Perfida irealitate a „noii normalități”

Deci, ce-i cu toate aceste lacrimi false?

Rachel Maddow s-a prefăcut că plânge din cauza „copiilor din cuști”. Matt Hancock s-a prefăcut că plânge în legătură cu vaccinurile împotriva covid. Sarah Sidner s-a prefăcut că plânge pentru covid. Anderson Cooper s-a prefăcut că plânge în legătură cu Israelul, la fel și John Kirby. Van Jones s-a prefăcut că plânge după ce Biden a „câștigat” „alegerile” din 2020. Adam Schiff și Adam Kinzinger s-au prefăcut că plâng în legătură cu 6 ianuarie. Don Lemon se preface că plânge cam pentru aproape orice.

Toți o fac în mod mecanic și toți sunt atât de falși.

Și apropo de această prefăcătorie evidentă, vă mai amintiți acele fotografii de la începutul „covid” cu oameni din China care zăceau pe stradă, drepți ca niște scânduri, care se presupunea că ar fi fost uciși de virus? Ca și cum acest nou virus înfricoșător „îți rupea filmul” din senin, la jumătatea unui pas, pentru a te prăbuși apoi pe spate, ca într-o cădere perfectă dintr-un film mut în alb și negru.

Și nu a fost vorba doar de „covid”. În timpul perioadei premergătoare alegerilor din 2020, acest fel de „a se preface masiv” se petrecea peste tot.

Ni s-a spus, iar și iar, că „va părea că Trump a câștigat, dar apoi Biden va câștiga în ultimul moment din cauza voturilor prin corespondență”.

Și, ce să vezi – au avut dreptate! De nicăieri, Joe Biden – „unchiul înfiorător Joe” – care la începutul anului 2020 era în mod evident cel mai puțin popular candidat democrat, și mai evident că devenea senil – s-a transmutat în cel mai popular candidat la președinție din toate timpurile…….

……. spulberând recordurile de vot popular cu peste 13 milioane de voturi.

Aceasta este puterea mistificării totale, când pur și simplu nu dai doi bani pe plauzibilitate sau pe detaliile plictisitoare ale precedentelor istorice.

S-a petrecut, desigur, în urma „întoarcerii miraculoase” a lui Biden în alegerile primare, când înfrângerile masive din Iowa și New Hampshire au adus campania sa „pe marginea prăpastiei”.

În noaptea alegerilor, ne-au prezentat grafice prost prefăcute ca acesta:

Au raportat că numărarea primelor 99% din voturi a durat câteva ore, iar numărarea ultimului 1% în câteva state care puteau modifica rezultatul final a durat două săptămâni…….

……. și ne-au spus că totul era absolut normal și că oricine spunea altceva era un „negaționist al corectitudinii alegerilor”.

Pe 6 ianuarie 2021, ne-au prezentat o „insurecție” – un cuvânt care înainte însemna „o încercare armată de a prelua controlul unui guvern prin forță”, dar care acum înseamnă „un tip cu o căciulă de blană cu coarne de bivol care se urcă în picioare pe biroul lui Nancy Pelosi”.

Apoi ne-au spus că ar fi necesar să ne temem pentru soarta acestei „democrații”, deși ei, prin falsificarea flagrantă a alegerilor pe care tocmai o făcuseră, demonstraseră că aceasta nu există.

Minciuni prezentate ca fiind adevăruri, cu cel mai dezgustător tupeu.

Să fim sinceri, știrile au fost saturate cu aceste minciuni cel puțin din anul 2020. Amintiți-vă de acei adorabili doctori și asistente care filmau videoclipuri muzicale din ce în ce mai elaborate în timpul unei presupuse pandemii mortale. Sau de medicii care spuneau că protestatarii BLM nu este indicat să rămână acasă sau să se distanțeze social pentru că „rasismul este o pandemie mai gravă”.

Prefăcătorii în toată puterea cuvântului.

Războiul dintre Israel și Hamas a produs deja scene similare. Adică, ce ar fi necesar să ne spună această rutină de înregistrări 4K cu drone?

Zeci de femei perfect sincronizate într-o coregrafie, care fac exerciții yoga deasupra unor postere cu presupuși ostatici, ca și cum ar fi cel mai normal act din lume, când pur și simplu NU este ceva normal, nu-i așa?

Cum am putea să credem că aparținătorii ostaticilor își sună prietenii și organizează o sesiune de yoga sincronizată?

Așadar, la ce asistăm? Ce legătură are această manifestare cu lumea reală?

Și nu uitați de „teroriștii” cu deltaplanuri motorizate care se plimbă liniștiți spre unul dintre cele mai bine apărate spații aeriene de pe planetă.

Și, bineînțeles, Hamas – care operează în „cea mai mare închisoare în aer liber” din lume, cu doar câteva ore de electricitate pe zi și cu hrană și apă proaspătă limitate – dar care, cumva, realizează videoclipuri muzicale de înaltă definiție editate profesional, în care apar confecționând arme improvizate în pivnițe…….

……. și noi nu ar fi cazul să ne întrebăm „cum?” sau „de ce?”……. Toate acestea chiar reprezintă realitatea obiectivă?

După presupusul bombardament al spitalului arab Al-Ahli, medicii au ținut o conferință de presă înconjurați de cadavre:

Oare au adus cadavrele pe podium sau podiumul între cadavre? Și DE CE au făcut aceasta, oricare ar fi varianta?

Pentru sensibilizare? Denotă respect? Este chiar igienic să faci așa ceva?

Să stivuiești cadavrele, apoi să treci cabluri electrice și audio peste ele. Pe o vreme foarte caldă, sub luminile strălucitoare ale reflectoarelor…….

Probabil că familiile în doliu au fost nevoite să aștepte să își ia morții până după conferința de presă. Să sperăm că nu s-au supărat. Ideea este, chiar ați fi de acord ca persoana iubită decedată să fie folosită ca decor pentru o conferință de presă?

În tot acest timp, Israelul a continuat să lanseze un covor de bombe asupra unei zone urbane relativ mici și foarte dens populate în numele „salvării ostaticilor” pe care, în primul rând, nu făcuseră niciun efort pentru a-i recupera și, în al doilea rând, aceștia ar fi putut cu ușurință să fie reținuți în interiorul unor clădiri pe care le-au distrus până la temelie prin bombardament.

Și NU – vă rog – nu pretind că nu mor oameni. Nu vă agățați într-un mod ușor și leneș de această presupunere pentru a avea un motiv de a vă opri să reflectați la toate acestea.

Oamenii mor. Oamenii sunt uciși. Și sunt tratați într-un mod extrem de degradant. Iar cadavrele lor sunt folosite ca decor pentru agendele globaliste. Acesta este atât scopul, cât și metoda.

Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că raționalizarea narativului crimelor și a atâtor alte acte abominabile este adevărata nebunie, acestea fiind inserate în conștiința colectivă ca normalitate.

Și astfel îi condiționează pe oameni să nu protesteze față de aceste practici odioase și, în cele din urmă, nici măcar să nu le mai vadă.

Priviți în jurul vostru, priviți atent cât încă mai puteți!

Ei ucid oameni în timp ce pretind că salvează vieți.

Promovează vaccinurile în timp ce recunosc că acestea nu funcționează.

Ei prezintă imposibilul fizic ca pe o realitate continuă și funcțională.

Inversează complet sensul cuvintelor și al noțiunilor și totuși pretind că nimic nu s-a schimbat.

Ei atacă rațiunea ca fiind iraționalitate și vă spun că nebunia este rațiune.

Ei prezintă farsa drept tragedie și tragedia reală drept „rău necesar”.

Ei râd și vă spun că plâng.

Ei raportează aproape literal că 2+2=5 și numesc pe oricine susține că fac 4 „negaționist de cinci”.

Este acesta doar simptomul unui establishment și al unei mass-media atât de îndepărtate de experiența umană normală încât nu o mai înțeleg suficient de bine pentru a o falsifica într-un mod „plauzibil”?

Este foarte posibil. Dar credem că ar putea fi ceva mai mult de atât.

Doar ascultați…….

Un scop principal al agendei „noii normalități” este acela de a perturba relația fiecărei ființe umane cu lumea reală.

În articolul meu despre „Global Digital Compact” al ONU, am descris astfel acest aspect:

„Scopul final al politicii globaliste [este] controlul tuturor aspectelor vieții, scop care va fi atins prin inserarea unui filtru digital între oameni și realitate. Serviciile bancare, comunicarea, consumul media, cumpărăturile. Fiecare interacțiune pe care o veți avea se va face prin intermediul unei membrane digitale care vă va monitoriza schimburile cu lumea și, dacă se consideră necesar, vă poate interzice accesul la acea lume.

Făcând toate achizițiile de la distanță, fie că este vorba de o știre, o pereche de blugi sau de un burger, interacțiunile digitale vor avea puterea de a perturba în mod eficient capacitatea oamenilor de a interacționa cu lumea reală.”

Cu toate acestea, mai există, de asemenea, o politică cu mult mai subtilă și potențial mult mai distructivă, una care atacă capacitatea oamenilor de a înțelege și chiar de a percepe realitatea.

Cu alte cuvinte, s-a declarat un adevărat război împotriva realității, împotriva legilor fizicii ce guvernează lumea noastră, împotriva interacțiunilor emoționale ale omului cu semenii săi, împotriva însăși existenței gândirii raționale.

Aceasta este irealitatea perfidă a „noii normalități”: cultivarea și normalizarea unei stări persistente și omniprezente de non-realitate.

De ce? Care este beneficiul cultivării irealității?

Ei bine, aceasta este o întrebare complicată, cu o serie de răspunsuri potențiale care se întrepătrund.

Este cunoscută tendința persoanei psihopate de a minți fără niciun scop, de a minți chiar și atunci când adevărul ar servi mai bine intereselor sale. Aceasta se datorează faptului că psihopații sunt dependenți de a-i controla și supune pe ceilalți, iar expresia supremă a controlului este crearea unei lumi false și a-i face pe oameni să trăiască în ea și, mai presus de atât, să o creadă.

Această tendință este valabilă atât pentru instituții, cât și pentru persoane. Poate chiar mai mult pentru primele. Pentru o elită conducătoare autoritară, narațiunile nebunești servesc atât ca test de loialitate, cât și ca ritual de umilire.

Dacă îți oferă o situație imposibil de crezut, iar tu nu o pui la îndoială, demonstrezi o mai mare loialitate față de autoritatea de deasupra ta decât față de realitatea din jurul tău.

Cu cât este mai absurdă minciuna pe care o credeți – sau pretindeți că o credeți – cu atât sunteți mai loial establishmentului. Cu cât vă contorsionați mai mult propria conștiință la comanda establishmentului, cu atât vă coborâți mai mult în genunchi, supuși, cu atât vă umiliți mai mult.

Și cu cât vă umiliți mai mult, cu atât mai mult nu mai sunteți voi înșivă.

Umilirea este demonstrarea supremă a controlului, iar demonstrarea controlului este importantă pentru o structură de putere acaparatoare, care este construită pe nesiguranță și care poate să alunece cu ușurință către colaps la confruntarea cu adevărul.

Această idee de control social prin intermediul credinței colective precede criza „covid” cu zeci de ani.

Să luăm de exemplu „Teoria glonțului magic”, o explicație care nu este deloc o explicație. Fizica teoretică, logica și rațiunea sunt întinse până aproape de punctul de rupere. Această teorie are literalmente cuvântul „magic” în denumirea sa.

Și oamenii au tot repetat-o, unii poate chiar au crezut-o, în loc să se confrunte cu lumea reală în care o astfel de idee era în mod clar de un ridicol absolut. Dându-și la schimb sănătatea psihică pentru confortul apartenenței la sistem.

A spune minciuni scandalos de absurde îți permite să-ți demonstrezi puterea asupra oamenilor. Dar îți permite, de asemenea, să cultivi această putere. Să pregătești solul în care minciunile utile pot prinde cu ușurință rădăcini.

Pentru că cel mai ușor este să minți oameni care nu au nicio idee despre ce înseamnă adevărul. Pentru că dacă aceste minciuni te pot convinge să-ți abandonezi simțurile, logica și rațiunea, narațiunile nu mai sunt legate de monotonia zdrobitoare și implacabilă a legilor cauzalității, a timpului liniar sau a legilor fizicii.

Într-o lume în care nu există logică și reguli, tot ceea ce ei ne spun devine în mod inerent credibil. Într-o lume în care nimic nu este adevărat, orice ar putea fi adevărul.

Îți pot spune că dacă îți iau banii, asta te va îmbogăți și pe tine și pe ei, iar tu nu-ți vei da seama niciodată că de fapt te jefuiesc.

Îți pot spune că gratiile și lanțurile sunt o expresie a libertății, iar tu nu vei realiza niciodată că ești sclavul lor.

Pe scurt, ei folosesc narațiuni nebunești pentru a eroda ideea de adevăr obiectiv, deoarece dacă nici măcar nu mai știi că există așa ceva, anume adevărul obiectiv, ești mult mai ușor de controlat.

Aceasta este irealitatea perfidă a „noii normalități”. Și nu este vorba doar despre înșelăciune, falsitate sau propagandă. Este vorba despre demersul lor de a-ți distruge spiritul și conștiința. Până la a deveni doar o „legumă”, un simplu număr într-o bază de date prăfuită, într-o lume în care tot ceea ce ne-a configurat ca oameni este dat uitării.

Autor: Kit Knightly

Citiți și:
3 metode psihologice eficiente care sunt folosite astăzi, pentru a crea o societate obedientă
A fi sănătos într-o societate bolnavă

 

yogaesoteric
26 ianuarie 2024