facem şi ne împing în vâltoarea războaielor. Ei ne spun cum să trăim şi eludează cele mai simple elemente ale democraţiei. Practic, noi oferim putere guvernelor capitaliste, acestea folosind-o împotriva noastră.

Auzim în politica mare, de centru stânga, centru dreapta şi tot felul de grupări politice care se doresc a fi aspectul „moderat în politică”, despre echilibru. Există echilibru atâta timp cât se apelează la războaie? Aşa ceva nu se poate…

Există țări cu guverne de stânga, ţări sărace, țări fără resurse materiale, dar niciuna dintre ele nu dorește războiul, însă ele sunt devastate de dorinţa de război a celor „mari şi puternici”.

Când oamenii şi mai ales liderii politici devin imorali, sistemul nu mai poate funcţiona şi aceasta este mai mult decât evident în acest moment. Dar şi aici avem o mare problemă şi anume că persoanele imorale ajung în guverne, iar valoarea nu mai reprezintă un criteriu ci lipsa de moralitate, direct proporţională cu nivelul la care poate ajunge un politician capitalist.

Care ar trebui să fie rolul unui guvern? Să protejeze libertatea şi pacea! Exact asta nu fac guvernele războinice capitaliste, în special din ţările dezvoltate.
Acceptarea războiului şi trimiterea de trupe în războaie inutile sunt sau ar trebui să fie considerate încălcări flagrante ale Constituţiilor, iar aceste decizii ar trebui să fie anulate de Constituţie în general.

Capitaliştii vorbesc de războiul împotriva drogurilor, dar consumul de droguri creşte exponenţial, ba mai mult, el face din ce în ce mai multe victime, iar în ţările capitaliste dezvoltate intră din ce în ce mai mari cantităţi de droguri. Apoi politicienii decid să legalizeze prima fază a „acomodării” cu drogurile, care se numeşte marijuana, ca în cazul Canadei.

Guvernele capitaliste spun că noi nu putem falsifica bani şi ne lasă să înţelegem că valoarea banilor în circulaţie este datorată volumului de aur la dispoziţia acestor guverne, dar în final aceste guverne capitaliste tipăresc fără acoperire sume impresionante şi eludează orice lege economică şi chiar Constituţia. Aceste guverne capitaliste ne ajustează valoarea banilor chiar dacă noi muncim să menţinem valoarea lor la un nivel acceptabil. Oare nu aceasta înseamnă încălcare a Constituţiei?

Dacă noi nu putem face un anumit lucru, dacă nouă nu ni se permite să furăm de la alţi oameni din societate, dacă noi nu putem devaloriza moneda după preferinţă, dacă noi nu putem omorî şi sparge bănci şi multe altele, de ce permitem guvernelor să facă toate aceste lucruri?

Dacă noi nu avem voie să omorâm oamenii care ne deranjează, pentru că este imoral şi împotriva legii, de ce acceptăm ca aceste guverne capitaliste ale noastre să omoare şi să jefuiască alţi oameni?

Aceste guverne ameninţă cu bombe, boicotează, aruncă rachete şi fac tot ce este mai rău, iar noi le alegem, însă nu putem face ceea ce guvernele fac, pentru că este împotriva literei Constituţiei capitaliste.

Datoria celor ce înţeleg această anomalie a democraţiei capitaliste este să renunţe categoric la votul dat acestor criminali şi să se ridice uniți împotriva acestor netrebnici care îşi umplu buzunarele de pe urma milioanelor de morţi lăsaţi pe câmpurile de luptă generate de setea lor de îmbogăţire, milioane de oameni care sunt aşteptaţi acasă de familie, dar care nu vor mai reveni niciodată…

Nu putem discuta despre responsabilitate individuală în fața societăţii, dar în acelaşi timp să acceptăm iresponsabilitatea unor guverne capitaliste de criminali.

Citiți și:

Războiul aduce suferință, moarte, distrugere! Iată câteva exemple în imagini!

Americanii au creat un «duet de aur»: «Războiul împotriva drogurilor» & «Războiul împotriva terorismului»…

Nu ne aflăm într-un război rece ci deja ne aflăm în Războiul Popoarelor împotriva ocultei satanice a aşa-zişilor «Iluminaţi»

 

yogaesoteric
7 iunie 2017

Also available in: Français