Președintele Macron se agață de putere, în timp ce țara sa se scufundă în haos politic. Guvernul Lecornu II văzut din afara Franței

Emmanuel Macron trece prin cea mai gravă criză politică de la începutul mandatului său, dar refuză cu încăpățânare să demisioneze, în ciuda apelurilor venite chiar din partea foștilor săi aliați.

După demisia neașteptată a celui de-al șaptelea prim-ministru din mandatul său, Sebastien Lecornu, Emmanuel Macron s-a confruntat cu o revoltă politică fără precedent. Fostul său aliat, Edouard Philippe, a cerut public demisia președintelui, argumentând că țara are nevoie de „un nou început, ordonat și demn”. În loc să dea dovadă de responsabilitate, Macron a ales să ignore avertismentele și să se închidă într-un joc de putere care a paralizat întreaga scenă politică franceză. Într-o mișcare care a părut o glumă proastă, Macron l-a desemnat premier pentru a doua oră pe omul său de încredere, proaspătul demisionat Sebastien Lecornu.

Cu o datorie publică record, reforme sociale blocate și un parlament divizat, guvernarea lui Macron arată mai mult ca o improvizație politică decât ca un plan de redresare.

Refuzul președintelui de a renunța la putere nu mai este perceput ca un act de fermitate, ci ca o dovadă de egoism politic. Inclusiv din propria tabără se aud voci care vorbesc despre un lider izolat și rupt de realitate. Imaginea lui Macron, surprins singur pe malul Senei, vorbind la telefon în timp ce Parisul fierbe de nemulțumire, a devenit simbolul unei președinții epuizate, fără soluții și fără încrederea poporului.

În ciuda apelurilor repetate la rațiune, Emmanuel Macron se încăpățânează să rămână în funcție „până în ultima clipă a mandatului”, așa cum anunță purtătoarea sa de cuvânt.

Franța nu mai are nevoie de discursuri și promisiuni goale, ci de o transformare reală. În timp ce președintele refuză să plece, Republica pare să se prăbușească în jurul lui.

Emmanuel Macron a numit deja 130 de miniștri de când a ajuns preşedinte în 2017, un record absolut în Franţa modernă

Noul guvern francez condus de premierul Sébastien Lecornu numără 18 personalităţi noi. De când a ajuns Emmanuel Macron la preşedinţia Franţei în mai 2017, nu mai puţin de 130 de personalităţi au făcut parte din diversele guverne pe care le-a numit în 8 ani. Recenzia, foarte instructivă, a fost făcută de agenţia France Presse.

Cu 130 de personalităţi – premieri, miniştri, miniştri delegaţi sau secretari de stat – care au făcut parte din diversele guverne franceze ale ultimilor 8 ani, Emmanuel Macron a atins deja un record absolut în cea de-a 5-a Republică franceză. Asta în condiţiile în care mai are de petrecut un an şi jumătate la palatul Elysée, deci timp are ca să se autodepăşească…….

Numai în cursul primilor trei ani şi jumătate ai celui de-al doilea mandat al său, Macron a numit guverne în care au fost mai mulţi miniştri decât în tot cel de-al doilea mandat al lui François Mitterrand. Sébastien Lecornu, actualul premier, este singurul care a participat la toate guvernele din acest al doilea mandat al lui Macron. Gérald Darmanin şi Jean-Noël Barrot, renumiţi în posturi, la Justiţie, respectiv Externe, sunt celelalte rare elemente de stabilitate, făcând parte şi ei din mai toate echipele guvernamentale ale lui Macron. Agenţia France Presse enumeră apoi zeci de miniştri efemeri, de care nu-şi mai aminteşte nimeni.

Nicolas Forissier revine într-un guvern după 21 de ani de absenţă

Fără a-i socoti pe cei din noua echipă a lui Lecornu, 66 de miniştri au rămas în post mai puţin de un an în acest al doilea mandat al lui Macron. Printre ei, 24 au rezistat mai puţin de trei luni iar cei din guvernul Lecornu 1 s-au „bucurat” de portofoliu doar vreo 12-13 ore…….

În fine, AFP scoate în evidenţă şi o altă figură, cea a lui Nicolas Forissier, numit acum la Comerţ exterior. El face un come-back memorabil, revine într-un guvern după 21 de ani de absenţă. Precedentul său şef la guvernare se chema Jean-Pierre Raffarin iar asta se petrecea în anii 2004-2005, sub preşedinţia lui Jacques Chirac, când Forissier era secretar de stat la Agricultură.

Guvernul Lecornu II văzut din afara Franței: Macron nu mai prezintă încredere

Presa din afara Franței comentează numirea pentru a doua oară a lui Sébastien Lecornu în postul de prim-ministru al Franței. O misiune grea, în mijlocul unui sistem politic mai instabil ca niciodată, spun comentatorii. Unii vorbesc despre faptul că președintele Macron nu mai prezintă niciun fel de încredere.

„Revenim la punctul de plecare”, notează ziarul belgian Le Soir. „După o săptămână la fel de confuză pe cât a fost de teatrală, președintele francez a anunțat vineri seara [10 octombrie, n.n.] că va exista într-adevăr un guvern Lecornu II.”

La Stampa semnalează „un joc periculos pentru președintele francez care, punându-și din nou încrederea în cel mai loial susținător al său, riscă să alieneze și mai mult o Franță incapabilă, cel puțin în aparență, să depășească instabilitatea politică în care este cufundată”.

„Lecornu se confruntă acum cu aceeași sarcină dificilă pe care a întâmpinat-o acum o lună: formarea unui nou guvern capabil să obțină o majoritate în Adunarea Națională și să adopte un buget până la sfârșitul anului pentru a reduce deficitul țării”, scrie The Wall Street Journal.

O viziune împărtășită și de comentatorul BBC: „Diviziunile politice privind modalitățile de reducere a datoriei naționale a Franței și de diminuare a deficitului bugetar au dus la căderea a doi dintre ultimii trei prim-miniștri în ultimul an, așa că provocarea este imensă.”

„Climatul este unul al unui sistem politic care se destramă, iar acrobațiile orwelliene ale limbajului nu vor modifica situația”, consideră Corriere della Sera:

„Baza comună (centrul-dreapta care a produs ultimele guverne) nu mai există, chiar dacă președintele o numește acum «platformă de stabilitate». Râsul lui Marine Le Pen printre pompierii din Le Mans se poate auzi până la Paris”.

Ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung este de părere că egoul exagerat al lui Emmanuel Macron dăunează Franței.

„El se credea singurul bastion împotriva extremismului. Dar astăzi, el adâncește diviziunile din țară.

Procedând astfel, el alimentează și mai mult polarizarea. Agățându-se de putere, consolidează Reuniunea Națională. În aroganța sa, Macron pare să nu fie conștient de faptul că de mult timp el provoacă ceea ce pretinde că vrea să combată.

Evident, ar fi nerezonabil să dăm vina pe președintele francez pentru toate problemele. Dar este cel puțin la fel de simplist să dăm vina pur și simplu pe complexitatea sistemului politic francez, care are nevoie cu adevărat de reformă.

Macron este epuizat; nu mai inspiră încredere.”

Ziarul german Süddeutsche Zeitung descrie un „cadru cultural și istoric al politicii franceze care se reflectă în vocabular: cei apropiați președintelui sau cei care au lucrat cândva alături de el sunt porecliți «macroniști» – ca un fel de sectă sau de gherilă din junglă.

Patria lor are și ea un nume, «Macronia». Este destul de comun în Franța să te referi la tabăra marilor politicieni printr-un nume care ar putea fi cel al unei țări. A fost Chiraquie, Mitterrandia – atâtea teritorii unde poți la fel de ușor să găsești refugiu, cât și să fii condamnat la exil”.

Citiți și:
Ce se petrece în Franța?
Bilanț à la Macron: În Franța un agricultor se sinucide la fiecare două zile. Fermierii, copleșiți de reglementări de mediu și presiuni economice
Popularitatea lui Macron, la cel mai scăzut nivel de la preluarea puterii – 17%, în timp ce Le Pen și Bardella domină sondajele

 

yogaesoteric
20 octombrie 2025