Pentru un prejudiciu de 60 de milioane de euro adus statului român, Dan Voiculescu a primit o condamnare «dură» de 5 ani de închisoare

de Mihai Vasilescu

Justiția română pare că se căznește din răsputeri să își construiască o imagine demnă de un stat democratic, membru al Uniunii Europene, prin derularea unor procese răsunătoare într-o așa-zisă luptă împotriva corupției. După condamnarea lui Adrian Năstase, a venit rândul fostului senator Dan Voiculescu să fie cântărit de balanța justiției. Însă și de această dată, fapte penale „cu greutate” au cântărit surprinzător de puțin în ochii judecătorilor români.

După numeroase tergiversări, apărute în urma demisiilor repetate ale lui Dan Voiculescu din Parlamentul României (fapt care a dus la plimbarea dosarului între Tribunal şi Înalta Curte de Casație și Justiție), procesul în care mogulul e acuzat de corupţie şi spălare de bani s-a încheiat abia pe 24 septembrie 2013, după aproximativ cinci ani de la începerea urmăririi penale. Prin sentinţa dată de Tribunalul Bucureşti, care nu este definitivă, Voiculescu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare şi la plata unor despăgubiri în valoare de peste 60 de milioane de euro, împreună cu ceilalţi inculpaţi din dosar. Avocatul lui Voiculescu a făcut recurs la această sentinţă, iar primul termen va avea loc la începutul anului 2014, la Curtea de Apel Bucureşti.

Între timp, în luna octombrie 2013 a început un nou proces împotriva fostului senator care este judecat împreună cu fiica sa, Camelia Voiculescu și directorul general Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, pentru infracțiunea de șantaj. Totodată, acest proces constituie o  premieră, procurorii DNA (Direcția Națională Antocorupție) aducând pentru prima dată în discuție problema presiunilor care ar putea fi realizate asupra sistemului judiciar prin intermediul mass-media. Rechizitoriul cuprinde de altfel, un întreg capitol dedicat distorsiunii mesajului public de către „instrumentele” trustului Intact Media Group.

Scurt portret Dan Voiculescu: politician de vârf, mogul media, informator al Securităţii

Fostul senator Dan Voiculescu este o figură controversată pe scena politicii româneşti. El a fost adeseori aspru criticat deoarece poziţia sa de politician în paralel cu cea de acţionar majoritar al trustului Intact Media Group i-ar putea conferi o putere de influenţă disproporţionată într-un stat democratic.

Nici trecutul lui Dan Voiculescu nu este mai puţin controversat. Mulţi cetăţeni cunosc la ora actuală statutul său de informator din cadrul Securităţii, sub numele de cod Felix, precum şi răul pe care l-a făcut în această ipostază unor oameni nevinovaţi.

Dan Voiculescu se numără printre cei mai bogați oameni din România. Potrivit Topului 300 realizat de revista Capital, familia parlamentarului deţinea în anul 2012 o avere estimată la 600 – 650 de milioane de euro.

În anul 1991, familia Voiculescu a fondat holdingul (companie care deţine acţiunile majoritare ale altor companii) GRIVCO (Grupul Industrial Voiculescu şi Compania). Holdingul este format din peste 20 de companii cu diferite profiluri: media, comerţ, bănci, finanţe, servicii, agricultură, dintre care cea mai importantă este trustul Intact Media Group (ce include Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, Jurnalul Naţional, Romantic FM, Radio ZU şi altele).

În 2001, Partidul Conservator a intrat la guvernare, iar Dan Voiculescu (fondator şi lider PC) a donat GRIVCO uneia dintre fiicele sale, Camelia Voiculescu, politicianul păstrându-şi însă statutul de acţionar majoritar al holdingului.

În 2006, Dan Voiculescu a cedat trustul Intact Media Group Cameliei Voiculescu, deoarece a fost propus pentru funcţia de viceprim-ministru în guvernul Tăriceanu.

Privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) în favoarea lui Dan Voiculescu

În dosarul referitor la privatizarea frauduloasă a ICA, în care 3,6 hectare de teren și un hectar de construcții în Băneasa, aparţinând acestei insituții, au fost cumpărate de Dan Voiculescu la un preț derizoriu (de aproximativ 80 de ori mai mic decât valoarea reală), au fost trimise în judecată 13 persoane. Fostul senator a fost acuzat că s-a folosit de puterea sa politică pentru a realiza această tranzacție ce a prejudiciat statul român cu 60 de milioane de euro şi că a pus la cale o licitaţie trucată, prin care a devenit unul dintre acţionarii principali ai instituției.

Procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva lui Dan Voiculescu în luna septembrie 2008, sub acuzaţia de „folosirea de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid a influenţei şi autorităţii date de această calitate, în scopul de a obţine pentru sine, sau pentru altul, bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite şi spălare de bani”.

De asemenea, inculpaţii au fost acuzaţi de către Direcţia Generală Anticorupţie de complicitate în formă continuată în vederea stabilirii intenţionate a unei valori diminuate faţă de cea reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul român este acţionar, pe care au comis-o în acţiunea de privatizare a ICA.
 
Cităm din dosarul DNA:
„În perioada 1991-2003, inculpaţii au desfăşurat o serie de operaţiuni financiare şi comerciale frauduloase în scopul de a facilita adjudecarea prin licitaţie, de către Grivco SA (firmă din portofoliul lui Dan Voiculescu), a pachetului de acţiuni deţinut de Administraţia Domeniului Statului la I.C.A., la un preţ mult mai mic faţă de valoarea comercială reală, în condiţii discriminatorii, netransparente şi prin subevaluarea activelor şi a titlurilor de participare.

La data de 16.07.2003, Corneliu Popa, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului, a aprobat declanşarea, fără mandat din partea statului român, a procesului de privatizare a Institutul de Cercetări Alimentare S.A. Bucureşti, stabilind o valoare a pachetului de acţiuni de 94,5 ori mai mică decât valoarea comercială reală a acestuia. Prin subevaluarea cu intenţie a terenurilor, construcţiilor şi a titlurilor de participare şi prin falsificarea documentaţiei, consemnându-se, în mod nereal, că a fost îndeplinită condiţia publicităţii intenţiei de privatizare, acest pachet de acţiuni a fost achiziţionat cu suma de 104.730 de euro, în vreme ce valoarea reală era de 7.900.929 de euro.”

Judecarea acestui dosar s-a întins pe o perioadă de aproximativ 5 ani, fiind întârziată prin invocarea a diferite motive: excepţii de neconstituţionalitate, de procedură şi numeroase contestaţii. Dan Voilescu a demisionat de trei ori din Parlament în faze cheie ale procesului pentru a muta dosarul de la ÎCCJ la Tribunalul București. Toate aceste tertipuri avocățești și manevre au avut un singur scop: prescrierea specială a tuturor faptelor, care intervine în 2018.

Prin sentința Tribunalului București din septembrie 2013, Dan Voiculescu a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru corupție, spălare de bani și trafic de influență și plata a aproximativ 6 miliarde de lei vechi (în jur de 130.000 de euro), reprezentând contravaloarea a peste 18 milioane de acţiuni ICA, pe care fostul senator le-a deţinut şi le-a donat apoi fiicei sale Camelia Voiculescu. În plus, conform deciziei judecătoreşti, Dan Voiculescu va trebui să plătească în solidar cu ceilalţi inculpaţi, suma de 60.482.613 euro, echivalentul prejudiciului adus Ministerului Agriculturii.

Alături de Dan Voiculescu au mai fost condamnaţi în acest dosar:
Corneliu Popa – director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului (CA-ADS);
Sandu Jean – Cătălin – administrator al S.C. Benefica S.A. Bucureşti (firmă aparţinând GRIVCO);
Gheorghe Mencinicopschi – director general şi membru al AGA (Asociaţia Generală a Acţionarilor) a ICA S.A.;
Sorin Pantiş – director general executiv GRIVCO S.A.;
Vlad-Nicolae Săvulescu – director al Direcţiei Privatizare – Concesionare a ADS;
Gheorghe Marian Domnişoru – expert în cadrul Serviciului Privatizare al ADS;
Gheorghe Sin – membru AGA a ICA S.A.;
Constantin Baciu – reprezentant al Ministerului Agriculturii în AGA a ICA;
Alexandru Petre, Grigore Marinescu şi Vica Ene – cenzori ai ICA S.A.;
Pop Flavius – Adrian – membru al Consiliului de Administraţie al ICA Bucureşti.

În ciuda dovezilor evidente care îl inculpă, Voiculescu a declarat că este nevinovat, iar procesele în care este judecat ar fi fost făcute la comandă politică.

Reacţiile diferitelor figuri publice au apărut imediat după pronunţarea sentinţei.
Expertul anticorupţie Laura Ştefan a comentat decizia de condamnare a lui Dan Voiculescu afirmând că aceasta este „o decizie dură care arată că politicienii nu mai sunt deasupra justiţiei”. „Această decizie ne spune că nu se poate fugi de justiţie la infinit, chiar dacă eşti Dan Voiculescu. Şi-a dat demisia din Parlament pentru a scăpa de ICCJ, a sperat că judecătorii de la tribunal vor fi mai blânzi. Iată că azi vedem o decizie dură, care ne arată că politicienii nu se mai află deasupra legii. Spălarea de bani, având nişte pedepse foarte mari, se prescrie mai greu. Strategia lui Voiculescu nu este foarte inteligentă şi nu este folosită doar de el, ci toţi politicienii din România speră că vor reuşi să ajungă la termenul de prescripţie. Iată că nu se reuşeşte asta. Cât priveşte acuzaţiile de dosare politice am răsauzit (sic!) această replică, e un laitmotiv, însă procesele se termină cu condamnare în proporţie de 90%”, a mai precizat Laura Ştefan.

La prima vedere, afirmaţiile expertului anticorupţie par a fi îndrăzneţe şi merită toată atenţia, deoarece ar putea fi un semnal că românii sunt pe cale să se bucure de o justiţie nepărtinitoare, şi implicit de diminuarea drastică a corupţiei. Dar oare cât timp va mai trece până să se petreacă acest lucru?

În acest context merită să precizăm că, potrivit Codului Penal, infracţiunea de furt se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 12 ani, iar pedeapsa pentru furt calificat este de la 3 la 15 ani de închisoare. Cu alte cuvinte, trei tâlhari care fură maşini străine pot fi condamnaţi la 15 ani de închisoare, dar un om politic corupt, care acţionează în cârdăşie cu directori de top, la fel de corupţi, şi fură o instituţie a statului român, provocând prejudicii de cel puţin 60 de milioane de euro (pe lângă această sumă, la câștigul hoților adăugându-se și beneficiile financiare şi avantajele economice care au urmat) primeşte o condamnare de numai 5 ani!

În comparaţie cu sancţiunile prevăzute de Codul Penal pentru furt, catalogarea deciziei de condamnare a fostului senator Voiculescu la cinci ani cu executare ca fiind una „dură” pare a fi o glumă pentru orice român înzestrat cu inteligenţă şi bun simţ.

Modul defectuos în care funcționează justiția în România, afectată la rândul ei de corupție și influențată adesea de anumite grupuri de interese, ne-a făcut nu de puține ori să asistăm la situații paradoxale, ce sfidează logica și bunul simț. Astfel, fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat pentru corupție la fel de „dur”, în dosarul „Trofeul calității”. Pentru deturnarea frauduloasă a 1,6 milioane de euro din banii statului pentru campania sa electorală din anul 2004, el a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare, iar după numai 8 luni a fost eliberat condiționat. Gabriel Bivolaru, la rândul său, a fost condamnat în anul 2004 la numai cinci ani de închisoare (din care a făcut doar trei) pentru o „gaură” de aproape 50 de milioane de euro făcută Băncii Române de Dezvoltare, o sumă uriaşă ce reprezintă echivalentul a cât au furat toţi hoţii din România în ultimii 40 de ani. Ioana Maria Vlas, surpanumită „mama” FNI, care a „înghiţit” banii a peste 5 000 de investitori, aducând un prejudiciu de peste 1,3 milioane de euro, a fost condamnată la 10 ani de închisoare, fiind eliberată după 5 ani.

Familia Voiculescu şi Trustul Intact, judecaţi pentru şantaj

Împotriva lui Voiculescu a fost deschis un al doilea dosar.
Pe 1 octombrie 2013, fostul senator, împreună cu fiica sa Camelia Voiculescu şi cu Sorin Alexandrescu au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de şantajare a lui Ioan Bendei, acţionar al companiei de telecomunicaţii RCS-RDS.

În acest dosar a fost trimis în judecată şi Şerban Pop, fostul preşedinte al ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), cel care a furnizat informaţiile de care s-a folosit Sorin Alexandrescu pentru a-l şantaja pe Bendei.

Potrivit unui comunicat al DNA, Sorin Alexandrescu, cu spijinul lui Dan Voiculescu şi al Cameliei Voiculescu, a exercitat acte de ameninţare cu publicarea, prin intermediul entităţilor media ale Intact, a unor documente care, în opinia sa, argumentau o pretinsă faptă de corupţie săvârşită de Ioan Bendei, în situaţia în care acesta nu ar fi acceptat semnarea unui contract de retransmisie a posturilor de televiziune aparţinând Antena TV Group, la un preţ dorit de inculpat. Semnarea contractului în condiţiile impuse de directorul Antena Group, respectiv la o valoare 6.480.000 euro pe an, pe o durată de cinci ani, ar fi garantat oprirea litigiilor existente pe rolul instanţelor şi încetarea campaniei media împotriva societăţii pe care o reprezenta Bendei.

Pe internet circulă date potrivit cărora postul TV Antena 3 chiar ar fi dat publicităţii „dezvăluirile” respective, în perioada 9 – 30 mai, cu o frecvenţă de cinci ori pe zi. Totodată, procurorii DNA susţin că prin unele emisiuni televizate ale postului Antena 3, difuzate după data de 30 mai 2013, s-a urmărit absolvirea de răspundere penală a lui Voiculescu şi denigrarea sistemului judiciar, vizând influenţarea deciziei magistraţilor.

Noile acuzaţii aduse la adresa lui Dan Voiculescu nu fac decât să amplifice controversele din jurul fostului senator şi a modului în care acesta folosește puterea politică și mediatică de care dispune.

Rămâne de văzut cum va fi soluționat acest nou dosar și ce pedeapsă „dură” va considera justiția română că merită de această dată Voiculescu, dacă va fi găsit vinovat.

Justiţia din România: pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Sentința Tribunalului București care îl condamnă pe fostul senator Dan Voiculescu la 5 ani de închisoare pentru un prejudiciu adus statului de 60 de milioane de euro nu e de natură să convingă că în România justiția își face datoria și funcționează în mod corect. Dimpotrivă, inconsistența acestei condamnări ne convinge încă o dată de gradul înalt de corupție care există în justiție și de existența unor tenebroase jocuri de culise. 

Disproporţia uriaşă dintre faptele grave comise de fostul senator Dan Voiculescu şi condamnarea uluitor de blândă pe care a primit-o, contrastează cu atitudinea justiției în ceea ce-l privește pe Gregorian Bivolaru, mentorul școlii de yoga MISA.

Într-un dosar fabricat, a cărei evoluție halucinantă a fost marcată de nenumărate abuzuri flagrante ale procurorilor şi ale judecătorilor de la ÎCCJ, Gregorian Bivolaru a fost condamnat la şase ani cu executare – pedeapsă enormă, pentru acte sexuale cu o minoră, o „infracțiune fără victimă”.

În condiţiile extrem de ciudate în care se desfăşoară justiţia în România, se preconizează că la data de 1 februarie 2014 va intra în vigoare Noul Cod Penal. Acesta va prezenta nişte reduceri drastice ale pedepselor, fapt care a stârnit critici aspre din partea opiniei publice, deoarece cu această ocazie prea mulţi dintre capii corupţiei române (afacerişti, politicieni, funcţionari publici) care au procese pe rol vor fi în mod evident avantajaţi de noile reglementări.

Citiţi şi:

Procesul-mascaradă înscenat lui Gregorian Bivolaru s-a încheiat. Circul autorităţilor continuă

«Bomba fumigenă» MISA din martie 2004 a fost lansată pentru a masca un adevăr  monstruos: persoane din fostul guvern patronau o reţea de trafic de copii!

Privatizarea în România – un jaf national

 
 

yogaesoteric
6 decembrie 2013