Pericolele gândirii instituționale: lecții din «1984», «Matrix» și «Mitul peșterii»

 

Războiul (asupra indivizilor) este pace (pentru instituții).
Libertatea (instituțiilor) este sclavie (pentru indivizi).
Ignoranța (indivizilor) este putere (pentru instituții).

„Pe pereții peșterii, numai umbrele sunt Adevărul”
Platon, Mitul peșterii

Unele scrieri filosofice sunt atât de profunde, încât continuă să influențeze timp de mii de ani. Lucrarea Republica, a lui Platon, este un astfel de text. Seria de dialoguri explică și explorează relațiile dintre instituții și indivizi, și a oferit lecții umanității în domeniile politicii, filosofiei și iluminării individuale încă de când a fost scrisă, în urmă cu circa două mii de ani.

Unul dintre dialogurile centrale din Republica este numit Mitul peșterii.
Lecțiile pe care acesta le oferă lumii contemporane sunt numeroase, iar descrierea structurii insidioase a societății este extrem de exactă și pătrunzătoare – în ciuda faptului că adesea aceste aspecte nu sunt recunoscute. Prin explorarea stărilor noastre exterioare, politice, sunt explorate de asemenea și stările noastre interioare, psihologice.

Mitul peșterii propune ideea că ceea ce oamenii consideră a fi „realitatea” în întregimea sa este de fapt doar o realitate parțială, sau chiar doar o iluzie. La fel ca alte texte filosofice similare, această alegorie este construită pe mai multe niveluri de înțelegere. Într-o anumită măsură, este vorba despre a ieși din „cutia” gândirii comune și a căuta să cunoști realitatea din propria perspectivă; ascensiunea acestei perspective; a fi într-o peșteră și a ieși din ea. Este vorba despre cum ne putem ridica din străfundurile peșterii, pentru a ajunge să privim Soarele în față.

Socrate începe: „Să vă arăt pe scurt cât de iluminată sau lipsită de iluminare este natura noastră. Iată! Oameni care trăiesc într-o peșteră sub pământ”.

Cele patru tipologii de personaje din Mitul  peșterii

În Mitul peșterii sunt patru tipologii de personaje. Majoritatea oamenilor sunt în lanțuri, obligați să privească imaginile de pe peretele peșterii. Unii însă – a doua tipologie de personaje – nu sunt înlănțuiți. Ei nu sunt ținuți acolo cu forța; sunt atât de captivați de imaginile de pe perete, încât nu le mai pasă decât de umbrele de acolo, așa încât rămân în peșteră din propria lor alegere. Imaginile sunt proiectate pe perete de a treia tipologie de personaje, cei care îi țin prizonieri pe cei dintâi, și care folosesc un foc aflat în spatele lor pentru a produce diferite umbre, menținându-i astfel pe prizonieri atenți la ceea ce se petrece pe perete. Prizonierii interpretează umbrele și sunetele pe care le aud ca fiind realitatea în întregimea sa, întrucât acestea sunt tot ceea ce ei cunosc. Cea de-a patra tipologie este prizonierul eliberat – cel care este iluminat și informat.

Firul narativ al Mitului peșterii prezintă o ipoteză a ceea ce s-ar putea petrece după ce prizonierul este eliberat de spectacolul la care este supusă întreaga societate în care trăiește. În filmul The Matrix, Neo este prizonierul eliberat; în 1984, Winston Smith visează să fie prizonierul eliberat.

Prizonierul eliberat

Povestea prizonierului eliberat spune că, după șocul inițial, acesta învață să deosebească realitatea de umbre și vede că umbrele sunt produse cu ajutorul focului. Când iese din peșteră, este orbit de lumină, dar apoi învață despre legile naturii. Află ce este real și ce este doar umbră și reflexie. Află despre pământ și despre apă și că toate depind de Soare, despre anotimpuri și despre viață în ansamblu. După ce învață despre realitatea adevărată, cea din afara peșterii, eliberat de imaginile false proiectate de cei care îl țineau prizonier, acesta este înclinat să se întoarcă și să îi informeze pe cei închiși în peșteră despre situația în care aceștia se află de fapt. Urmările sunt… neașteptate. Vechii săi tovarăși râd de el, considerându-l nebun, și sunt gata să îl ia la bătaie și chiar să îl omoare pentru îndrăzneala de a urmări să îi trezească din iluzia în care se complac.
 

 
Viitorul din… 1984
 

Acțiunea din romanul 1984 de George Orwell se desfășoară într-un viitor distopic – într-o peșteră alegorică. Telecranul, pe care îl puteți vedea mai jos, care transmite constant și, simultan, supraveghează totul neîncetat, este echivalentul umbrelor proiectate de către cei care îi țin închiși pe prizonieri – în acest caz, Partidul Interior. Majoritatea oamenilor din 1984 sunt proli (proletari); aceștia sunt echivalentul celor înlănțuiți în peșteră, forțați să accepte imaginile false ca fiind realitatea. Ei au fost prizonieri întreaga lor viață și nu își dau seama de faptul că sunt înlănțuiți. Cei din Partidul Exterior sunt aceia care au scăpat din lanțuri, dar sunt captivați de mesajele transmise de Telecran. Sunt atât de prinși de imaginile și poveștile create de cei care îi țin prizonieri, încât cred tot ceea ce li se arată, în loc să observe realitatea. Dacă pe Telecran li se spune că doi plus doi fac cinci, ei cred asta fără să își pună vreo întrebare.
 

 
 
În lumea distopică prezentată de filmul The Matrix este din nou explorat Mitul peșterii. De această dată, Neo este prizonierul eliberat care dorește să îi ajute și pe ceilalți să se elibereze, dar întâlnește aceleași arhetipuri și aceleași provocări. Mai mult, întoarcerea prizonierului eliberat poate fi de asemenea corelată cu „întoarcerea profetului” descrisă în multe texte teologice.
 

Cel eliberat și disprețuit
 Experiența prizonierului eliberat care se întoarce în peșteră pentru a-și ajuta foștii tovarăși să se elibereze este prezentată atât în Mitul peșterii, cât și în romanul 1984 și în filmul The Matrix.

În 1984, Emmanuel Goldstein (Emmanuel = Domnul este cu noi, Goldstein = piatră de aur) este un personaj care a ieșit din peșteră, la figurat; el a înțeles că imaginile Partidului Interior sunt minciuni și a încercat să îi ajute și pe alții să observe minciunile instituționale. Emmanuel este presupusul conducător al Frăției din 1984, fiind disprețuit și chiar urât de societate. Încercările lui de a face comunitatea conștientă de situația de captivitate în care se află a fost întâmpinată cu neîncredere, cu rezistență și cu dispreț.

Personajul Winston Smith din 1984 este acela al unei persoane care încearcă să iasă din peșteră. El descoperă unele minciuni ale Partidului Interior și începe să se îndoiască de cele afirmate de partid, urmărind să descopere fapte și perspective alternative. Sfârșitul lui Winston nu este unul fericit. În urma încercărilor lui de a părăsi „peștera”, este închis și torturat, fiind convins să se supună ideilor partidului atât de torționari cât și de tovarășii prizonieri.

Ideea ilustrată în aceste creații nu este o pură fantasmagorie – în mod similar putem să „comutăm” de la gândirea repetitivă, mărginită, la un mod de a gândi înălțător, dar pe măsură ce mințile noastre se eliberează, una câte una, descoperim în cele din urmă că societatea noastră în ansamblu este înțesată cu legi și structuri – cu Matrix-uri și Peșteri – care perpetuează imaginile false, menținând status quo-ul în afara oricărei „amenințări” ce ar putea fi adusă de gândirea liberă.

Indivizi și instituții

Unele scrieri de ficțiune sunt atât de profunde încât sunt relevante zeci de ani, sau chiar secole, și ajută la expansiunea limbajului și gândirii oamenilor, la o mai bună înțelegere de sine. Romanul 1984 al lui George Orwell este o astfel de operă literară. Este o interpretare de după cel de-Al Doilea Război Mondial a relației dintre indivizi și instituții, folosind mitul arhetipal al peșterii.

Mitul peșterii, 1984 și The Matrix conțin elemente corespondente. Fiecare explorează o formă diabolică de control social; controlul gândirii prin prezentarea de informații și imagini selective, în combinație cu constrângerile psihice ale strictei supravegheri și ale detenției. Sună familiar? Titlul original al romanului 1984 a fost Ultimul Om din Europa. Cu siguranță că mulți dintre noi simt asta – că am fi ultimul om, izolat de ceilalți – atunci când devenim conștienți pentru prima dată de minciunile și de jumătățile de adevăr care ne sunt prezentate ca adevăr de cei care dețin controlul, și care sunt acceptate în întregime de aparent toată lumea.

1984 a generat cuvinte noi pentru structurile de manipulare vechi de generații care sunt prezentate în Mitul peșterii – orwellian fiind unul dintre multele astfel de cuvinte. Acest termen atotcuprinzător se referă la minciunile făcute să pară adevăruri, la supravegherea instituțională nelimitată și la o logică atât de distorsionată încât nu numai că masele pot fi convinse că doi plus doi fac cinci, dar și că războiul este pace, că libertatea este sclavie și că ignoranța este putere. De asemenea, acest cuvânt este o negație a elementelor de bază ale naturii… iar toate acestea sunt o descriere a ceea ce se petrece în prezent în America.

De fapt, ignoranța indivizilor este putere pentru instituții. Fiecare avem propriile noastre „peșteri” și suntem cu toții „prizonieri” în mari „caverne” societale. A ne pune întrebări și a ne trezi discernământul este ceea ce ne poate face să ne trezim la realitate. Să punem sub semnul întrebării ceea ce pare a fi minciună sau iluzie în peșteră este primul pas pentru a reuși să ieșim la lumină.

„Lumea materială există, iar legile ei nu se schimbă. Pietrele sunt tari, apa este rece, obiectele care nu sunt susținute de ceva cad la pământ. Având sentimentul că vorbește cu OʼBrian și că exprimă o axiomă importantă, el a scris: «Libertatea este libertatea de a spune că doi plus doi fac patru. Dacă aceasta este obținută, tot restul va urma».” George Orwell, 1984

Citiți și:

O semnificativă poveste cu tâlc: Adevărata origine a democraţiei

Colectivismul totalitar

10 metode insidioase prin care omenirea este cel mai adesea manipulată fără să-şi dea seama

 

yogaesoteric
26 mai 2016