Poetul Mihai Eminescu era fascinat de civilizaţia geto-dacică
A fost printre primii intelectuali români care a încercat „restaurarea” originii dacice abandonată de Şcoala Ardeleană în detrimentul demonstrării originii latine şi descendenţei romane a poporului român
Specialişti în eminescologie spun că Eminescu a avut o pasiune ascunsă pentru civilizaţia dacică. Mai mult decât atât, aceştia spun că au existat coincidenţe stranii care ar scoate în evidenţă o legătură mistică între poet şi strămoşii săi.
Eminescu şi dacii
În afară de câteva poezii şi afirmaţii în legătură cu strămoşii săi, marele poet botoşănean nu părea să aibă o afinitate deosebită faţă de acest subiect şi nicio înclinaţie aparte. Cu toate acestea, sunt specialişti care s-au ocupat de acest subiect, printre care şi unul dintre cei mai importanţi eminescologi, Lucia Olaru Nenati, scriitoare şi publicistă, doctor în filologie, promotor cultural şi membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Aceasta crede că există o legătură mistică, transcendentală, între marele poet şi daci. Publicista spune că de-a lungul timpului au avut loc „coincidenţe tulburătoareˮ, care au scos la iveală o latură şi o pasiune necunoscută a poetului Mihai Eminescu.
Eminescu, poetul pasionat de daci
Poetul Mihai Eminescu era fascinat de civilizaţia geto-dacică şi a fost printre primii intelectuali români care a încercat „restaurareaˮ originii dacice abandonată de Şcoala Ardeleană în detrimentul demonstrării originii latine şi descendenţei romane a poporului român. Acest aspect şi aceste concepţii ale poetului sunt mai puţin cunoscute şi nu au fost tratate nici măcar de biografii săi. Practic, nici prietenii, nici rudele sale, care au lăsat mărturii, nu vorbesc de această pasiune misterioasă a poetului pentru geto-daci.
Specialiştii spun însă că au dovezi cu privire la faptul că Eminescu era pasionat de daci. În primul rând totul ar fi început la Cernăuţi acolo unde a fost elev de gimnaziu. „Este cunoscut faptul că Mihai Eminescu a fost atras de la începuturile sale poetice de fascinaţia miturilor străvechi autohtone, că pana sa a exersat îndelung asupra acestei teme, nu numai în virtutea atracţiei mitului romanticilor în general, ci şi dintr-o pornire a sa profundă, particulară. Astfel, el, cunoscând desigur texte apărute în epocă precum, de pildă, conferinţa lui Haşdeu «Perit-au dacii», ca şi scrierile pe această temă ale lui Bolintineanu, Alecsandri, Asachi, va fi citit desigur geografia grecului Strabon, ceea ce i-a permis să-şi contureze un topos mental al străvechimii noastre. În afară de aceste surse deja larg acreditate, se mai poate adăuga şi aceea provenită din legătura elevului cernăuţean care a fost Eminescu cu profesorul său de istorie Ernst Rudolf Neubauer, scriitor, autor de cărţi, poezii, studii, basme, despre care cel care s-a aplecat asupra personalităţii sale, germanistul Horst Fassel, susţine că ar fi fost primul care a putut să desfăşoare în faţa ochilor avizi ai învăţăcelului său fascinaţia lumii vechi a Daciei despre care profesorul s-a pronunţat în numeroase rânduriˮ, precizează Lucia Olaru Nenati. Totodată cercetătoarea scoate la iveală faptul că multe dintre temele eminesciene erau inspirate de concepţiile despre viaţă şi moarte ale dacilor şi ale zamolxianismului.
„Motivul răului cinic, disperarea de a trăi într-o lume dominată de rău ce va prefigura culmile disperării cioraniene, cinismul imposturii mereu biruitoare asupra autenticului, voală eternă, toate le vom găsi în acest areal al dacismului, în care convieţuiesc, alături de măreţia şi demnitatea gloriei, chiar şi atunci, sau mai ales atunci când refuză umilinţa, alegând calea morţii, pentru daci eliberatoareˮ, adaugă Lucia Olaru Nenati. Totodată au fost identificate şi poezii în care apar acest gen de motive şi preocupare pentru daci, precum „Genaiaˮ, „Miradonizˮ, „Memento moriˮ, „Sarmisˮ, „Gemeniiˮ, „Rugăciunea unui dacˮ.
Eminescu a locuit deasupra unei case dacice
O serie de specialişti şi oameni de litere sunt de părere că pasiunea lui Eminescu pentru daci nu este întămplătoare, existând o legătură mistică între acesta şi strămoşii săi. Eminescologul Lucia Olaru Nenati spune, spre exemplu, că pe frontispiciul bisericii Sf. Gheorghe din Bucureşti se află culmea unui fragment din poemul „Rugăciunea unui dacˮ.
Cu toate acestea, cea mai tulburătoare coincidenţă, din acest punct de vedere, spune Lucia Olaru Nenati, a avut loc la Ipoteşti, locul unde poetul a copilărit. Mai precis, în anii ʼ70, Lucia Olaru Nenati era muzeograf la Muzeul Memorial Ipoteşti şi a demonstrat că acea casă care era prezentată turiştilor drept casa lui Eminescu era amplasată prost, fiind construită tocmai în 1935.
Totodată specialistul a arătat locul exact unde se află casa veche a familiei Eminovici. Obiectivul a fost relocat şi au fost făcute săpături arheologice în zona fundaţiei vechii case a familiei Eminovici. Săpăturile au fost efectuate de profesorul Paul Şadurschi, atunci director al Muzeului Judeţean Botoşani, arheologul Liviu Şovan.
La un moment dat, printre ruine, povesteşte Lucia Olaru Nenati, a avut loc o descoperire uimitoare. Exact sub casa familiei Eminovici, pe acelaşi amplasament, arheologii au dat de resturile unei case geto-dace, după cum arăta şi inventarul arheologic descoperit. Mai mult decât atât, sub atenansa, anexa locuinţei în care dormea copilul Mihai Eminescu, era o vatră dacică.
„Degajând locul cu atenţie însutit sporită, am avut surpriza să vedem că ceea ce găsisem săpând în cu totul alt scop decât se face de obicei o săpătură arheologică, era o vatră traco-dacă identificată ca atare de directorul arheologic, pe care erau fragmente de vase antice.
Aşadar, prin deschiderea unei alte casete la 25 de metri sud-est de colţul din stânga al muzeului, pe traseul unui şanţ de 0,35m adâncime, la un nivel ni s-a revelat existenţa unui strat de lipitură de lut ars, cu bucăţi de chirpic având imprimate urme ale unor elemente de construcţie din lemn, urme de cenuşă şi cărbune, printre care se aflau şi numeroase fragmente ceramice.
Ducând obiectele la muzeul de istorie, ele au fost studiate, curăţate, tratate corespunzător şi reconstituite de restauratori. Aşa a apărut concluzia că pe traseul şanţului a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă din vremea provinciei romane Dacia, aparţinând culturii carpice din secolele II-III e.n., corespunzătoare celui de-al doilea nivel de locuire din cunoscuta aşezare de la Medeleni Cucorăniˮ, povesteşte Lucia Olaru Nenati.
Amfora romană şi legăturile mistice dintre Eminescu şi daci
Printre obiectele găsite în locuinţa dacică se numără şi o căţuie dar şi o amforă probabil de provenienţă romană, ajunsă fie prin pradă, fie prin schimburi comerciale la carpii care au locuit în acea zonă. De altfel, şi arheologul Liviu Şovan confirmă existenţa unei locuinţe dacice, sub casa familiei Eminovici de la Ipoteşti.
„În vederea reconstituirii cât mai exacte a Casei memoriale Mihai Eminescu de la Ipoteşti, în primăvara anului 1976 se efectua, sub conducerea lui Paul Şadurschi, un sondaj arheologic pentru dezvelirea temeliei vechii case a Eminovicilor. Cu această ocazie s-au descoperit resturile unei locuinţe dacice de suprafaţă datând din sec. II-III d.Chr., inclusiv fragmente dintr-o amforă romană.
În ce priveşte apartenenţa culturală şi etnică, toate elementele de care dispunem permit atribuirea aşezării de la Ipoteşti populaţiei dacice semnalată de altfel şi în apropiere prin descoperirea altor aşezări, în punctul «La Luncă» sau «La Cucorăni», în punctele «Vatra Satului» şi «Medeleni»ˮ, preciza Liviu Şovan.
Descoperirea a aprins numaidecât imaginaţia poeţilor şi jurnaliştilor din acea perioadă. De exemplu, acestei descoperiri i-a fost dedicat un articol în revista „Flacăraˮ prin care se vedea o legătură între Eminescu şi vatra dacică. Apoi poetul George Tomozei publică o poezie „Istoria unei amforeˮ, în care sugerează aceeaşi legătură transcendentală dintre poet şi strămoşii săi, prin vatra dacică, simbol magico-religios din cele mai vechi timpuri.
În urma acestor descoperiri, specialistul Lucia Olaru Nenati crede că a existat o legătură mistică între Eminescu şi civilizaţia dacică, creaţiile sale referitoare la această populaţie fiind neîntâmplătoare. „Iată deci cum în destinul eminescian tangenţele dintre mit şi real continuă sinuos şi tulburător, dincolo de graniţele vieţii pământeşti şi cum semne stranii ne îndeamnă să medităm pe marginea unei asemenea coincidenţe precum aceea că el, creatorul şi întemeietorul unui construct mitologic dacic aşezat la temelia existenţei noastre istorice, a dormit în copilăria lui pe temelia unei aşezări dacice superbe care-i va fi trimis în vise efluvii semnificatoareˮ, arată Lucia Olaru Nenati.
O legătură aparte între Eminescu şi civilizaţia dacică vede şi academicianul Mihai Cimpoi, critic, istoric literar şi eminescolog. „Întâlnirea eu-lui eminescian cu centrul energetic interior ce înfăţişează arhetipul Daciei este una esenţială de ordin existenţial: el se relevă sieşi, asistat de «oglinda» fiinţei ei mitoistorice. Sinele adânc al poetului se identifică dacului, iar Dacia este mai mult decât Italia lui Goethe… decât Grecia lui Holderlin, sau India lui Schlegel şi Novalis.
Dacia eminesciană ţine de prezentul fiinţei, iar lumea dacică este pentru Eminescu o lume care îşi întemeiază ea însăşi propria fiinţă. Aşadar, există un model al Daciei, un orizont intraistoric şi filozofic, ca imagine sintetică a Întreguluiˮ, arăta Mihai Cimpoi – citat din lucrarea lui Vlad Zbârciog, Mihai Cimpoi, sau dreapta cumpănă românească.
Citiţi şi:
Eminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost asasinat (I)
yogaesoteric
4 iunie mai 2019