Pachetul salvator al UE, pe înţelesul tuturor și alte istorioare cu tâlc

Pachetul salvator al UE, pe înţelesul tuturor

Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea cam trăieşte de pe o zi pe alta.

Într-o asemenea zi, se face că apare un turist german în orăşel, opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici, dar vrea să vadă mai întâi camerele. Iar drept gaj depune o bancnotă de 100 de euro. Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor.

1. Îndată ce musafirul urcă scările, hotelierul ia bancnota, fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2. Măcelarul ia cei 100 de euro, fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3. Țăranul ia suta şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei agricole din orăşel.
4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă unde achită consumaţiile date pe credit.
5. Cârciumarul ia cei 100 de euro şi-i dă prostituatei de la bar, pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6. Femeia fuge la hotel şi plăteşte camera cu 100 de euro.
7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare turistul, cere gajul înapoi şi pleacă, pentru că nu-i plăcuse nicio cameră din cele la care a avut cheia şi părăseşte orăşelul.

Morala:
Nimeni nu a produs nimic. Nimeni nu a câştigat nimic. Toţi participanţii au scăpat de datorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor.
Iar dumneavoastră ați aflat măcar acum cum funcţionează în realitate pachetul salvator al UE.

***

O inscripție din Sevilla, „Plaza de España”, sună cam așa și este adevărată:

Societatea este astfel:   
– Cel sărac munceşte,
– Cel bogat îl exploatează,
– Militarul îi apară pe amândoi,
– Contribuabilul plăteşte pentru toţi trei,
– Vagabondul se odihneşte pentru toţi patru ,
– Beţivul bea pentru toţi cinci,
– Bancherul îi escrochează pe toţi şase,
– Avocatul îi înşeală pe toţi şapte,
– Doctorul îi omoară pe toţi opt,
– Cioclul îi îngroapă pe toţi nouă,
– Politicianul trăieşte de pe urma tuturor celor zece.

***

La un moment dat, Bulă ajunge într-o mare criză de bani. Se gândeşte să meargă la vecinul lui evreu, Ițic, să-i ceară 2 lei împrumut până la primăvară.
Ițic îl ascultă atent, apoi îi zise:
– Bine, îţi dau 2 lei împrumut până la primăvară, dar îmi laşi toporul ca zălog şi la primăvară îmi dai 4 lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?

Mai de voie, mai de nevoie, într-un final, Bulă se învoieşte. Lasă toporul ca zălog, ia banii şi dă să plece. Însă Ițic îl strigă:
– Măi, Bulă! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit! La primăvară ştiu că o să-ţi fie greu să-mi dai înapoi cei 4 lei, întrucât iarna e lungă şi grea, aşa că, ştii ce? Ia dă tu acum doi lei înapoi şi la primăvară îţi mai rămân de dat doar doi lei. Ce zici, o să-ţi fie mai uşor?

Bulă se gândeşte puţin şi recunoaște în sinea lui ca Ițic are dreptate şi că, uite, e un vecin adevărat. Aşa că se învoiește, îi dă înapoi cei 2 lei şi pleacă acasă ceva mai uşurat. Însă pe drum tot calcula:
– Hmmm! Bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de 2 lei şi totuşi nu a fost nimic în neregulă…

Morala: Acelaşi Ițic ne-a dat şi nouă, românilor, împrumut de atâtea ori, numai că acum se numeşte FMI!

***

Robert Edwards, câștigător al Premiului Nobel pentru medicină în 2010:
„În lumea actuală am descoperit că se investește de cinci ori mai mult în medicamente pentru virilitatea masculină și silicoane pentru femei, decât pentru vindecarea bolii Alzheimer. Din această cauză, în câțiva ani, vom avea bătrâne cu bustul mereu mare și bătrâni cu penisul tare. Dar niciuna dintre aceste ființe umane nu-și va aduce aminte la ce servesc.”

Citiți și:
Pamflet despre politica americană
Anecdote istorice
Cuvinte cu dor de miez

yogaesoteric
13 august 2015