de Maria Nicola
Motto:
„În cazul justiţiei care funcţionează la ordinele secrete care vin din culise, justiţia devine o caricatură şi în astfel de situaţii ea va fi un izvor de nedreptăţi şi abuzuri flagrante.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru
„În cazul justiţiei care se face la ordin pe baza comenzilor care vin din culise, judecătorii se comportă într-un mod arbitrar şi este evident că ei uită de obligaţia de a respecta legea şi de a considera că aplicarea ei este ceva serios.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru
„În cazul justiţiei ce se realizează la ordin, pe baza comenzilor secrete care vin din culise, predominanţa bunului plac, răutatea evidentă a judecătorului şi a procurorilor, se manifestă pe un fond de rea-voinţă, sadism şi despotism exacerbat.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru
Un articol publicat recent pe site-ul Lumea Justiţiei remarcă pertinent că cei trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dat dovadă de cinism atunci când au anulat achitările anterioare ale profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, prin decizia în sine, dar mai ales prin motivele pe care le-au invocat. Aceşti judecători, chipurile, sunt preocupaţi ca lui Gregorian Bivolaru să i se respecte dreptul de a se apăra şi de aceea au anulat hotărârile anterioare care îi probaseră nevinovăţia! Întreaga evoluţie a cazului ne indică faptul că aceşti judecători sunt hotărâţi să dea o condamnare în acest caz, a cărui miză este mult mai mare decât ne apare la prima vedere, şi de aceea au reţinut cazul spre a-l rejudeca chiar ei.
Unul dintre avocaţii lui Gregorian Bivolaru, Tiberius Bărbăcioru, a explicat că, în opinia sa, nu este posibil ca, după două decizii de achitare date de instanţele inferioare, în ultima fază a procesului penal, respectiv cea a recursului, instanţa să anuleze hotărârile anterioare de achitare şi să decidă rejudecarea la instanţa de recurs, în loc să trimită dosarul, în vederea rejudecării, instanţelor inferioare, în speţă fie la fond, Tribunalului, fie în calea apelului, la Curtea de Apel.
Campaniile repetate de dezinformare au creat impresia că Gregorian Bivolaru este cel mai mare infractor român, astfel încât nimeni nu se mai sinchiseşte de respectarea procedurilor şi a legilor în acest proces, şi nici de respectarea drepturilor cetăţeneşti elementare ale lui Gregorian Bivolaru, declarat în mod şocant de Poliţia Română ca fiind „cel mai dorit” dintre persoanele date în urmărire generală, deşi acesta a primit azil politic în Suedia, unde se află de şapte ani. Presa se înghesuie să repete la nesfârşit aceleaşi calomnii aberante şi să inventeze ştiri senzaţionaliste care sunt mereu cam la fel, dar tace mâlc privitor la unele elemente ale acestui caz care ar constitui ştiri de interes public şi sunt atât reale, cât şi, în felul lor, senzaţionale.
Vom urmări, în această serie de articole, să explicăm într-un limbaj accesibil ce s-a petrecut până acum în cadrul procesului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pentru ca cititorii să îşi poată face o idee mai clară în ceea ce priveşte abuzurile care au fost reclamate în repetate rânduri de apărătorii lui Gregorian Bivolaru. Reamintim că în acest proces au fost date două soluţii anterioare. Unele fapte reclamate în dosarul iniţial s-au prescris, dar în ceea ce priveşte celelalte acuzaţii aduse, două instanţe de judecată au hotărât să îl achite pe Gregorian Bivolaru – altfel spus, el a fost găsit NEVINOVAT. Şi totuşi, având în vedere vâlva care se face de ani de zile pe subiectul MISA-Bivolaru, având în vedere acţiunea de proporţii îndreptată împotriva acestei şcoli de yoga sub numele de cod „Operaţiunea Christ”, era de aşteptat ca artizanii acestei veritabile campanii de reprimare a yoghinilor români să riposteze. De ce? Pentru că, dacă Gregorian Bivolaru ar fi declarat în mod irevocabil nevinovat, este evident că la un moment dat cineva va trebui să dea socoteală pentru toate abuzurile flagrante şi persecuţiile pe care în special procuratura, dar şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor, le-au realizat în acest caz de-a lungul ultimilor ani. Nu în ultimul rând, ar trebui explicate şi sumele imense cheltuite pentru supravegherea şi investigarea şcolii româneşti de yoga. Mai mult, după o victorie definitivă a lui Gregorian Bivolaru în acest proces, ar fi de aşteptat ca toate celelalte dosare înscenate lui şi celorlalţi yoghini să se năruie ca un fum. Din toate aceste motive putem presupune în mod logic că există o foarte puternică presiune a procuraturii asupra completului de judecată, iar această presiune ar fi singura explicaţie plauzibilă pentru modul straniu în care s-a derulat acest proces după ce a ajuns la ÎCCJ.
Încă de la prima înfăţişare în cadrul procesului de la ÎCCJ, toţi cei care au asistat la proces, inclusiv apărătorii lui Gregorian Bivolaru, au fost revoltaţi de comportamentul neprofesional al judecătorilor. Cu un ton inchizitorial, judecătorul Ionuţ Matei părea a fi mai degrabă procuror decât judecător. Într-un memoriu semnat de Gregorian Bivolaru, acesta reclamă comportamentul judecătorului invocând articolul 99 pct. c din Legea nr.303/2004, ce se referă la „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii.”
Cităm din acest memoriu: „O altă abatere disciplinară se referă la comportamentul agresiv al d-lui judecător Ionuţ Matei din timpul şedinţei din data de 23.04.2012, care a avut în timpul judecării cauzei subsemnatului o atitudine nedemnă faţă de avocaţii care acordau într-un mod demn şi civilizat asistenţă juridică în cauză şi faţă de părţile din dosar.
Această atitudine nedemnă s-a răsfrânt într-un mod nefast şi asupra apărătorilor mei aleşi, care au fost interpelaţi de mai multe ori pe un ton dur, au fost întrerupţi în demersurile necesare pe care le întreprindeau, ba mai mult decât atât au fost trataţi cu dispreţ, cu ironie, fiind puşi astfel în situaţia de a îmi asigura cu mare greutate apărarea în dosar. De altfel, se cuvine să menţionăm că astfel de situaţii în care dl. judecător Ionuţ Matei nu manifestă o atitudine demnă, calmă, civilizată şi imparţială în timpul şedinţelor de judecată au făcut, din nefericire, în repetate rânduri subiectul unor articole de presă (în cadrul cărora s-au tras de mai multe ori serioase SEMNALE DE ALARMĂ).
Consider că această atitudine este cu atât mai condamnabilă cu cât este vorba despre nişte magistraţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a unei ţări europene, despre care se presupune că trebuie să fie un exemplu viu şi permanent în ceea ce priveşte respectarea principiilor deontologice şi a obligaţiilor profesionale ce revin de fapt şi de drept în mod nemijlocit în cazul acestei profesii.”
Au existat însă şi alte nereguli grave în desfăşurarea procesului. De exemplu, la înfăţişarea din 23 februarie, judecătorii au audiat-o pe Mădălina Dumitru, presupusa parte vătămată, deşi legea prevede că pe parcursul judecării recursului, cu excepţia audierii acuzatului nu pot fi administrate alte probe. În ceea ce priveşte refuzul probelor solicitate de apărare (în legătură cu depunerea de către Parchet, la ultimul termen de judecată a recursului, din 23 februarie 2012, a două mandate de interceptare a convorbirilor – după ce timp de 8 ani instanţele independente au solicitat declasificarea şi depunerea acestora), acest grav abuz în funcţie al judecătorilor a condus la imposibilitatea ca avocaţii lui Gregorian Bivolaru să îşi pregătească apărarea şi să discute această probă în contradictoriu, încălcându-i-se în mod grav acestuia dreptul la un proces echitabil apărat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care judecă acest caz, Ionuţ Matei, Ioana Bogdan (ulterior înlocuită) şi Cristina Rotaru, şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă în repetate rânduri. Astfel, ei au casat deciziile de achitare din alte motive decat cele invocate de Parchet în formularea recursului, deşi judecarea unui recurs prevede analiza motivelor pentru care o parte din proces exercită această cale de atac. Ei nici măcar nu s-au pronunţat pe motivele invocate de Parchet şi nici nu au pus în discuţia părţilor, aşa cum cere legea, noile motivele pe care le-au avut în vedere. Altfel spus, ei au hotărât pur şi simplu că Gregorian Bivolaru trebuie judecat din nou. Avocatul Tiberius Bărbăcioru a arătat că decizia de rejudecare a întregului caz la instanţa supremă, luată de completul de trei judecători al ICCJ, denotă o antepronunţare a acestora cu privire la verdictul ce urmează să fie dat. Totodată cei trei magistraţi nu au stabilit, prin decizia de casare a celor două hotărâri de achitare, limitele în care să se rejudece cazul. Avocatul a explicat că judecătorii trebuiau să precizeze, în respectiva decizie, ce probe doresc să fie readministrate la rejudecare, lucru pe care magistraţii nu l-au făcut.
Cu alte cuvinte, deşi judecătorii şi-au exprimat o evidentă opinie împotriva lui Gregorian Bivolaru prin enumerarea motivelor de anulare a deciziilor de achitare (altele decât cele invocate de Parchet), au început acum tot ei să rejudece respectivul dosar. Dacă aceste aspecte pot fi considerate eventual de către cei suspicioşi ca fiind doar o interpretare subiectivă, semnalăm în plus că din motivarea deciziei de casare lipsesc elemente juridice obligatorii, despre care se pronunţaseră deja judecătorii de la Sibiu şi Cluj, şi care trebuiau lămurite dacă rămân sau nu valabile (încetarea procesului penal, prescripţia etc).
Iată cum comentează site-ul Lumea Justiţiei decizia de casare a achitării lui Gregorian Bivolaru: (cităm articolul integral)
URMEAZA CONDAMNAREA? – Completul negru de la ICCJ, format din Ionut Matei, Ioana Bogdan si Cristina Rotaru, a casat hotararea de achitare a lui Gregorian Bivolaru si a retinut cauza spre judecare, direct in recurs, pe motiv ca-i da sansa inculpatului sa se apere (Motivarea)
Vineri, 8 iunie 2012 15:24 | Scris de Ramona LICA
Completul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, format din judecatorii Ionut Matei, Ioana Bogdan si Cristina Rotaru – supranumit „completul negru” – a motivat Decizia nr. 1131/12 aprilie 2012, prin care s-au casat hotararile de achitare date de Tribunalul Sibiu si Curtea de Apel Alba Iulia pentru liderul MISA, Gregorian Bivolaru si, in recurs, s-a retinut cauza spre rejudecare. Amintim ca in acest dosar Gregorian Bivolaru a fost achitat in fond si apel pentru savarsirea infractiunilor de perversiune sexuala, act sexual cu un minor si trafic de minori.
–––––––––––––––––––––––––––
De remarcat ca cei trei judecatori nu au dispus dupa casare, trimiterea la rejudecare, la instanta de fond, ci au retinut cauza direct spre judecare. Legea interna permite un asemenea procedeu, dar in cazul unei condamnari date direct in recurs, care devine astfel definitiva, se pune intrebarea cum se va mai respecta dreptul la un recurs efectiv garantat de CEDO? Culmea, casarea hotararilor anterioare de achitare ale lui Bivolaru s-au facut, dupa cum veti vedea in continuare pe motiv ca i se ofera astfel ocazia sa se apere…
Avocatii lui Bivolaru acuza faptul ca decizia nu s-a pronuntat in sedinta publica, asa cum este mentionat in dispozitivul ei
Mai mult decat atat, desi solutia se pronunta, potrivit legii, in sedinta publica, avocatii liderului MISA Gregorian Bivolaru, care au stat pana in jurul orelor 02.00 pe holurile instantei supreme sa astepte pronuntarea deciziei din 12 aprilie 2012, acuza ca nu au fost anuntati sa asiste la sedinta de pronuntare, intrucat aceasta nu s-a mai tinut, fiind nevoiti sa vina a doua zi la registratura pentru a afla solutia.
In acest context, aparatorii lui Bivolaru au facut si o solicitare pe Legea 544/2001, la purtatorului de cuvant al ICCJ, pentru a li se comunica cauzele pentru care verdictul nu s-a citit in sedinta publica, asa cum scrie in hotarare. Pentru ca nu li s-a raspuns in termen legal, au intentat proces impotriva Inaltei Curti la Tribunalul Bucuresti – Sectia contencios administrativ. Avocatii lui Bivolaru vor sesiza si CSM.
Completul de 3 al ICCJ a casat achitarile lui Bvolaru pe motiv – surprinzator, ca acestuia sa i se dea sansa sa se apere
Prin Decizia nr.1131/12 aprilie 2012 cei trei judecatori au aratat:, „Inalta Curte constata ca fiind fondat recursul parchetului pentru urmatoarele considerente: Potrivit dispozitiilor art.3859 pct.172 C.pr.pen., hotararile sunt supuse casarii cand sunt contrare legii sau cand prin acestea s-a facut o gresita aplicare a legii. In concret, atat instanta de fond, cat si cea de prim control judiciar au inlaturat in mod nejustificat, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, apreciind ca aceste probe au fost administrate nelegal. Pe de o parte, prima instanta a constatat ca interceptarile convorbirilor telefonice au fost realizate in faza actelor premergatoare si ca urmare nu constituie probe in sensul art.63 C.pr.pen., iar pe de alta parte instanta de apel, desi nu si-a insusit acest punct de vedere, le-a inlaturat din examinarea materialului probator pe motiv ca autorizatiile de interceptare emise in baza legii sigurantei nationale sunt documente clasificate, avand caracter de secret de stat, fara insa a face demersuri in vederea declasificarii acestora”.
Judecatorii Ionut Matei, Cristina Rotaru si Ioana Bogdan au mai explicat in decizia data ca s-au incalcat „principiile fundamentale care guverneaza desfasurarea judecatii, consacrate de art.289 C.pr.pen., respectiv oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea, au valorificat o declaratie notariala data in Danemarca de martorul cu identitate protejata <>, cu consecinta inlaturarii depozitiei din faza de urmarire penala. Procedand in acest mod, s-au nesocotit si dispozitiile procesual penale care reglementeaza modalitatile speciale de ascultare a martorilor cu identitate protejata, printre altele instantele fiind in imposibilitatea obiectiva de a verifica identitatea reala a persoanei care a dat declaratia extrajudiciara, inclusiv motivele care au justificat retractarea depozitiilor din faza de urmarire penala”.
Inalta Curte a facut parada de obligatia de a oferi inculpatilor posibilitatea de a se apara. Numai ca acestia fusesera deja achitati…
Completul a mai gasit un alt motiv pentru care a hotarat ca dosarul „Gregorian Bivolaru” sa fie retinut spre rejudecare: „In plus, in acord cu principiul dreptului la un proces echitabil consacrat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, transpus si in legislatia nationala si prin raportare la motivele de recurs ale parchetului care prin criticile formulate tind la o solutie de condamnare, Inalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a dispune masuri pozitive pentru a clarifica aspectele cu caracter esentialmente faptic invocate prin calea de atac si pentru a le oferi inculpatilor posibilitatea de a se apara, respectand astfel drepturile lor procesuale. In acest sens, s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului condamnand Romania in cauzele Spanu, Mircea si Danila pentru violarea art.6 par.l si 3 din Conventie”.
Dupa cum se observa, completul Matei, Rotaru si Bogdan sustine ca vrea sa-i dea ocazia lui Gregorian Bivolaru sa se apere si de aceea i-au casat hotararile anterioare de achitare. Unde ati mai vazut asemenea sarcasm?
* Cititi aici decizia nr. 1131 din 12.04.2012 prin care s-au casat achitarile din fond si apel ale lui Gregorian Bivolaru, iar cauza s-a retinut spre rejudecare in recurs
Memoriul depus de Gregorian Bivolaru – pe care l-am mai citat în acest articol – se încheie în mod semnificativ:
„În loc de CONCLUZII, faţă de cele relatate mai sus se poate afirma, pe baza dovezilor existente, că atunci când justiţia ignoră în mod intenţionat unele adevăruri evidente, devin în felul acesta cu putinţă o mulţime de nedreptăţi şi abuzuri flagrante. O instituţie judiciară imparţială şi corectă are puterea de a promova ceea ce este drept şi, mai mult decât atât, face să fie respectate toate acestea în numele legilor existente şi al adevărului. În cazul justiţiei oarbe, care funcţionează ca urmare a imixtiunii insidioase a diverselor elemente ce sunt interesate să promoveze arbitrarul şi nedreptatea, justiţia devine o tristă caricatură şi, în astfel de situaţii, ea va fi – în mod cumplit şi inevitabil – un izvor de nedreptăţi şi abuzuri flagrante.
În final pot afirma cu tristeţe, cu disperare, dar şi cu o îndrepăţită indignare că toate aceste grave abuzuri şi nelegalităţi ce au fost deja exercitate împotriva mea de către domnii judecători Ionuţ Matei, Ioana Bogdan şi Cristina Rotaru se circumscriu motivului – în mod evident întemeiat – pentru care Curtea Supremă din Suedia a hotărât prin Decizia din data de 21.10.2005 ce a fost dată în Dosarul nr. Ö 2913-05 să respingă cererea de extrădare a subsemnatului ce a fost formulată de către statul roman chiar în baza mandatului de arestare din acest dosar penal, judecat în recurs de către cei 3 magistraţi: „instanţa hotărăşte că există riscul ca Gregorian Bivolaru să fie supus unor persecuţii foarte grave din cauza convingerilor sale religioase, în cazul în care se va proceda la o eventuală extrădare. Curtea Supremă hotărăşte de aceea că potrivit secţiunii 7 din Legea cu privire la extrădare, există serioase impedimente împotriva unei extrădări”.
Închei amintindu-vă că în România „JUSTIŢIA NU TREBUIE SĂ FIE O EGALĂ ÎMPĂRŢIRE A NEDREPTĂŢILOR ŞI ABUZURILOR DE TOT FELUL”.
Cu toate că aceste aspecte sunt flagrante, nu am nicio speranţă că veţi lua măsurile care se impun, pentru că până în prezent am fost mereu şi mereu victima neputincioasă a zeci şi zeci de abuzuri flagrante şi a multor ilegalităţi evidente, iar de fiecare dată mi s-a răspuns fie printr-o tăcere semnificativă, fie mi s-a spus cu insolenţă că nu am dreptate în ciuda evidenţelor strigătoare la cer şi a tuturor probelor concludente pe care le-am furnizat de fiecare dată.”
Citiți partea a doua a articolului
Citiţi şi:
Un exemplu şocant care ilustrează discriminarea şi părtinirea autorităţilor în cazul MISA
La opt ani după evenimentele din martie 2004, nicio perspectivă de a se face dreptate în România
yogaesoteric
22 iunie 2012