Prin intermediul unei evoluţii spirituale conştiente omenirea poate ieşi de sub condiţionarea genetică (II)

 

Bruce H. Lipton este un biolog spiritualizat, personalitate recunoscută pe plan internaţional, care prin studiile sale a realizat o sinteză între ştiinţă şi domeniul ce investighează dimensiunile nemateriale. Descoperirile sale – care pe atunci se opuneau punctului de vedere ştiinţific, potrivit căruia viaţa este controlată de gene, au iniţiat unul dintre cele mai importante domenii de studiu din prezent, epigenetica.

Citiţi prima parte a articolului

Universul – o maşinărie, omul – un robot?

Vom vorbi în continuare despre cele patru „adevăruri fundamentale” pe care ştiinţa ni le prezintă. Acestea sunt următoarele:

Procesele biologice se bazează pe fizica newtoniană.

Ce înseamnă acesta? Iniţial se considera că Biserica deţine adevărul şi ea afirma că lumea e condusă de Dumnezeu, de forţe invizibile, de spirit, iar noi suntem nişte marionete ghidate de forţe invizibile de deasupra noastră. Isaac Newton, privind universul şi mişcarea planetelor, a urmărit să arate că universul este mai degrabă ca o maşină decât ca un mecanism spiritual invizibil. De fapt, este ca un ceas, poţi să apreciezi timpul după mişcarea planetelor în cadrul sistemului solar.

Deci ce a făcut Newton? A creat un model matematic pentru a studia mişcarea planetelor şi a pus în ecuaţie mărimi fizice cum ar fi masa unei planete, viteza de mişcare, direcţia şi vectorul acelei mişcări. Ce a făcut apoi? A prevăzut cu acurateţe mişcările universului. Asta e mai mult decât drăguţ, deoarece ştiinţa se bazează pe predictibilitate. Conform ştiinţei, dacă ceva poate fi prevăzut, poate fi înţeles.

De ce este important să cunoaştem afirmaţiile lui Isaac Newton? Isaac Newton nu a ţinut cont de Dumnezeu în ecuaţiile sale pe baza cărora el considera că poate fi descris universul material, nu a pus spiritul în ecuaţii. A spus că universul poate fi înţeles doar privind aspectele fizice, că nu este necesar să implicăm forţe invizibile. Universul este o maşinărie. Dacă este adevărat, cum se poate interpreta aceasta? Faţă de perioada monoteistă în care se punea accent pe spirit ca forţă conducătoare, după ce ştiinţa a intrat în scenă, privind planetele, Isaac Newton le vedea ca pe o parte a unui univers-maşinărie, în care determinante sunt componentele fizice, mecanice.

Ştiinţa ne-a învăţat să uităm de spirit, pentru că nu e nevoie de el ca să înţelegem funcţionarea maşinăriei. Isaac Newton a scris ecuaţii în care nu l-a luat în considerare pe Dumnezeu, nu a introdus spiritul în ecuaţie, dar care explică funcţionarea universului. Aşadar, ştiinţa spune că poţi înţelege universul şi fără Dumnezeu, fără spirit, pentru că este doar o maşinărie a cărei funcţionare se bazează doar pe legile planului material.

Cu alte cuvinte, ştiinţa cea nouă spune să ignoraţi invizibilul şi să vă focalizaţi pe lumea vizibilă, să vă focalizaţi pe înţelegerea mecanicii. Dacă tot universul e o maşinărie, asta include şi fiinţa umană, de aceea medicii privesc trupul ca pe un mecanism, un vehicul, o maşină. Când se strică o piesă, o înlocuieşti. Şi trupul este o maşină ca orice altceva din univers.

Dar cum rămâne cu conştiinţa? Înaintea lui Isaac Newton a fost Rene Descartes. El afirma că acolo unde e conştiinţă, există şi un trup. Da, dar conştiinţa nu este o substanţă fizică, este energie. În lumea lui Isaac Newton, energia şi forţele invizibile nu sunt relevante. În ştiinţa de după Isaac Newton conştiinţa este separată de trup. Sunt ignorate forţele vitale, energia, fiind considerate irelevante. Trupul este privit doar ca o maşinărie fizică, conştiinţa este scoasă din peisaj. Ştiinţa ne spune să studiem domeniul fizic, trupul uman şi tot ea spune că sfera conştiinţei este ceva invizibil, metafizic, care poate fi lăsat în grija Bisericii.

Religia lucra cu conştiinţa, medicina lucrează cu trupul şi toată lumea a fost împăcată. Astfel s-a ajuns la separarea dintre ştiinţa în plină evoluţie şi puterea apusă a Bisericii care controlase până atunci lumea. Ştiinţa s-a delimitat şi nu a intrat pe teritoriul Bisericii, spunând: „Luaţi toate chestiile acelea invizibile, păstraţi-le. O să le numim metafizică, dar noi studiem fizica, ea este adevărata ştiinţă.”

Care sunt consecinţele, ce înseamnă aceasta pentru noi, dacă acceptăm că lumea este un mecanism, aşa cum afirmă Newton? Cum ne afectează cultura?
În primul rând este vorba de faptul că ne focalizăm pe domeniul material. E tot ce există. Nu vorbim despre aspectele invizibile. Ignorăm tot ce e legat de spirit şi toate informaţiile despre acesta. Ne focalizăm pe planul material, în care se află totul.

Fizica cuantică şi spiritualitatea împreună la aceeaşi masă

Într-o lume bazată pe teoria lui Darwin, despre care vom vorbi, suntem într-o competiţie pentru a supravieţui. Întrebarea e, dacă trăim într-o lume a competiţiei pentru a supravieţui, cum ştim care e locul nostru în cadrul competiţiei? Unde suntem fiecare dintre noi în ierarhie?

Aceste aspecte se amestecă cu viziunea newtoniană, care spune că universul este material. Trăim într-o lume unde materia este centrală, iar o sumă de bunuri şi diferite aspecte ne spun unde ne aflăm în cadrul competiţiei. Cu cât ai mai multe posesiuni materiale, cu atât eşti mai sus în ierarhie, cu cât scoţi mai mult din pământ, din iarbă verde şi creezi Humvee-uri, maşini mari şi tot felul de alte obiecte, cu cât ai mai multe posesiuni, mai mult prestigiu, cu atât eşti mai sus în ierarhia creată de competiţie.

Deci ce am făcut? Am distrus planeta pentru a arăta ce puternici suntem, cu toate posesiunile noastre materiale. Şi asta e una din principalele cauze pentru care planeta se degradează. Ne-am deconectat, de asemenea, de planul spiritual. Ne-am spus că nu e nevoie să ne îngrijorăm, n-are a face cu realitatea fizică. Sunt aici, sunt o maşinărie, daţi-mi bani şi componente, e tot ce am nevoie, nu-mi pasă de nimic. Aşa ne-am rupt de spiritualitate, care nu este relevantă în lumea ştiinţifică. Apoi am descoperit că suntem nişte aparate robotizate, roboţi controlaţi genetic. Şi asta e relevant pentru că scoate din discuţie personalitatea, scoate din discuţie spiritul. Suntem doar o maşină din carne, făcută din gene, dacă ceva nu e în regulă, problema e în maşinărie, de aceea recurgem la medicamente. Acesta e adevărul.

Când am mers la şcoală am învăţat despre atom: acele bile aşezate ca un micuţ sistem solar, e normal ca într-un sistem fizic să avem un atom fizic. De aceea am văzut în atom partea cea mai mică a universului. Dar iată că în 1925 savanţii au observat ceva uimitor. Când au privit în interiorul atomului, nu au găsit nimic material. Noul atom este numit atom cuantic. Acesta ne arată ce anume este important în fizica cuantică şi anume că atomul este alcătuit din energie. Dacă privim în interiorul atomului, nu există materie deloc. Sunt doar nişte nano-tornade de câmpuri de forţă. Nu e nimic fizic în atom. Astfel şi ştiinţa a ajuns la concluzia că suntem fiinţe create din energie.

Modul în care ne vedem este doar o păcăleală a luminii, este doar o lumină reflectată în energie… Iar semnificaţia acestei spiritualizări devine importantă, în cadrul fizicii apar întrebări neaşteptate: Cum se numeşte acea energie? Cum se numeşte energia care dă naştere atomilor? Cum se numeşte energia în care se găsesc atomii?

Suntem cufundaţi într-o mare de energie. Dacă am vedea-o, ar fi ca o apă alcătuită din energie, totul în jur este energie. Acestei realităţi fizicienii i-au dat numele de câmp. Fizicienii spun că energia formează un câmp, pe care l-au definit ca fiind „nişte forţe mişcătoare invizibile care modelează lumea fizică”.

Deci câmpul reprezintă forţe mişcătoare invizibile. Unde am mai auzit această idee? Cuvântul „spirit”, ştim ce înseamnă: nişte forţe mişcătoare invizibile, care modelează lumea fizică. Începem să înţelegem faptul că fizica cuantică şi spiritualitatea s-au reunit la aceeaşi masă. Ne-am întors la aceeaşi realitate, aceea că energia este esenţială. Deci ştiinţa şi spiritualitatea se reunesc la momentul potrivit, pentru a ne revela adevărul: că suntem spirit, suntem câmpul energetic, suntem toate acele energii la un loc.

Această realitate a câmpului energetic este ilustrată de un experiment simplu. Se ia o bucăţică de fier şi se pileşte transformând-o în pilitură de fier. Luăm pilitura şi o presărăm pe o foaie de hârtie, iar pilitura se aşază într-un anume fel. Dacă aruncăm acea pilitură şi presărăm alta, se va aşeza altfel. De câte ori presărăm pilitură obţinem o aşezare aleatoare. Facem apoi altceva. Dacă punem un magnet sub foaia de hârtie şi presărăm pilitura, obţinem o frumoasă structură numită imaginea câmpului magnetic. Dacă aruncăm pilitura şi presărăm alta, ce obţinem? Obţinem acelaşi model. De câte ori presăram pilitură pe foaia de hârtie sub care există un magnet obţinem acelaşi model. De unde vine acest model? Răspunsul este evident. Când am presărat pilitura pe o foaie simplă nu a existat niciun model. Dar când am pus pilitura într-un câmp magnetic, a apărut o structură.

Trezindu-ne şi elevându-ne conştiinţa, controlăm viaţa

Deci Materie plus Câmp egal Structură. Câmpurile de energie invizibile sunt cele care dau forma lumii materiale. Suntem un câmp de energie, iar forma trupului nostru este dată de câmpul nostru. Suntem cu toţii parte a acelui aşa-numit câmp, energie a tot ce există, fiecare suntem o părticică din Dumnezeu. Nu poţi fi niciodată separat de Dumnezeu, eşti tot ceea ce El este. Despre asta este vorba.

Biserica lipsea fiinţa umană de putere când îi spunea că nu poate ajunge la spirit fără mijlocirea ei. Ştiinţa face acum la fel. Pentru că ştiinţa, medicina îţi spun că sănătatea este o chestiune fizică ce nu are legătură cu tine, când de fapt are în totalitate legătură cu tine. Este câmpul tău, credinţa ta, sunt gândurile tale, energia ta, care îţi modelează trupul şi viaţa.

Atât ştiinţa cât şi religia ne-au luat ceva ce am avut nativ, apoi ne-a vândut o copie palidă. De la biserică am primit atâta spirit pe cât aveam de la început. Însă nu primim atâta sănătate de la centrele medicale pe cât avem în noi şi ne stă la dispoziţie de la început. E timpul să ne recâştigăm puterea.

Iată un citat al fizicianului Albert Einstein, care spune „Câmpul este singura forţă guvernatoare a particulei”. Ce este particula? Materie. Deci câmpul este singura forţă guvernatoare a materiei.
Altfel spus, când privim lumea fizică sau ne privim în oglindă, când privim universul în care trăim, câmpul de energie este cel care dă formă tuturor acestora. Este necesar să dăm importanţă câmpului, deoarece l-am scos din ecuaţie în lumea newtoniană.

Să ne întoarcem la fizica newtoniană, pentru care există doar trupul. Dar ce facem cu conştiinţa? Spre deosebire de fizica newtoniană, în fizica cuantică, conştiinţa nu este prezentă doar în fundal, ca un câmp de energie, ci şi mai important, ea este deasupra trupului. Conştiinţa îţi controlează trupul. De fapt ne întoarcem la citatul lui Albert Einstein: „Câmpul este singura forţă guvernatoare a particulei.” În acest caz, conştiinţa este singura forţă guvernatoare a trupului. Acesta e aspectul fizic al poveştii. Când îţi trezeşti conştiinţa şi înveţi să-ţi controlezi mintea, îţi controlezi viaţa. Totul este în conştiinţa ta.

În cadrul fizicii cuantice, încă din anul 1930 cercetătorii înţeleseseră acest aspect. Sir James Jeans, unul dintre fondatorii teoriei cuantice, a exprimat existenţa universului foarte simplu:
„Curentul cunoaşterii se îndreaptă către o realitate non-mecanicistă. Universul începe să fie privit mai degrabă ca o mare idee decât ca o mare maşinărie. Conştiinţa nu mai pare a fi un intrus în tărâmul materiei, ci este necesar să fie considerată mai degrabă creatoarea şi conducătoarea domeniului material.”

Să trăim în lumea care uneşte contrariile

Conform fizicii cuantice, lumea există datorită minţii noastre, a câmpului pe care-l generăm şi a conştiinţei noastre. Sir Arthur Eddington a scris cam în acelaşi timp: „E dificil pentru fizicianul materialist să accepte ideea conform căreia substratul oricărui aspect este de natura conştiinţei.” În principiu se spune că universul este un câmp de conştiinţă ce se experimentează pe sine ca realitate fizică.

În urmă cu mai mulţi ani, în revista Nature, una dintre cele mai prestigioase reviste de ştiinţă, a apărut articolul unui fizician, Richard Conn Henry, numit „Universul mental”. Iată ce este scris în articol: „Universul este imaterial, este mental şi spiritual. Trăiţi şi bucuraţi-vă.”

În fond, fizicienii ne spuneau încă din 1930 că această lume este o creaţie a conştiinţei, că gândurile noastre modelează lumea. Iar dacă gândurile sunt bune şi am fost doar incorect programaţi, este explicabil că am creat o imagine îngrijorătoare a lumii în care trăim. Când ne reorganizăm însă gândurile şi le punem în armonie cu viaţa şi planeta, ne putem întoarce la sănătatea ei şi a noastră, deopotrivă. Deci convingerile pe care ni le-au imprimat fizica newtoniană: lumea materială, conceptul de roboţi genetici şi altele, toate acestea dispar.

Adevărul, nou, e dat de fizica cuantică. Dacă trăim în lumea fizicii cuantice, cum ne va transforma această lume sistemul de convingeri şi comportamentul? Iată ce descoperim. Dacă trăim în lumea fizicii cuantice vom recunoaşte că există o unitate a polarităţilor care se numeşte holism. Da, există masculin şi feminin, dar în lumea fizicii cuantice există o unitate a celor două. Există conservatori şi liberali, dar în fizica cuantică şi unii, şi alţii fac parte din aceeaşi lume. Trăim într-o dimensiune în care tot ce pare a fi dual face parte de fapt din aceeaşi lume. Totul face parte din aceeaşi lume. Când începem să recunoaştem aceasta, acea activare polară care face ca cineva să fie împotriva altcuiva, dispare într-o lume în care există unitatea polarităţilor.

Este necesar să înţelegem că suntem toţi parte a aceluiaşi întreg, numit holism. Este necesar să acceptăm apoi că forţele vitale invizibile modelează lumea în care trăim. Când privim viaţa din punct de vedere mecanicist, pierdem din vedere aspectul cel mai important. Este vorba despre ceea ce este invizibil. Şi anume că lumea e modelată de gândurile noastre. Gândirea creează trupul biologic şi viaţa pe care o avem. Este necesar să recunoaştem apoi ceea ce ne-au spus fizicienii şi deja face parte din fizică: conştiinţa voastră participă la crearea vieţii voastre. Nu suntem victime pasive într-o lume scăpată de sub control. Suntem creatori activi. Dar din păcate, am creat fiind dominaţi de sistemul de convingeri al altor oameni. E timpul să ne luăm înapoi convingerile şi să creăm o nouă fundaţie din puterea noastră adevărată. Fiecare dintre noi este creatorul spiritual al vieţii pe care o avem.

Nu suntem victimele eredităţii

Al doilea aşa-zis „adevăr fundamental” al ştiinţei: o convingere cu care am trăit este aceea că genele ne controlează. E o poveste în care credem din 1953. În 1953, în ziua în care descoperirea lui Watson şi Crick a apărut în ziare, pe prima pagină a unui ziar din New York era scris pe toată pagina cu litere mari şi negre: „Secretul vieţii a fost descoperit!”.

Povestea cu ADN-ul a completat teoria universului material spunând că omul provine din ADN-ul său. ADN-ul ne poate influenţa caracteristicile şi ne determină caracterul vieţii. Am adoptat acel sistem de convingeri. Dar de unde a apărut această siguranţă că genele ne controlează viaţa? Iată prima mare problemă.

Un articol din revista Life intitulat „Oare chiar aşa te-ai născut?” clarifică situaţia. El spune că toate caracteristicile comportamentale, emoţionale, fizice, toate acestea sunt controlate de gene. Ele nu sunt controlate de fiinţa în cauză, ci de gene. Dar genele de unde provin? În momentul naşterii nişte gene s-au combinat şi ne-au creat viaţa. Din câte ştim, noi nu am putut alege aceste caracteristici, aceste gene. Dar dacă nu ne plac caracteristicile pe care le avem?
Dacă avem cancer în familie, Alzheimer sau diabet, avem tot acest bagaj genetic. Noi le-ai ales? Nu, nu noi. Le putem modifica dacă nu ne plac? Nu, nu putem. Deci fiinţa umană nu a ales aspectele care îi controlează viaţa, nici nu poate să le modifice. Ce înseamnă că este? Este o victimă. O victimă a eredităţii. Ceva de genul: „Pur şi simplu e din familie, este necesar să trăiesc cu asta. Tata a murit la 51 de ani, bunicul la 49 de ani, eu am 52 de ani, deja am depăşit limita. Mă aştept să mor în orice zi.”

Aceasta este convingerea pe care o avem. Alegem să credem că suntem limitaţi de propriile gene, care se moştenesc din familie. Ce semnificaţie are această convingere, ce înseamnă, în lumea în care trăim, să credem că acesta este adevărul? Înseamnă: Genele ne controlează viaţa. Nu avem niciun control. Suntem victime pasive în vehiculul cu care călătorim. Dacă ceva merge prost în sistem, nu avem nicio vină.

Genele determină valoarea unui organism. De câte ori aţi auzit: „Această fiinţă are o zestre genetică mai slabă” sau „Nu ar fi indicat să ieşi cu acel om, are o zestre genetică diferită”.

Când vom recunoaşte că judecăm oamenii pe baza moştenirii genetice? Pentru că genele sunt cele care ne controlează caracteristicile, cu ele am fost înzestraţi. De asemenea credem că suntem victimele eredităţii. Nu noi ne-am ales genele, deci nu le putem modifica, genele controlează ceea ce suntem şi nu avem niciun control.

Aţi fost programaţi să fiţi victime. Vi s-a spus: „Genele sunt de vină, nu aveţi nimic de-a face cu asta.” Dacă credeţi aceasta, ce se petrece cu lumea? Ce se petrece cu populaţia? Când oamenii cred că genele le controlează viaţa şi ei nu au nimic de-a face cu asta, devin iresponsabili. Am devenit iresponsabili. De ce mi-ar mai păsa? Genele mi-au stricat viaţa, s-a terminat. Pot doar să mă bucur de ce mi-a mai rămas şi să plec. Dar este o problemă cu acest mod de a gândi.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 84.

Citiţi a treia parte a articolului

Citiţi şi:

Între ştiinţă şi alchimie – un mare geniu, Isaac Newton

Undele cuantice – punte de legătură între ştiinţă şi spiritualitate

Un «big bang» al fizicii cuantice: universul este un imens gând dumnezeiesc, o conştiinţă colosală

 

yogaesoteric
10 ianuarie 2019