Primul tehnocrat despre care avem o mărturie scrisă a fost şarpele din Paradis

Primul tehnocrat despre care avem o mărturie scrisă a fost şarpele din Paradis. El ştia că motivul pentru care Adam şi Eva se aflau acolo era dobândirea asemănării cu Dumnezeu, de aceea s-a prezentat cu o ofertă de nerefuzat: „Ceea ce aveţi voi este atât de simplu, încât nu merită să vă bateţi capul cu virtutea, este suficient să aplicaţi o soluţie tehnică, de exemplu să mâncaţi dintr-un fruct cu proprietăţi excepţionale.” Beneficiarii au fost atât de naivi, încât n-au sesizat că Dumnezeu nu le putea interzice exact ceea ce le dăruise ca vocaţie.

O anume inconsecvenţă ne face să nu sesizăm că într-un text care abundă de parabole, cum este textul biblic, şi povestea şarpelui tehnocrat este o parabolă. Ce va fi fost acolo cu adevărat, adică grozăvia acelor evenimente copleşitoare, nu putem decât să intuim. Şi nici nu e necesar mai mult. Nu e vorba de niciun pom, de niciun fruct, de niciun şarpe. Dar cu certitudine, dincolo de aceste haine orientale, a fost ideea nefastă că omul ar putea să se îndumnezeiască fără Dumnezeu (sau împotriva), iar realizarea propriei vocaţii s-ar putea îndeplini ca o simplă problemă exterioară, deci pur tehnică, adică un etaj mai jos decât a trasat Dumnezeu.

Reţinem că filosofia tehnocrată este aceea că pentru orice problemă există o scurtătură care nu ne angajează. Dezangajarea este marea promisiune, de unde seducţia tehnocratismului. Dacă ar fi s-o credem, am putea avea nobleţe fără o clasă aristocratică, democraţie fără corupţie, valori fără religie şi paradisul pe pământ după izgonirea din paradis. Pe toate ni le promite, şi nimic nu poate realiza, dar aceasta din urmă n-o aflăm decât după ce dăm zdravăn cu capul de pragul de sus, preludiu împiedicării de pragul de jos. Dacă vreodată am regăsi starea pierdută a înţelepciunii, am şti că nu există scurtături.

Citiți și:
Confort şi libertate
Statul tehnocratic

yogaesoteric
5 noiembrie 2024