Patapievici tună pe bună dreptate împotriva corectitudinii politice: O teroare morală; suntem ca într-un coșmar de revenire a stalinismului

Horia-Roman Patapievici susține că fenomenul corectitudinii politice cu care se confruntă Occidentul și, în mare parte, România, a devenit deja o teroare morală, care se aseamănă cu cea ce era practicată de stalinism în anii ʼ50 ai secolului trecut.

„Ilustrând perfect butada aceea teologică care spune că cea mai mare ispravă a diavolului este să-i convingă pe oameni că nu există, la fel procedează și corecții politici. Partida asta, în momentul în care vei expune chestiunea, cu o privire candidă, deschisă, pentru că, nu-i așa, ei sunt foarte «open minded», ei vor spune «Dar nu e adevărat! Pur și simplu nu este adevărat!»În momentul în care vei aduce argumente vor spune «Nooo… E o interpretare tendențioasă! În realitate…» Și-ți vor spune cum stau lucrurile «în realitate». Suntem cumva ca într-un coșmar de revenire a stalinismului fără NKVD și fără teroarea care, în anii ʼ50, a reglat pe veci chestiunea cine are dreptul să deschidă gura și cine poate vorbi. Cumva, în absența terorii fizice a apărut o teroare care este morală și care este teama justificată a omului civilizat de a fi eliminat din lumea civilizată”, a afirmat Patapievici la Bookfest, acolo unde a participat la lansarea cărții Proștii Europei. Cum se sinucid civilizațiile, de Traian Radu Ungureanu.

HRP afirmă că adepții corectitudinii politice recurg la stigmatizarea celor care nu sunt de acord cu ei și doresc să se revendice de la o comunitate bine definită.

„Prin această apartenență te identifici cu o comunitate de destin. Ei bine, când ești rupt de ea, prin stigmatizare, ești rasist, ești islamofob, ești împotriva progresului ș.a.m.d. Este o lovitură puternică. Ca să nu mai spun că (…) sancțiunile există și excluderea nu este doar morală, este o excludere care antrenează toate, toate compartimentele vieții, până la acela existențial suprem”, a punctat scriitorul.

Patapievici a subliniat că mișcarea corectitudinii politice, „începută ca o pedantă puricare a modului în care sunt întrebuințate cuvintele”, „a devenit, de fapt, o mișcare care, astăzi, transformă orice critică la adresa ei într-un stigmat infamant”.

Autorul Omului recent afirmă că există un potențial devastator pentru libertatea cuvântului în Occident.

„Bunăoară, chestiunea care stă în centrul lumii de astăzi și a cărții lui Traian Ungureanu, care este problema terorismului musulman, islamic, care se revendică dintr-o interpretare a Coranului și a tradiției, o interpretare care, din păcate, nu este periferică pentru că majoritățile nu o resping, iar atunci când «radicalizații» – cum se numesc astăzi – își termină treaba, găsesc întotdeauna un consens, o scuză sau un adăpost în majoritățile care, nu-i așa, corect politic este să le distingi cu grijă de extremiștii care fac rele. În momentul în care critici aceste lucruri, stigmatul este pregătit, ești islamofob, ești rasist. (…) Dar, în momentul în care eticheta de rasist este folosită pentru a te stigmatiza, a te elimina și a-ți închide gura pur și simplu cu o cenzură care-i foarte subtilă și care s-a insinuat în universități, în presă, în lumea politică astfel încât agenda este fixată de tabuurile corectitudinii politice, în acest moment vedem potențialul devastator pentru libertatea cuvântului și pentru modul în care civilizația occidentală a construit noțiunea de civilizație liberă, le vedem, pericolele sunt explozive, dar, cumva, suntem legați de mâini și de picioare”, a spus filosoful.

Declarațiile lui Horia-Roman Patapievici sunt în contradicție cu acțiunile acestuia de pe vremea când conducea Institutul Cultural Român. Bunăoară, în anul 2007, Horia Roman Patapievici a trimis o delegație a homosexualilor români la Marșul LGBT de la Stockholm, Suedia, pe banii ICR. HRP a fost și interpelat în Parlament pe această temă. În răspunsul său, HRP chiar menționa că filiala de la Stockholm a primit chiar un premiu în acest sens.

„Manifestarea la care se face referință este Stockholm Pride, care a avut loc între 30 iulie și 5 august 2007. În această perioadă, Stocholmul a fost scena unui important eveniment al culturii, care se cheamă la ei Lesbian Gay Bisexual and Transgender din Scandinavia – este cel mai important – iar acest eveniment este unul de deschidere culturală amplă și, în contextul cultural al Scandinaviei, este mult mai mult decât un Gay Pride, cum se numește la noi această manifestare sau cum este uneori practicată prin acel marș. O dovadă în acest sens este faptul că, în 2007, discursul inaugural al acestui Stockholm Pride a fost ținut de ministrul culturii și sportului; personalități guvernamentale suedeze sunt implicate în acest festival, care este conceput nu ca un festival de afirmare a diferenței sexuale, ci ca un festival cultural, punte între aceste comunități și comunitățile majoritare.

Aș adăuga, pentru a justifica interesul pe care ICR, ca instituție a statului român, îl are pentru inserarea României în acest tip de manifestări, aceea că, în anul 2000, la inițiativa primului-ministru al Suediei de atunci, Goran Person, homosexualii au fost incluși, în mod nominal, ca victime ale holocaustului și sărbătorile au și această dimensiune comemorativă.

Aș mai adăuga, dacă îmi permiteți, faptul că, drept urmare a politicii echilibrate pe care ICR, ca instituție a statului român, a dus-o față de minoritățile sexuale, Institutul Cultural Român de la Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost pe 2007. Este un premiu de prestigiu în Peninsula Scandinavă și asta ne-a situat, pentru o dată, într-o zonă de normalitate”, spunea pe-atunci directorul ICR, în Parlamentul României.

Citiţi şi:

De la marxism-leninism la neomarxism, marxismul cultural și corectitudinea politică

Bizara impunere în forţă a homosexualilor

Mihai Gheorghiu, despre propaganda homosexualilor de a se căsători și de a înfia copii… 
 

yogaesoteric
28 iulie 2017