Patru primejdii pentru România: prostia, globalismul, migrația și China (I)
De ce nu există în România niciun partid ca UKIP, FIDESZ, PiS, AfD, MoVimento 5 Stelle, Lega, PzP etc. care să îmbrățișeze noile viziuni ce regândesc Uniunea Europeană și se poziționează fățiș pe poziții antiglobaliste, antimigraționiste, de ce nu avem o mișcare similară cu Gilets jaunes sau SaveMySweden, am putea înțelege, de exemplu, urmărind prelegerile lui Steve Bannon, cel care a fost strategul lui Donald Trump și a definit și construit chiar în inima Europei ceea ce a căpătat numele The Movement, declarată o alternativă a Societății Deschise a lui George Soros și care și-a propus să obțină în viitorul Parlament European nu mai puțin de o treime din parlamentari.
Steve Bannon
Întreaga teorie „bannoniană” se învârte în jurul ideii de populism. De dreapta, de stânga, în clipa de față nu are o prea mare importanță! Mai există un termen pe care Steve Bannon îl folosește cu larghețe, anume acela de „naționalism”. Ambele sintagme au fost tăvălite prin mocirlă de-a lungul timpului, în general termenului de populist asociindu-se cumva neseriozitatea, iar ideii de naționalism tot ce poate fi mai frumos, dar și mai abject în mintea oamenilor. Diferența uriașă survine din faptul că Steve Bannon vorbește cât se poate de explicit despre un naționalism economic (strict economic), în timp ce în România noțiunea se referă aproape explicit la naționalismul etnic. Deoarece, nu-i așa, naționalist înseamnă oarecum „patriot”, iubitor de ortodoxie, de Eminescu, Mihai Viteazu și în mod clar pe poziții contrare cu ungurii care „vor să ia Transilvania”, de exemplu. Avem mai jos o mică ilustrare!
Avem prima dată știrea de presă (conservatoare) că papa Francisc ar dori să viziteze Şumuleu Ciuc, unde, anual, are loc un pelerinaj. Ca și cum la pelerinaj ar participa – de regulă – exclusiv români, iar acum li s-ar refuza asta, ziarul informează că „Budapesta” vrea să transforme evenimentul într-unul unguresc. Bifând caracterul „patriotic”. Păi „Budapesta” nu trebuie să transforme nimic! La limită, chiar este un eveniment unguresc, deși în principal este catolic. Începând cu 1567 are loc exact aici și exact de Rusalii. Acest pelerinaj amintește de victoria secuilor (catolici) asupra principelui János Zsigmond (protestant), care ar fi dorit ca și secuii să treacă la noua religie. Dar n-o să găsiți asta în cărțile de istorie! Ca atare, „patriotul” Berenghi, care a servit în Légion Étrangère, își prezintă arma cu lunetă îndreptată în direcția în care se desfășoară pelerinajul religios. Pentru că, nu-i așa, ăia sunt bozgori… Cam acesta este naționalismul românesc.
Șumuleu Ciuc
Din acest motiv, naționalismul despre care vorbește Bannon este cel economic! Nicidecum etnic. Doar un naționalism sănătos, economic, poate strânge lumea laolaltă, fără a face diferența între etnii, religii, rase etc. Pentru ce? Ei bine, pentru reinstaurarea și întărirea cetățeniei. A drepturilor cetățenești. Însă aici, dăm de o altă problemă: suveranitatea.
În toate luările sale de poziții, Bannon pornește de la Tratatul de la Westfalia, din 1648. De ce? Pentru că acest tratat așeza la temelia construcției europene (și nu numai) ideea suveranității statale și a libertăților religioase. Pentru că stă la baza legilor internaționale de astăzi. Înainte de tratat, atât papalitatea cât și Sfântul Imperiu Roman își rezervau dreptul de a interveni în chestiuni interne ale formațiunilor statale existente. De la tratat încoace, rolul actorilor supranaționali se încheie, fiecare popor fiind singur răspunzător de propria soartă. De propriile alianțe. De cuceriri. Deci, ceea ce propune Bannon, este o reașezare a principiilor suveranității de stat la condițiile de astăzi.
De ce este o problemă istoria aceasta lacunară care s-a predat în școli? Ei bine, pentru că pe aceasta s-a articulat naționalismul etnic, primitiv, vindicativ, exacerbând golurile din text și oferind explicații convenabile național-comunismului ceaușist, de exemplu, ai cărui continuatori îi regăsim fericiți în peisajul actual (Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan etc.), construind pe aceleași eșafodaje. La fel de adevărat și pe partea cealaltă, maghiară (Tökés, de exemplu). În schimb, aici își găsesc un teren deosebit de fertil exact globaliștii (Sabin Gherman, Tudor Duică, Fancsali Ernő etc.) care în numele unui viitor mai echitabil pentru minorități sau pentru „minoritatea transilvană”, pot propune orice scenariu, chiar și secesionist, dar scopul final fiind „raiul globalist”, neomarxist.
Suveranitatea și cetățenia sunt chestiuni viu discutate în actuala structură europeană. Bannon subliniază că niciun singur politician „anti-Davos” nu s-a pronunțat pentru părăsirea UE, nici Morawiecki, nici Salvini, nici Orbán etc. Ca atare, rămân în discuție două alternative. Dacă ne dorim o suveranitate națională, atunci transferul de suveranitate către Bruxelles trebuie să înceteze. Dacă în schimb ne dorim un stat federal european, atunci renunțarea la suveranitate este esențială. Problema este că nimeni nu a întrebat vreodată cetățenii acestei țări ce anume își doresc. De ce? Pentru că avem o clasă politică extrem de aglutinată, cu interese ce coincid la virgulă.
Steve Bannon definește extrem de precis ceea ce face „elita” globalistă: lichefiază monedele naționale prin intermediul băncilor naționale, transferând pierderile către cetățeni și încearcă să „nulifice” atât cetățenia, cât și drepturile ce decurg din această cetățenie, distrugând societatea și statul. Ca atare, lupta nu se dă între dreapta și stânga, nu se duce între liberali și conservatori, nu o găsim între progresiști și reacționari, ci între cei care văd statele naționale ca pe un obstacol ce trebuie depășit și cei care văd statul național ca o valoare centrală ce trebuie ocrotită. Globaliștii însă nu se luptă doar cu statele naționale, ci si cu conceptul de cetățenie din interiorul statului național. Din acest motiv vor să distrugă tot ceea ce ține de fundamentele statului și a societății occidentale: credința creștină, familia, școala, sistemul de sănătate, rolurile sociale, instituțiile. În noua arhitectură nu mai există granițe, monedă proprie, voință a poporului, tradiții, istorie, cultură proprie, ci toate izvorăsc numai de la „elita” de la Davos. Acel Davos care consideră că lumea trebuie condusă de capii corporațiilor transnaționale, nu de guverne și nicidecum pe baza votului cetățenesc. Concentrarea deciziei și resurselor la nivelul corporațiilor din media, farma, tech etc. care sunt interesate strict de profit, calcă în picioare cetățeanul, mica afacere locală, capitalurile autohtone, industriile locale.
Să nu ne mirăm, deci, că votul cetățeanului nu mai valorează nici cât o ceapă degerată în ochii politicienilor PNL-USR-PMP-Demos-Iohannis-Cioloș, care aruncă și suveranitatea țării la tomberon, cum – surpriză! – de exact același tratament are parte cetățeanul și când vine vorba despre PSD-ALDE, care procedează însă mai cu fereală, fără a ocoli cu vreun milimetru agenda globaliștilor. Îl cităm aici pe Petre Căluian care a sumarizat întreaga poveste pe FB: „Semnarea în 2017 la Istambul a Acordului privind politicile de gen / Trântirea referendumului pentru redefinirea căsătoriei / Strategia Naţională pentru Educaţie Parentală / Legea offshore privind cedarea gazelor românești / Semnarea la Marrakesh a Pactului pentru migrație / Accelerarea implementării politicilor privind relocarea migranților pe teritoriul național (împotriva art.3 (4) din Constituție) / Proiectul aderării la Euro și renunțarea la unul dintre ultimele instrumente prin care suveranitatea națională se manifestă: moneda națională / Baletul făcut din impotență politică sau trădare, cu Sistemul ocult de putere, privind legile justiției și statutul de „stat în stat” al serviciilor secrete etc.”
Cum s-a ajuns aici?
În primul rând prin de-industrializare. Dacă în România un actual mare „liberal” se străduia să scape de fabricile pe care le considera „mormane de fier vechi” prin privatizare și lichidare, ne vom aminti totuși că unii am achiesat, gândindu-ne cu naivitate că premierul de atunci, Petre Roman, se referea la avansul tehnologic al Occidentului și la nevoia de retehnologizare. Ceea ce, evident, nu era așa. Cum nici motivația nu era una legată de bunăstarea țării. Era un plan. Același plan care a funcționat perfect în tot Occidentul. Acolo era vorba despre externalizare, outsourcing etc. Găsirea de mână de lucru ieftină (în India, China, Indonezia etc.) pentru a manufactura produsele industriale astfel încât să se maximalizeze profitul obținut.
Pentru că, ceea ce te învăța în Vest orice școală de business era că ceea ce contează este maximalizarea profitului pentru acționari. Nu s-a transformat nimic! Exact asta au în vedere și astăzi „elitele” de la Davos. Ceea ce s-a produs, în schimb, a fost o pulverizare a nivelului de trai pentru întreaga clasă muncitoare și clasa de mijloc, șomaj, cu pierderea demnității de sine, lipsa perspectivei…
Pentru segmentul antreprenorial s-au adus taxe, reglementări și hiper-reglementări, impozitarea excesivă a muncii etc.
Dar toate acestea au avut și o consecință asupra producției și comerțului autohton: cartelizarea și uciderea ideii de piață liberă, după cum arată Dan Diaconu într-un text pe care este necesar să îl citiți și să îl înțelegeți. Mai puteți adăuga gripele aviare și porcine, activitatea lui Gheorghe Pogea, inginerul care conducea Finanțele pe vremea lui Boc și care extermina firmele mici și mijlocii, sau Gelu Diaconu, șeful ANAF pe vremea lui Ponta, care făcea exact același lucru!
Dar nimic nu se compară cu mafia bancară! Dacă în Occident falimentul Lehman Brothers a dus la criza din 2008, la fel de adevărat este că a dus și la politicile de tip „too big to fail”, care aveau să nască instituții „prea importante” ale sistemului financiar și bănci „prea importante” pentru sistem, companii de asigurare etc. care „merită păstrate” potrivit „marelui” economist Paul Krugman. Adică, dacă „elita” de la Davos, dacă „geniile” de pe Wall Street sau din City-ul londonez au transformat credite neperformante in grămezi de bani fictivi și sistemul s-a prăbușit, aia e. Nimeni nu a fost răspunzător pentru ce s-a petrecut. Nimeni nu a rămas fără bonusuri sau prime în minunatele instituții globaliste. Pentru că datoria a fost transferată cetățeanului plătitor de taxe și de impozite, muncitorului, clasei de mijloc. Mai mult, datoria s-a internaționalizat.
În România, suplimentar, dincolo de dobânzile bancare pe zero, prin care bancherii i-au spus omului de rând că e fraier, că tot ceea ce știa despre economisire este apă de ploaie, am avut și „șansa” de a-i avea la conducerea țării pe Băsescu și pe Boc. Oameni „de dreapta”. Cu complicitatea guvernatorului BNR Mugur Isărescu, au contractat de la FMI, desigur cu sprijin din partea Comisiei Europene, un credit tip „centură de siguranță”, adică de care nu aveam nevoie, doar ca să fim asigurați „în caz de ceva”, de „doar” 20 de miliarde de euro. Despre o parte din fonduri, cea dinspre FMI, se spune că nici măcar nu ar fi ajuns vreodată în țară! În schimb, din acești bani s-au cumpărat certificate de trezorerie americane pentru a se injecta lichidități în ceea ce era „too big to fail”. Pe partea Comisiei Europene, banii s-au dus preponderent către băncile europene. Tot un fel de bailout. Mai exact, via rezerva BNR, au fost „împrumutate” aceste bănci, cu dobânzi infime, care la rândul lor au „împrumutat” România, încasând diferența de dobândă. Și, pentru că tot au intrat niște bani, s-au prevăzut și niște bonusuri de performanță, dincolo de comisionul luat de Isărescu. Bonusurile s-au cifrat la cca. 28,4 milioane de euro. Nu mai este nevoie să spunem cine le-a plătit.
De bucurie, pe lângă „efectele crizei”, Boc și Băsescu au tăiat și salariile și pensiile, pentru că cele 20 de miliarde de euro s-au dovedit o sumă insuficientă în fața voracității „liberale”. Asta pentru cei care povestesc despre „ciume roșii”. Mai mult, intenția era să se contracteze și un al doilea credit de la FMI!
Dar tot aici mai trebuie amintit și „Programul Prima casă”, nimic altceva decât o altă injecție de 7 miliarde de euro, prin garanții guvernamentale, direct în băncile comerciale. Odată acordate creditele, micile jocuri ale mafiei bancare au intrat în linie dreaptă, în special prin modificarea ratei de dobândă la care băncile se împrumută între ele, în lei. Celebrul ROBOR. Manipularea ROBOR-ului a făcut ca toate creditele acordate să aibă o geometrie variabilă. Cu tragediile aferente și, din nou, cu nota de plată transferată direct cetățeanului. Nu că asta ar fi vreo noutate în UE! Deutsche Bank a fost prinsă cu manipularea dobânzilor la euro, cu nereguli în zona dobânzilor la yeni japonezi, apoi Societe Generale – activităţi de tip cartel în zona derivatelor financiare pe dobânzile interbancare la euro, Royal Bank of Scotland – influenţarea dobânzilor la yeni, JPMorgan Chase şi Citigroup – la fel, manipularea dobânzilor la yeni, scandalurile LIBOR şi EURIBOR atrăgând atenția nu doar asupra manipulării indicilor, cât mai ales asupra faptului că bănci presupus concurente colaborau pe față!
Revenind la ai noștri, să ne mai amintim doar că Victor Ponta își dorea un al doilea acord cu FMI, însă „mai permisiv”. Numai că, Ponta a pierdut conducerea, iar „Guvernul Meu”, condus de Julien Cioloș, a anunțat că nu va mai efectua un al doilea împrumut, din câte se spune, promițând liderilor europeni stoparea creșterilor salariale dar și stoparea accesării fondurilor europene, devenite între timp mai utile Germaniei pentru finanțarea migranților.
Citiți a doua parte a articolului
Citiți și:
Naționalismul și Imperiul Liberal (I)
Parazitarea Statului de Drept – o practică «la lumina reflectoarelor» în România… (1)
yogaesoteric
15 martie 2019