Pentru Ilie Bolojan, e prea târziu și prea devreme

Fix în această ordine. Este prea târziu pentru a descoperi găurile din covrig și prea devreme pentru a-i aduce acuzații legate de prestațiile viitoare. Nici nu a trecut bine Klaus Iohannis pe covorul rușinii de la Cotroceni, nici nu i-a cântat bine prohodul Garda de Onoare, nici nu a găsit încă clanța de la toaletă președintele interimar Ilie Bolojan și iată că acesta este atacat din toate pozițiile. Pentru ce ar fi făptuit rău în trecut el și familia sa și la pachet cu ce va făptui rău în viitor. E prea târziu și, în același timp, prea devreme.

Ilie Bolojan nu vine din spuma mării pentru a prelua cel mai lung interimat din istorie la președinția României. A fost de mai multe ori primar la Oradea, unde este adevărat că a dărâmat statui ale unor eroi ai neamului românesc, dar la fel de adevărat este că a știut să facă economii, a atras importante fonduri europene și a modernizat localitatea. A fost ales apoi președinte al Consiliului Județean. A fost, dacă nu mă înșel, chiar în două rânduri strateg al unor campanii electorale ale PNL și, în lipsa altor candidați mai vrednici, liberalii, aflați în mare derivă, l-au ales președinte. Apoi, printr-o conjunctură fericită pentru PNL, un partid care a fost surclasat la parlamentare și de PSD și de AUR, prin combinațiile celor care au constituit majoritatea în parlament, omul a ajuns și președinte al Senatului. După care, iată, a aterizat la Cotroceni. Nu au trecut nici cinci minute și iadul s-a dezlănțuit.

Nu-l cunosc pe cel care a devenit primul om în stat și care, provizoriu, va deține o sută de zile această poziție. Dacă l-am văzut de două, trei ori în viața mea e mult. Am avut o singură discuție telefonică cu el, în urmă cu circa două săptămâni, când m-a sunat, spunându-mi că întreaga istorie legată de camionul pe care l-ar fi furat în Germania și l-ar fi trecut peste graniță, după care a fost capturat de Interpol și a ajuns în România în Beciul Domnesc, este un fake news care a tot fost pasat de pe un site pe altul, până când a fost și preluat într-o pastilă de-a mea. Întrucât nu am avut la dispoziție o redacție de investigații pentru a verifica temeinic acuzațiile și dezmințirea, am preferat ca într-o pastilă următoare să dau curs demersului său. Să se înțeleagă deci că nu sunt nici amic și nici inamic al lui Ilie Bolojan. Dacă faptele rele care îi sunt atribuite sunt reale, cele legate de familia sa, de studiile sale, de faptele sale, la Primărie sau la Consiliul Județean, sau în interiorul PNL, acestea era necesar să fie prezentate în forță, dezbătute, lămurite și sancționate la timpul potrivit și nicidecum după ce acesta a beneficiat de o conjunctură favorabilă și de o ascensiune politică fulminantă.

La fel, este mult prea devreme, în definitiv nu au trecut decât câteva zile pentru a estima ce greșeli va comite acesta în viitor în materie de comunicare sau de îndeplinire a obligațiilor care îi revin în calitate de președinte interimar, începând chiar cu inventarierea faptelor de vitejie ale lui Klaus Iohannis în materie de lux, de prăpădire a banului public și de secretizare a unor informații care nu era necesar să fie secretizate.

Este mult prea devreme pentru a estima măsura în care Ilie Bolojan este prizonierul grupărilor Soros, al tandemului Coldea-Maior sau al altor clanuri politice ale progresiștilor neomarxiști. Este prea devreme pentru a ști dacă primele investigații și dezvăluiri ale Administrației Trump privind modul în care administrația Biden a intervenit în procesul electoral, căutând și reușind până la un punct să-l blocheze pe Călin Georgescu, sunt întemeiate și au vreo legătură cu Ilie Bolojan.

Așa că eu propun ca pentru o vreme, câteva zile, măcar două săptămâni, să-l lăsăm în pace, să-i acordăm oxigenul de care are nevoie, să-i permitem să-și tragă respirația și să-l vedem cum acționează în noua calitate care aparent i-a picat din cer. Abia apoi vom vedea dacă i se umflă sau nu capul la Cotroceni și dacă, așa cum deja este acuzat, intenționează să-l întoarcă cu roțile în sus pe Marcel Ciolacu la pachet cu Crin Antonescu și să candideze el însuși la președinție. Fapt este, și de la această premisă ar fi bine să plece orice analiză, că în următoarele 100 de zile, Ilie Bolojan, în condițiile în care puterea legislativă a capotat rușinos, nesuspendându-l pe Klaus Iohannis, devine de la distanță cel mai puternic om într-un stat care în continuare este lovit de o criză politică suprapusă peste o criză economică, socială și identitară. Are absolut toate atribuțiile unui președinte în exercițiu, minus patru, care în contextul dat nici măcar nu contează. Într-o țară în care, așa cum este organizată, nu pot fi inițiate alegeri anticipate, pur și simplu pentru că parlamentarii abia aleși nu vor renunța nici în ruptul capului la statutul lor, un președinte de 100 de zile, călare pe toate serviciile de informații, poate face și desface multe și în orice caz joacă un rol cheie în numirile unor demnitari și chiar în modul în care se va guverna de aici încolo. Ca să nu mai vorbim despre tot ceea ce înseamnă sistemul de apărare, despre activitatea diplomatică și, desigur, despre influența uriașă pe care o va avea în ceea ce privește evoluțiile viitoare ale PNL. Un partid care se află într-o cădere liberă dar care la limită ar putea fi salvat de Bolojan.

Așadar, să nu-i ridicăm statuie și nici să-i retezăm elanul înainte de a vedea ce face și ce nu face, începând chiar de azi.

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Citiți și:
Valer Marian: Primul chestionar pentru Ilie Interimarul
Andrei Marga: Statul paralel actual

yogaesoteric
25 februarie 2025