Planul secret al Israelului pentru un «al doilea Israel» în Ucraina

 

Times of Israel, un ziar israelian independent, care include în personalul său un număr de foşti reporteri de la cotidianul israelian Ha’aretz, a publicat în martie 2014 o poveste fascinantă, dar în mare măsură trecută cu vederea, Articolul, care a fost scris de corespondenţii ziarului Hirsh Ostropoler şi I.Z. Grosser-Spass (rus, respectiv ucrainean), citează un raport secret furnizat de guvernul israelian.

Raportul citat, întocmit de un grup select de cercetători ai istoriei evreieşti ce provin din mediul academic şi din alte centre de cercetare, a concluzionat că evreii europeni sunt de fapt descendenţi din khazari, un grup mongolo-tătar războinic care a guvernat Ucraina şi sudul Rusiei și care s-a convertit în masă la iudaism în secolul al VIII-lea d.Hr.

Sioniştii au susţinut mult timp că teritoriul revendicat de Israel constituie un drept biblic, din naştere, al poporului evreu, care a fost forţat să-și abandoneze pământurile și să constituie o așa-numită „diaspora”, după cucerirea repetată de către diferite imperii. Dovada că evreii ashkenazi (evreii din diaspora), care constituie majoritatea populaţiei evreieşti israeliene, nu au nicio legătură istorică cu Palestina, ar pune sub semnul întrebării întreaga premisă a Israelului ca patrie istorică „de 5000 de ani” a poporului evreu.

Jurnaliştii israelieni au semnalat că orice discuție referitoare la khazari şi Israelul modern a fost întotdeauna întâmpinată cu dispreţ de liderii israelieni. În acest sens ei îl citează pe premierul israelian Golda Meir care a afirmat la un moment dat: „Khazar, schmazar. Nu există oameni khazari. Nu am cunoscut niciun khazar. În Kiev. Sau Milwaukee. Arătați-mi-i pe aceşti khazari despre care vorbiţi”.

Studiile ADN-ului dovedesc însă că o populaţie khazară, care a migrat din Europa, în prezent pretinde că are rădăcini străvechi în Palestina – ceea ce în mare măsură arată că pretenţiile sioniste din regiune sunt nefondate.

Evidenţierea faptului că evreii din Europa de Est şi Centrală nu au niciun drept istoric asupra Palestinei a dus la un val de acțiuni în Israel şi în străinătate. Knesset-ul a votat un proiect de lege care legalizează Israelul ca „stat naţional” evreu.

Prim-ministrul israelian Beniamin Netanyahu, care a citit raportul secret despre khazari, a declarat că „Israelul este statul naţional evreu, pentru poporul evreu”.

Dat fiind pretenţiile ashkenazilor în ceea ce privește Israelul, în cel mai bun caz Netanyahu, partidul său Likud şi aliaţii săi din partidul evreilor ortodocşi şi West Bank nu au altă opţiune decât să-şi extindă agresiv revendicările dincolo de teritoriul actual al Israelului, în Cisiordania, la care naţionaliştii se referă ca fiind Iudeea şi Samaria

Cu toate acestea, unii israelieni şi evrei din străinătate nu sunt dispuși să riște. Unul dintre principalele motive pentru care magnatul miliardar evreu Ihor Kolomoisky, guvernatorul provinciei Dnipropetrovsk din Ucraina, şi cetăţean al Ucrainei, Israelului şi al Ciprului, cheltuie zeci de milioane de dolari pentru recrutarea naţionaliştilor ucraineni de dreapta şi a neo-naziștilor din alte părţi ale Europei pentru a lupta împotriva majorităţii ruseşti din regiunea Donbass din estul Ucrainei, este acela că există temeri că planurile de a transforma Ucraina într-un „al doilea Israel” vor fi zădărnicite.

Măsurile Rusiei de protecţie a provinciei Donbass, precum şi încorporarea prin referendum a Crimeei, teritoriu vizat de naţionaliştii evrei khazari, ameninţă planurile de transformare a Ucrainei într-o a doua patrie pentru evreii ashkenazi, care își dau seama că dominația Israelului este slabă și neîntemeiată.

Povestea explozivă din Times of Israel despre rădăcinile khazare ale ashkenazilor a scos la iveală, de asemenea, faptul că Israelul, ştiind că un stat palestinian este inevitabil având în vedere presiunea din ce în ce mai mare exercitată de Europa, se pregăteşte să reinstaleze coloniştii ashkenazi din Cisiordania în Ucraina. Cercetările avansate ale Israelului în domeniul geneticii au condus la stabilirea unei linii directe de ADN între ashkenazii din Israel şi khazarii care s-au dispersat în Europa de Est şi Centrala după ce Rusia a cucerit Imperiul Khazar în secolul al XI-lea.

Israelienii şi aliaţii lor sionişti din întreaga lume i-au acuzat întotdeauna pe cei care susţin existența legăturii genetice khazari-ashkenazi de un antisemitism profund înrădăcinat. Cu toate acestea, cercetarea genetică inclusă în raportul secret israelian confirmă ceea ce istoricul israelian Shlomo Sand a dezvăluit în cartea sa Invenţia poporului evreu. Conceptul liniei de sânge khazariene a fost întâi abordat de istoricul maghiar Arthur Koestler în 1976, în lucrarea Al treisprezecelea trib.

Reporterii de la Times of Israel au citat un asistent anonim al lui Netanyahu care a dezvăluit planurile pentru emigrarea israeliană în Ucraina: „Am crezut mai întâi că admiterea faptului că suntem cu adevărat khazari era o modalitate de a răspunde la insistenţele [preşedintelui palestinian Mahmoud] Abbas că niciun evreu nu poate rămâne într-un stat palestinian. Poate că ne-am agăţat de un pai. Dar când a refuzat să accepte asta, ne-a forţat să ne gândim la soluţii mai creative. Invitaţia ucraineană pentru reîntoarcerea evreilor a fost o binecuvântare. Relocarea tuturor coloniilor din Israel într-un timp scurt ar fi dificilă din motive de logistică şi economice. Cu siguranţă nu vrem repetarea a ceea ce a însemnat expulzarea coloniilor din Gaza, Hitnatkut.”

Ostropoler şi Grosser-Spass au citat, de asemenea, o sursă anonimă din serviciile secrete israeliene care a spus: „Nu este vorba ca toţi evreii ashkenazi să se întoarcă înapoi în Ucraina. Evident că aceasta nu este practic. Presa, ca de obicei, exagerează şi devine senzaţionalistă; de aceea avem nevoie de cenzură militară”.

Planul evreilor israelieni şi ucraineni este de a reaşeza ashkenazii din Cisiordania în republica autonomă rusă Crimeea, după ce vor obține o eventuală retrocedare a peninsulei către Ucraina. Planurile finale ale sioniştilor ucraineni, precum Kolomoisky, plus cele ale aliaţilor americani ca secretarul de stat adjunct pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice, Victoria Nuland şi ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt, este de a stabili în Crimeea o regiune autonomă evreiască şi de a reda peninsulei numele original kazarian, Chazerai. Deşi tătarii care trăiesc în Crimeea şi în alte părţi sunt în mare parte musulmani, planurile de a crea o naţiune khazară în Ucraina vor implica probabil şi prozelitismul global al israelienilor şi ucrainenilor care sunt decişi să restaureze Khazaria ca o alternativă la Israel. Eforturile actuale de prozelitism evreiesc în rândul metişilor catolici „cripto-evrei” din Mexic; creştinilor, hinduşilor şi budiștilor în India; ruşilor ortodocşi şi budiştilor în Birobidzhan, Siberia; musulmanilor în Pakistan şi Afganistan; creştinilor, musulmanilor şi animiştilor în Uganda, Ghana, Mali, Nigeria, Zimbabwe, Mozambic şi Malawi; şi printre grupurile mici ale pretinșilor descendenţi evrei din China, São Tomé şi Príncipe, Tahiti, Surinam, Vietnam, Brazilia şi Peru indică un plan israelian care intenţionează să crească numărul de evrei în scopul aşezării într-o serie de locaţii în afara zonei ocupate ilegal din Cisiordania şi Înălțimile Golan. Pe lângă Ucraina, nordul Irakului, Libia de est, Alexandria în Egipt, părţi din Turcia, Patagonia din Argentina şi Uganda sunt considerate toate ca potenţiale aşezări evreieşti pentru a completa sau înlocui Cisiordania. Aşa-numitul „trib pierdut al Israelului”, din statele Bnei Menashe din Mizoram şi Manipur din nord-estul Indiei, este privit de mulţi indieni nu ca fiind evrei adevărați ci ca migranţi economici disperaţi, care caută o viaţă mai bună în Israel. Atât de disperaţi sunt expansioniştii israelieni de a-şi spori numărul, încât prin intermediul unor studii dubioase asupra ADN-ului evreiesc au încercat să clasifice sârbii din estul Germaniei, oamenii din Bantu Lemba din Zimbabwe, Malawi şi Mozambic şi anumite grupuri de italieni sudici, armeni şi greci ca fiind „triburi pierdute” ale lui Israel, pentru a creşte numărul de iudaici şi în consecință pretenţiile geografice.

În Ucraina, aşa-numitul „al doilea Israel”, Kolomoisky şi Kiev au înrolat un număr de membri ai forţelor de apărare din Israel în batalioanele lor de voluntari, inclusiv Batalionul Azov. Una dintre unităţile israeliene este cunoscută sub numele de „Căştile albastre ale Maidanului” şi este comandată de un israelian care foloseşte pseudonimul „Delta”. Dacă Israelul nu ar avea propriul său interes în extinderea influenţei sale în Ucraina, ar putea împiedica cu uşurinţă ca aceste unităţi să meargă acolo.

Există, de asemenea, în Cisiordania colonişti evrei sefarzi, care provin din evreii „marranos” din Spania, cei care au fost expulzaţi din Peninsula Iberică în timpul inchiziţiilor spaniole și portugheze din secolul XV, şi care nu au legături cu ashkenazii sau Khazaria. Recent, într-o mişcare asemănătoare cu invitaţia Ucrainei adresată ashkenazilor din Cisiordania de a se stabili în Ucraina, Spania şi Portugalia au adoptat o legislaţie care permite oricărui evreu sefard din orice parte a lumi, care își poate dovedi descendenta din marranos expulzaţi în timpul Inchiziţiei, să obţină cetăţenia în cele două ţări.

Unii vorbitori de limba rusă din Donbass nu au încredere în intenţiile pro-israelite ale guvernului de la Kiev. În mod ciudat, Kolomoisky a recrutat o serie de neo-naziști din vestul Ucrainei şi din Europa pentru a lupta în batalioanele sale, ale căror organizaţii de dreapta au subscris întotdeauna ideii de „luptă regală” între Rusia şi resturile populației din Khazaria ajunse în Israel, Ucraina, Polonia şi Republica Georgia, pentru a răzbuna înfrângerea Khazariei în secolul al XI-lea de către Imperiul Rus.

Israelul a oferit guvernului georgian al preşedintelui Mikheil Saakashvili – care a inclus un număr de persoane cu dublă cetăţenie israeliano-georgiană de ascendență khazară – asistenţă militară şi de intelligence în războiul din 2008 împotriva Osetiei de Sud şi Abhaziei. În mod similar, israelienii au stabilit legături strânse cu Azerbaidjanul, o ţară care, asemenea Georgiei şi Ucrainei, are legături vechi cu Khazaria printr-un grup indigen de evrei azeri, cunoscut sub numele de subbotniki.

Asistentul lui Netanyahu, care a dorit să rămână anonim, este de asemenea citat de jurnaliştii de la The Times of Israel dezvăluind de ce guvernul israelian a făcut un plan pentru înființarea unor mari aşezări israeliene în Ucraina: „După cum spunea premierul, nimeni nu le va spune evreilor unde pot sau nu pot să trăiască pe teritoriul istoric al existenţei lor ca popor suveran. El este dispus să facă sacrificii dureroase pentru pace, chiar dacă aceasta înseamnă renunţarea la o parte a patriei noastre biblice, Iudeea şi Samaria. Dar atunci este necesar să vă aşteptați ca noi să ne exercităm drepturile noastre istorice în alte părţi. Am hotărât că aceasta va fi pe malul Mării Negre, unde am fost un popor autohton de peste 2000 de ani. Chiar şi marele istoric non-sionist Simon Dubnow a spus că avem dreptul de a coloniza Crimeea. Este scris în toate cărţile de istorie. Puteţi să căutaţi.”

Consilierul a dezvăluit celor doi jurnalişti israelieni că Netanyahu apreciază tăria anticilor khazari şi l-a citat pe premierul israelian afirmând: „Suntem un popor mândru şi străvechi, a cărui istorie aici se desfășoară de 4000 de ani”. Dar consilierul a adăugat că „Acelaşi aspect se aplică și khazarilor… în Europa şi nu atât de îndelungat. Dar priviţi harta: khazarii nu au fost nevoiți să trăiască în interiorul graniţelor de la Auschwitz”.

Pentru cei neinformaţi, printre care s-au numărat se pare și fostul președinte american Barack Obama şi secretarul de stat John Kerry, dorinţa Israelului de a crea o nouă identitate naţională israeliană a fost legată direct de acțiunile conducerii ucrainene a lui Petro Porosenko, Arseniy Yatsenyuk, Kolomoisky şi ale susținătorilor lor americani, Nuland şi Pyatt, de a crea un paradis sigur, temporar sau nu, pentru coloniştii ashkenazi din Cisiordania. Grație dezvăluirii în Times of Israel a raportului secret israelian referitor la khazari şi Israelul contemporan, maşinaţiile din spatele destabilizării Ucrainei şi a Uniunii Europene au devenit cu atât mai evidente.

Citiți și:

Cine sunt în realitate evreii khazari și o serie de afirmații șocante din Talmud

Ce este sionismul?
De la primul congres sionist din 1897 până la Rezoluția de Partiție a ONU în 1947. Reconquista evreiască a Palestinei (I)

 

yogaesoteric
13 iulie 2019

 

Also available in: Français