Pavel Durov și paradoxul francez

În perioada alegerilor din Republica Moldova, Pavel Durov, fondatorul Telegram, a acuzat autoritățile din Moldova și din Franța că ar fi cerut insistent să intervină, să blocheze sau să limiteze accesul canalelor de Telegram care ar fi fost folosite pentru manipulare, propagandă sau răspândirea de informații false.

Fie la Paris, fie la Chișinău, fie la Bruxelles, problema nu este Telegram, ci tentația statelor de a controla spațiul digital.

Franța este, după cum știm, patria Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789, documentul care a inspirat democrația modernă din toată lumea. Aceeași Franță care s-a prezentat, timp de două secole, drept un bastion al libertăților fundamentale, un spațiu în care drepturile personale erau puse deasupra interesului de moment al statului.

Și totuși, în 2024, același stat și-a permis luxul să facă presiuni politice asupra lui Pavel Durov, fondatorul Telegram, pe motiv că platforma sa ar fi fost folosită de utilizatori suspecți pentru acțiuni ilegale.

Ironia istoriei este evidentă. Statul care a învățat lumea ce înseamnă „libertate, egalitate, fraternitate” descoperă brusc că libertatea are limite, iar acele limite coincid, aproape mereu, cu zonele unde controlul guvernamental devine fragil.

Franța și tentația supravegherii

În 2013-2015, când Telegram prindea contur, Pavel Durov se prezenta ca un apărător al confidențialității și al libertății de exprimare. Aplicația sa a devenit rapid un instrument esențial pentru activiști politici, jurnaliști independenți și cetățeni din state autoritare. Popularitatea platformei a crescut tocmai datorită faptului că a refuzat să se supună presiunilor guvernelor care cereau acces la date sau la conversațiile utilizatorilor.

Pentru Franța însă, această independență a devenit un factor de risc. Istoria pare să se repete: cei care altădată denunțau supravegherea ca instrument al dictaturilor, astăzi adoptă metode similare, dar sub pretextul „apărării democrației”.

Nu este prima dată când Franța alunecă în astfel de contradicții. După atentatele din 2015, legislația antiterorism a introdus mecanisme de supraveghere extinsă a internetului, permițând serviciilor secrete să colecteze date în masă fără mandat judecătoresc strict. Ulterior, guvernele franceze au adoptat reglementări dure împotriva „discursului de ură” online, dar și proceduri accelerate de eliminare a conținutului considerat periculos.

„Libertatea digitală”, un concept cu dublu standard

Cazul Durov scoate la iveală un paradox mai larg: libertatea digitală este acceptată atâta timp cât servește intereselor statului și este compatibilă cu ordinea politică existentă. În momentul în care aceleași instrumente devin incomode, sunt rapid etichetate ca „amenințări”. Principiul libertății nu mai este un drept garantat, ci o concesie temporară din partea guvernului.

O problemă europeană, nu doar franceză

Franța nu este singură pe acest drum. Uniunea Europeană, prin pachetul legislativ Digital Services Act (DSA) și prin diverse propuneri privind monitorizarea conținutului criptat, încearcă să impună o supraveghere preventivă asupra platformelor online. De multe ori, aceste măsuri sunt prezentate ca „reguli de siguranță”, dar în esență cer companiilor să devină extensii ale statului în materie de control informațional.

Paradoxul este că, în timp ce Bruxelles și Paris critică regimurile autoritare pentru cenzură și control digital, aceștia folosesc instrumente similare, doar împachetate într-un limbaj democratic.

Lecția istoriei și întrebarea pentru viitor

În secolul XVIII, Franța inspira lumea prin curajul său de a pune drepturile omului în centrul vieții politice. În secolul XXI, aceeași Franță pare să copieze metodele de control ale celor pe care îi critica odinioară.

Cazul Durov subliniază limitele libertății digitale în societățile occidentale. Dacă „patria drepturilor omului” poate accepta atât de ușor supravegherea generalizată și condiționarea libertății, ce garanții mai au cetățenii obișnuiți?

Răspunsul nu este simplu, dar întrebarea rămâne: ,,Suntem pregătiți să apărăm libertatea chiar și atunci când este incomodă pentru stat? Sau acceptăm varianta franceză, o libertate condiționată, controlată și supravegheată, care riscă să devină doar o iluzie?”.

Citiți și:
Pavel Durov aruncă o nouă bombă: Principalul obiectiv al întâlnirilor mele cu serviciile secrete franceze a fost întotdeauna România
Celebrul Julian Assange a publicat pe WikiLeaks despre afacerea Telegram și alegerile din România. Răzbunarea Franței: I-au interzis lui Pavel Durov o vizită în SUA

yogaesoteric
13 octombrie 2025