Peste 50 de milioane de europeni au abonamente agroalimentare cu țăranii

Tendinţa actuală a agricultorilor europeni este de a se îndrepta către vânzarea de alimente și produse agricole la domiciliul consumatorilor (sau în puncte intermediare).

Din 2002 până astăzi, circa 50 de milioane de cetățeni din Uniunea Europeană, reprezentând 10% din populația totală, se alimentează parțial sau total prin abonamente săptămânale cu țăranul.

Sistemul constă în organizarea formală sau juridică a două grupuri de producători şi consumatori care bat palma pe durata vieţii pentru o distribuţie de produse agroalimentare pe bază de abonament săptămânal.

De regulă, acest sistem este focalizat pe distribuţia de produse ecologice, montane, tradiţionale sau „ţărăneşti”. Organizarea grupului de producători se poate realiza într-o manieră non formală sau juridică (grup de vânzare).

De regulă, grupul se organizează non formal la început, după care, pe măsură ce se stabilizează ca număr şi compoziţie, se trece la organizarea juridică. Și grupul de consumatori, la rândul lui, funcţionează o vreme într-o manieră non formală, până se stabilesc legături puternice între membrii săi, după care alunecă încet către organizarea juridică. În cazul ambelor grupuri, de producători și consumatori, organizarea presupune o împărţire clară de responsabilităţi.

Responsabilităţile grupului de producători:
– gestiunea fişierului de consumatori;
– organizarea comenzilor;
– organizarea transportului săptămânal către domiciliul consumatorilor (sau către punctele intermediare de distribuţie);
– legătura cu consumatorii (newsletter, telefon, mail).

Responsabilităţile grupului de consumatori:

– verificarea activităţilor agricultorilor în ferme;
– organizarea sistemului de distribuţie în punctele intermediare;
– organizarea comunicării între membrii grupului de consumatori;
– organizarea sistemului de plată către agricultori;
– organizarea sistemului de creditare a agricultorilor.

Avantaje pe termen lung
– consumatorul primeşte la domiciliu sau într-un punct apropiat de casa lui, o dată pe săptămână, alimentele necesare familiei, reducând costurile, riscul şi timpul necesare cumpărării de produse agroalimentare;
– consumatorul are o garanţie a calităţii produsului, cunoscându-şi bine „partenerul de sănătate”.

Dezavantaje pe termen scurt

– timpul necesar pentru formarea unei comunităţi de consumatori este destul de lung, ținând cont de „obişnuinţa” acestora de a merge la cumpărături la magazinul din colț sau la supermarket;
– efortul necesar pentru menţinerea stabilităţii unei comunităţi de consumatori este destul de mare.

România a cunoscut un sistem apropiat înainte de ’89, când existau abonamente pentru lapte la domiciliu, sistem care continuă şi astăzi în mod sporadic, pentru câteva categorii de alimente: lapte, brânzeturi, legume, fructe. Din păcate, sistemul nefiind organizat juridic, nu s-a constituit într-o alternativă la sistemele clasice de vânzare.

Primul exemplu de funcţionare organizată a unui astfel de sistem este A.S.A.T. Timiş, unde un grup de agricultori sunt organizaţi în grup de vânzare începând cu 2008. Grupul a fost organizat de către iniţiatorul acestui sistem la nivel european, un agricultor francez, şi presupune o distribuţie sezonieră de legume şi fructe, pe bază de abonament. Limitele sistemului sunt date de caracterul sezonier şi de lipsa unor alimente procesate (brânzeturi, pâine etc.). Aceste limite creează probleme în stabilitatea grupului de consumatori.

Ar putea să fie țăranii și orășenii români frați de cruce pentru consumul de alimente românești?

Citiţi şi:

Fermele ecologice salvează oamenii de bolile legate de alimentația de proastă calitate

România ar putea deveni un El Dorado al Europei, dacă ar autoriza 100.000 de ferme țărănești în regim agroturistic!

yogaesoteric
25 noiembrie 2019