Prin Levantul cuvintelor…
un articol de Marcel Panait
Călătorim la începutul acestui mileniu prin Levantul cuvintelor. Strălucitoare monede sau bancnote unsuroase – sunetele limbii – ne permit accesul la suprafaţa lucrurilor. În comerţul cu Lumea, cuvintele par să ne servească exemplar. Numai aparent. Pentru că atunci când vrem să dăm seama de adâncimea lucrurilor rostirea ne trădează. Aşezând un preţ de cuvinte pe vastul tablou al lumii, imaginea fierbinte a înconjurului se împalidează.
Ceva din mecanismul secret al limbii ne scapă. Poate că în Levantul sonor, încercând negustoreşte augusta făptură a Cuvântului, ar trebui să-l întrebăm ce ştie să facă. Şi dacă vom auzi stupefiantul răspuns: “Ştiu sā poruncesc. Întreabā cine vrea sā cumpere un stāpân” probabil, ne vom aşeza în temeiul Rostirii Esenţiale.
Coborâtor în infernul Cuvântului, poetul sau actorul porunceşte în genunchi unei Euridice – har al prezenţei – şi se retrage îmbraţişând cu sângele, Orfeu ardent al unei nunţi îngrozitoare. O petrecere cruntă, un ospăţ canibal, prin care Cuvântul se cunună cu o interioritate arzătoare, devenind comunicabil. Sălbăticia lui a devenit suportabilă, şi el poate rosti Lumea cu o mirată elocvenţă.
O călătorie în neant este o aspră aventură, o iniţiere care cere puteri pe măsură. Privim cutremuraţi tâmpla îngrozită a unui Antonin Artaud sau auzim bolboroseala de înger fulgerat a unui Hölderlin. Acesta e omul care a vāzut Cuvântul! – rămâne constatarea sufocată a simplilor neguţători de cuvinte.
Alte câteva articole de Marcel Panait:
Campania de presă anti M.I.S.A. – o persuasiune subliminală?
Faţa originară a gazetarului român
Victimă vs. torţionar: Interogatorii privite prin ochii victimelor
12 iunie 2005
yogaesoteric.net