Poveste despre un mic producător agricol român: Micii producători, care se străduiesc să producă corect și curat, să culeagă la timp, n-au nicio șansă cu supermaketurile. Nicio șansă!

Narcisa Iorga este acum antreprenor și creator de cosmetice naturale și de cadouri speciale la Herball – Cosmetice cu plante medicinale, cât și producător agricol. A fost membră a Consiliului Național al Audiovizualului și director de comunicare la PDL, producător TV la Antena 1 și la emisiunea Marius Tucă Show, publicist și comentator de politică internă la Evenimentul zilei, redactor șef de secție politică internă, redactor șef adjunct la Jurnalul Național. Iată ce a scris recent pe pagina sa de Facebook:

„E o modă să fie denigrați producătorii agricoli români. Mă rog, modă……. Este și ordin pe unitate, cu scopul de a-i descuraja pe cei care ar dori să-i susțină pe fermieri. Sunt și bani primiți sub formă de publicitate de la multinaționalele cu hipermarketuri, bani cu care diverși influenceri se hrănesc binișor, atât pe ei, cât și site-urile lor minuscule.

Să nu credeți că publicitatea supermarketurilor împinsă către site-uri sau emisiuni fără audiență pică din cer. Multinaționalele primesc «sugestii» de la băieții buni pentru sponsorizare sau pentru contracte de publicitate și pe cine să ajute, ca să întoarcă binele, când e mai multă nevoie. Ca acum! Așa se explică de ce vedeți frecvent postări în care produsele agricole românești sunt declarate de necumpărat, în timp ce cu privire la merele și cartofii din Polonia, vinetele și roșiile din Olanda, căpșunile din Spania și roșiile din Italia nu vedeți atât zel.

Uite, tocmai de aceea, eu sunt iar contra curentului. Nu răspund la ordinele nimănui, nu beneficiez de niciun sprijin, de niciun contract de publicitate de nicăieri și sunt propriul meu șef. SUNT PRODUCĂTOR ROMÂN și îi susțin pe cei ca mine, mici, dar corecți.

Împreună cu soțul meu și fiul nostru, cultivăm o livadă de pruni. Mulți știți aceasta din postările mele. Fructele nu cresc singure în pomi. Lucrările încep încă de pe acum, cu tunsul și stropitul cojii pomilor, așa încât să fie protejați de ciuperci și de larve supraviețuitoare peste iarnă. Fără o tundere corectă, pomii nu dau roade bogate. E necesar să aduci specialiști pentru asta. Urmează stropirile antiinsecte, la îmbobocire și apoi când florile sunt pe trei sferturi trecute. Apoi oprim stropirile, pentru ca fructele să nu fie afectate de chimicale. Nu ne interesează să fie ca de plastic și nu vrem să fie toxice. Facem lucrările manual, ceea ce presupune efort și mână de lucru costisitoare, greu de găsit. Din primăvară până în toamnă, livada e nevoie să fie cosită de mai multe ori, căci altfel se înăbușă pomii, iar fructele s-ar pierde prin iarbă. Alți bani, altă distracție.

Culesul fructelor îl facem treptat, în funcție de momentul cel mai bun al coacerii lor și în funcție de soi. Le lăsăm să acumuleze, pe ram, tot soarele și toată căldura, pentru a fi gustoase și aromate. Nu le culegem niciodată verzi, ca să reziste mult în lădițe. Livrăm personal fructele, culese cu doar o zi înainte. Prunele ajung brumate și trosnind de sănătate la clienți. E o muncă grea, până la istovire.

Mă revoltă când citesc păreri ale unora care consideră că știu cum se face, doar pentru că au și ei un pom în fața casei…….

Mă revoltă și inteligenții de prin ministere care sunt desprinși de realitate dar, plescăind superiori și cu ochii dați peste cap, dau lecții de tipul: agricultorii să se asocieze, ca să poată lucra împreună terenurile și să poată, apoi, negocia cu supermarketurile. Zău? Și cum să ne asociem, dacă un alt producător de fructe se află la vreo 50 de km de livada noastră? Cai verzi pe pereți!

Noi producem în jur 10-15 tone de prune pe an. Vi se pare o cantitate măricică, nu-i așa? Ei bine, când spunem cantitatea asta supermarketurilor, strâmbă din nas. E prea puțin! Ei vor mii de tone. Nu sunt interesați de calitatea fructelor, să fie proaspete și aromate. Îi interesează să le asigurăm 10-15 tone pe săptămână, să le ducem cu transportul propriu până la depozitele din București, oriunde ar fi livada, poate chiar și în celălalt capăt al țării. Te privește cât te costă.

După ce le livrezi, fructele sau legumele sunt ținute cu zilele în depozitele din București și apoi le repartizează în orașele din toată țara. În aceste condiții, niște fructe de calitate, culese coapte, nu au nicio șansă. Numai cele culese verzi și tari ca piatra (noi le spunem bombe), acre și fără nicio aromă. Numai așa rezistă „plimbărilor” cu TIR-uri de colo-colo, depozitărilor și, într-un final, expunerii spre vânzare. Apoi le găsiți în supermarket urâte, acre și fără gust, sub anunțul: «prune România». Normal că nu vă plac!

V-am dat exemplul cu prunele, dar la fel se petrece cu toate celelalte fructe și legume. Micii producători, care se străduiesc să producă corect și curat, să culeagă la timp, n-au nicio șansă cu supermarketurile. Nicio șansă!

Așa că, vă rog, atunci când vedeți postări care vă arată cât de proaste sunt produsele românești, să vă gândiți de două ori înainte de a aprecia și asimila aceste opinii. Nu toate produsele sunt proaste. Căutați-le pe cele bune! Sunt destule, chiar dacă pentru asta este necesar să plătiți ceva mai mult decât în supermarket. Asigurați-vă că primiți marfă proaspătă, verificați producătorul, căci puteți. Tehnologia este un mijloc facil.

Să vă gândiți cum să susțineți micii producători să obțină subvenții de la statul român pentru a face față competiției cu producătorii din afara țării, care beneficiază de astfel de sprijin din partea statelor europene, pe lângă subvențiile APIA. Producătorii au nevoie de ajutor pentru a-și dezvolta fermele și pentru a le moderniza, dincolo de împrumuturi bancare. Cum poate un mic producător să-și asigure cofinanțarea pentru un proiect cu finanțare europeană, dacă 30% înseamnă câteva sute de mii de euro? De unde să scoată acești bani, când este nevoit să-și vândă producția ieftin și treptat?

E ușor ca, dintr-un fotoliu comod, așezat în fața unui șemineu sau pe o podea încălzită, să-i judeci pe cei cărora le îngheață sufletul pe câmp iarna, iar vara, de pe șezlongul din Caraibe, să le spui să se asocieze acelora cărora, la sapă sau la cosit, le curge transpirația sărată, din vârful capului în ochi și în gură. Da, e foarte ușor!

Producătorii români nu sunt toți proști, nici nu sunt toți hoți și nici nu sunt toți șmecheri. Producătorii agricoli mici au învățat să-și găsească clienți pe internet. Își livrează singuri marfa, mai frumos sau mai rudimentar ambalată, după cum se descurcă financiar. Găsesc mici fabrici de conserve, care sunt interesate de marfă curată, așa cum noi, de exemplu, am găsit fabrica doamnei Stanciulov, de la Topoloveni.

Apropo, știți că produsele Topoloveni nu mai sunt vândute în supermarketuri, «doar» pentru că pe etichete se preciza că sunt produse curate? Acum se vând doar online, la târguri și în cele două magazine fizice mici, din București. Știți că fabrica este obligată să mărească TVA, ca pentru dulciuri, deși produsele sale nu conțin zahăr adăugat? Păi cum? Uite-așa, pentru că Guvernul României nu gândește. Aplică șabloane. Nu se consultă cu nimeni, pentru că are specialiști. Nu ascultă, pentru că știe. Nu vorbește, pentru că vorbesc alții pentru ei, adică exact aceia pe care-i activează serviciile și pe care dvs. îi gratulați cu inimioare, atunci când spun că produsele românești sunt proaste.

Poate că, dacă fiecare dintre noi am promova micii producători pe care îi cunoaștem, de la care cumpărăm marfă bună și proaspătă care ne-a plăcut, «influencerii» supermarketurilor nu ar mai avea obraz să susțină interesele importatorilor de legume și fructe. Poate nu am reuși, dar ce-ar fi să urmărim?

Fotografiile sunt atât cu produse proprii, cât și cu ale altor mici producători locali, despre care știu că merită încredere. Ca să vedeți că produsele românești sunt și bune, și curate, și frumoase.”

Citiți și:
Sunt suficient de mulți țărani autohtoni cât să hrănească orașele mari, întrebarea e cât de dispuși suntem noi să venim în întâmpinarea lor
„Nu există spațiu la raft”: Povestea româncei ce produce în fabrica ei o înghețată mai ieftină decât cea de import, dar este refuzată de marile supermarketuri

yogaesoteric
24 februarie 2025