Peisaj după bătălie: Cum va arăta lumea dacă Trump pierde alegerile

 

Ochii spectatorilor sunt fixați pe tabele, grafice și procente, conştiinţele lor se storc să prindă taina, să înțeleagă șpilul, să-l prindă pe boscar cu fofârlica, și nu văd cum pe scenă cade decorul și în jurul lor se năruie lumea.

Nu pricep că tocmai ăsta este trucul: cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă, cu panglici și bagatele, Scamatorul le distrage atenția de la ce este cu adevărat esențial.

Doar un domn din primul rând, înalt, roșcovan, trecut binișor de a doua tinerețe, s-a prins de tertip și vociferează sonor. Deranjat, vexat, publicul cere evacuarea zurbagiului care le tulbură spectacolul și rutina mentală.

Domnul cu pricina este, evident, Donald Trump. Singurul care se mai opune în acest moment Revoluției Culturale ce răvășește lumea.

De aceea, alegerile prezidențiale americane din 3 noiembrie au o importanță colosală. Ele pot împiedica sau, dimpotrivă, cataliza reeditarea unui nou 14 iulie sau 7 noiembrie, de data aceasta, însă, la nivel mondial.

Vi se pare o exagerare? Să judecăm.

O victorie a lui Joe Biden ar repune America pe vechile șleauri săpate de toată liota de președinți incapabili, inepți sau trădători care i-au succedat lui Ronald Reagan și căreia i-a pus capac Obama, fostul șef al lui Biden.

Aceasta înseamnă ca Statele Unite vor redeveni farul și focarul Progresismului mondial și epicentrul noii Revoluții Culturale, pornite din universitățile americane.

Biden va continua politica lui Obama de supunere economică în fața Chinei, reîncurajând exodul companiilor americane către Imperiul de Mijloc. Ca muștele înnebunite de mirosul irezistibil al haznalei, acestea vor uita rapid episodul pandemiei și, atrase de forța de muncă ieftină și de uriașa piață de desfacere, vor da buluc în renăscutul El Dorado.

Este exact transfuzia de capital și tehnologie de care are nevoie China pentru a lua locul unei Americi anemiate, în fruntea lumii, ca primă putere economică.

Dispariția lui Trump și, odată cu el a amenințării sancțiunilor comerciale bilaterale, va încuraja Uniunea Europeană să urmeze aceeași Cale a Robilor drapată în mătase.

UE este condusă de Germania, iar Germania este condusă de Angela Merkel, un lider dintotdeauna laș (poftim, precáut), cu atât mai mult acum, la sfârșitul carierei sale politice, pentru a încerca o schimbare dramatică de paradigmă pentru economia germană, dependentă zdrobitor de exporturi. Merkel s-a uitat de la bun început cu ochii mijiți de poftă spre Soare-Răsare: în cei 15 ani de când e cancelar, exporturile germane în China s-au mărit de 5 ori, ajungând la 3% din PIB. Chiar admițând că lui Merkel i-ar veni chef să facă nebuneli pe sfârșit de mandat, care i se încheie anul viitor, ea ar fi rapid readusă pe trasa corectă de marile companii producătoare de mașini, care prosperă din vânzările în China. Iar Merkel ascultă atentă cum toarce motorul german, gata de orice pentru ca acesta să meargă ca uns. Și-a mai pătat o dată obrazul cu motorină în scandalul Dieselgate.

Fără Trump și contractul comercial bilateral „tremendous” promis de acesta Marii Britanii după ieșirea din UE, dar cu un Biden teleghidat de cercurile globaliste, Brexitul va fi aproape sigur un eșec. Cu aripile suveranității tăiate, Londra va fi nevoită să se întoarcă spășită spre Bruxelles, acceptând condiții împovărătoare și umilitoare, astfel încât, vorba etilicului Juncker, să taie cheful oricărui alt pretendent de a repeta aventura „Exit”.

UE însăși se va schimba profund: statele rebele din fire, precum Ungaria, Polonia, Cehia vor fi lipsite de sprijinul centrifug al Americii, și deci de pârghii de negociere cu Bruxelles-ul. Accesul la „fondurile COVID”, cu condițiile de rigoare, va spori gradul de dependență și supunere al membrilor față de Centru. Poţi să bagi mâna în foc că, până la sfârșitul unui eventual mandat Biden, UE va deveni o construcție federală, cu capitala la Berlin și comanda la Beijing.

Odată ajunsă prima putere economică a lumii, China își va putea internaționaliza Revoluția Culturală pe care a pornit-o Xi Jinping, ales președinte pe viață ca urmaș al lui Mao.

Fondul a fost deja pregătit în toată lumea de epidemia de COVID-19, apărută, ce coincidență, în China. Modelul chinez de combatere a bolii a fost adoptat cu entuziasm de întregul Occident, cu excepția notabilă a Suediei: supravegherea strictă a populației (inclusiv electronic), restrângerea dramatică a libertăților, regim polițienesc.

În nici jumătate de an, s-a ales praful de modul de viață occidental, fără niciun fel de zvârcolire socială notabilă. Frica de boală și de moarte a acționat mai eficient decât orice milițian sau securist, punând populația cu masca pe bot și cu botul pe labe.

Pe acest teren, proaspăt defrișat și arat, așteaptă să fie aruncate semințele Creditului Social, noul sistem diabolic creat în retortele laboratoarelor de la Beijing, care va produce o recoltă record de Oameni Noi.

Creditul Social, implementat deja în mai multe orașe din China, te urmărește peste tot: te vede cu camere cu recunoaștere facială, te ascultă prin aplicațiile telefonului, te supraveghează ce scrii pe internet și îți dă note: de la traversatul pe zebră și hărnicia în muncă, până la gradul de obediență și devotament față de Partid.

Creditul Social este visul suprem al tuturor dictatorilor care au făcut umbră și sânge pământului: nu e nevoie să te pedepsească, o faci tu singur, luând note proaste. Ai trecut strada pe roșu, o bilă neagră. Ai înjurat regimul, zece bile negre. Ai spart normele la muncă și nu ieși din cuvântul șefilor, te umpli de bile albe ca un cofraj de ouă.

În funcție de notele obținute, câștigi sau pierzi din drepturile tale de cetățean. Dacă îți vezi de treabă și nu cârtești, te poți bucura de o sumă de favoruri, precum călătoriile cu trenul sau avionul, credite bancare, copii dați la școli acătării. Dacă ești abraș și te încordezi în contra sistemului, pierzi tot și ești exclus din societate. Tu și familia ta. Pur și simplu nu mai exiști.

Aici, Sistemul mai are de lucrat la reglajele fine. Nu s-a decis încă ce soartă rezervă acestor cadavre vii: varianta „uigură” – închiderea în lagăre de muncă și reeducare, sau varianta „COVID” – dispariția fizică a celor care au avertizat despre existența virusului de la Wuhan, amenințând astfel să pună în pericol infectarea planetei.

Sistemul Creditului Social a început deja să fie aplicat cu entuziasm în Occident. Pioniere sunt aceleași companii multinaționale, care se dau în vânt după paradisul chinezesc, acolo unde nu există nici sindicate, nici negociere, nici protest, ci doar salarii infecte și obediență fără de sfârșit.

Ele, multinaționalele, nu mai sunt de mult motoarele capitalismului, ci niște monștri socialiști cu poleială de marketing, pentru care nu mai contează eficiența ci corectitudinea politică, nu mai contează inițiativa ci supunerea. Aceste gorgone rezultate din împerecherea împotriva firii a Profitului cu Ideologia își concediază salariații nu pentru că sunt puturoși sau incapabili, ci pentru că îndrăznesc să scrie pe rețelele sociale că nu doar „Black” ci „All Lives Matter” sau că statuile nu este justificat să fie demolate, pentru că istoria nu poate fi rescrisă.

Acest coșmar, care depășește până și imaginația lui Orwell, bate la ușa noastră. Ba unora a început deja să li se infiltreze prin case, ca o mâzgă care se așază pe toate: pe lucruri, pe memorie, pe creier.

Lumea și viața noastră, așa cum încă ni le mai aducem aminte, atârnă într-un singur cui, și acela șubred, de care trag toți să-l smulgă: Donald Trump, zurbagiul din primul rând.

Citiţi şi:

Adrian Onciu: De ce românii au nevoie de Donald Trump ca de aer

Donald J. Trump, antibiotic politic fără prescripție

 

yogaesoteric
31 octombrie 2020