Profit din moarte. Sinistra mafie a dezinfectanţilor diluaţi, doar o parte dintr-o reţea uriaşă, ce este ocolită «strategic» de DNA şi SRI.

Medicul Cîrstoveanu de la Marie Curie: «Faceţi teste şi la medicamente. Ştiu medicamente generice care sunt inutile şi de aceea nu-şi fac efectul!»

Medicamentele generice cu care ne tratăm au zero eficacitate, declară doctorul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției Terapie intensivă nou-născuți de la spitalul Marie Curie, într-un interviu pentru Republica.ro. Mai mult, o parte dintre pacienții pe care îi tratează în secția pe care o conduce vin din spitale și maternități din țară deja colonizați cu 2-3 tipuri de bacterii extrem de rezistente la tratament. „Suntem atât de obișnuiți cu aceste lucruri… Este o obișnuință a noastră foarte tristă, înțelegeți? Practic nu ar trebui să existe așa ceva. Este un lucru pe care îl acceptăm cu toții, luptăm împotriva lui, dar parcă nu se mai termină”, spune respectatul medic.

La câteva ore de la anunțarea rezultatelor primelor teste oficiale realizate de Guvern asupra produselor biocide Hexi Pharma, medicul Cîrstoveanu susține că dezinfectanții diluați sunt doar o verigă dintr-un sistem complex și că totul trebuie privit în ansamblu: „OK, o să ne spălăm pe mâini, o să reducem infecțiile, o să avem cu ce să ne spălăm, dar – dacă nu rezolvăm lucrurile global – nu atingem problema”.

Reporter: „Faceți, vă rog, teste și la medicamente! Știu medicamente generice, al căror import e protejat de politicieni, care nu-și fac efectul”. Asta i-ați spus, domnule doctor, jurnalistului Cătălin Tolontan, într-un interviu. De ce e nevoie de astfel de teste?

Dr. Cătălin Cîrstoveanu: Știți că a fost o politică: folosiți generice. Ni s-a spus la nivel de președinte: generice în spitale. L-am auzit personal. Am luat generice. Nu funcționează.

R.: Puteți numi astfel de medicamente la care ați observat că nu mai au efect?

Dr. C.C.: Cefalosporinele, de exemplu. Niciun efect. Toate cefalosporinele generice – niciun efect.

R.: Pentru ce sunt folosite aceste cefalosporine, domnule doctor?

Dr. C.C.: Pentru infecții.

R.: De când ați observat că aceste cefalosporine nu sunt eficace?

Dr. C.C.: A fost o politică națională foarte serioasă de introducere a genericelor. Noi am spus OK, bun, dar în timp s-a demonstrat că nu au efect.

R.: A fost o observație individuală sau…?

Dr. C.C.: Noi, toți medicii, am remarcat lucrul acesta.

R.: Toți medicii de la Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie sau din toată țara?

Dr. C.C.: În Occident, dacă ai o septicemie la un nou-născut, știți cu ce se începe tratamentul? Cu ampicilină plus gentamicină. Poți să faci lucrul acesta în România: ampicilină plus gentamicină? Se știe că ampicilina nu are niciun efect, Ceftriaxona acesta, care este produs în România, nu are niciun efect; un fel de placebo pentru noi.

R.: Ați amintit despre anumiți politicieni care protejează importurile de medicamente. În ce fel, cum s-ar putea realiza această protecție?

Dr. C.C.: L-am auzit pe președintele țării spunând lucrul acesta. Președintele țării a spus: „Trebuie introduse genericele”. M-am blocat. Sigur că introduci genericele dacă sunt identice. Bravo, am spus, faceți în România! Dar am văzut că este dezastru. Am zis: OK, politică națională. Faceți în România! Dar uite ce am făcut.

R.: Să ne întoarcem la rezultatele testelor, la valorile dezinfectanților diluați. Diluați de trei ori sau de 2.500 de ori, potrivit rezultatelor Guvernului.

Dr. C.C.: Am auzit că cel puțin 10 produse sunt neconforme. Știți ce discutam cu șeful meu? Să ne uităm spre o firmă nemțească, că poate ăștia sunt mai serioși. Asta căutam pe net – o firmă nemțească care să îmi vândă aceleași produse. Vă dați seama cum mă simt eu acum, ca doctor, când tot ce este pe piață e fără eficiență sau placebo? În ce lume suntem noi? Vin reprezentanții medicali să ne vândă produsele și ei știu ce este acolo?

R.: De la debutul acestui scandal – cu produsele Hexi – a mai venit vreun reprezentant al companiei spre secția dumneavoastră sau spre alte secții din spital?

Dr. C.C.: Nu, nu, nu. La Hexi găsisem singurul produs care conținea clorhexidină. Eu voiam clorhexidină 2%, pentru că cu clorhexidină 2% pot spăla tegumentele pacientului pentru a-l pregăti pentru operație, pentru a-l steriliza, pentru a nu-l contamina în cursul intervențiilor chirurgicale sau manevrelor și am vrut acest produs, Clorhexin pentru că conținea clorhexidină – din nefericire doar 0,5%. Noi am cerut să ne fabrice 2%, pentru că așa prevăd toate protocoalele la dezinfecția tegumentelor. Nu am putut să obținem decât 0,5% amestecat cu alcool. Alcool. Alcoolul nu este bun pentru tegumente. Se poate absorbi prin tegumente, dar am spus: OK, este un produs care a adus rezultate. Noi am scăzut rata infecțiilor pentru că de multe ori verificam ce rămâne pe tegumente – sută la sută, sunt convins – dar nu știu dacă analizele pe care le-am făcut aici sunt cele mai veridice. Pentru că din Germania obțineam alte analize, de multe ori.

R.: Spuneți că unii dintre copiii aflați în secția de Terapie intensivă nou-născuți vin deja colonizați cu două-trei bacterii. Puteți face o hartă a zonelor din care provin cei mai mulți pacienți cu astfel de bacterii?

Dr. C.C.: Evident că știu, dar ar fi nedrept să numesc: „Ăla are așa, ăla are așa”. Practic, de oriunde, orice poate să vină. Pentru că asta este politica națională. Când ai trei antibiotice pentru microbi Gram-negativi, când ai una – două antifungice, când cel mai bun antifungic lipsește de pe piața românească, când pentru Gram-pozitiv nu ai cel mai banal medicament și ai doar medicamentele de vârf de gamă, vă dați seama ce rezistențe foarte serioase poți să creezi? Și ce mortalități la cazuri neașteptate poți să ai?

R.: Când primiți din țară un copil cu astfel de bacterii, ce faceți ca să îi protejați pe ceilalți, aflați deja în secție?

Dr. C.C.: Datorită acestui lucru am spus că fiecare pacient trebuie să fie în camera individuală, fiecare trebuie să fie în ambientul lui. Și imediat când vine un pacient nou, indiferent în ce stare se află, se analizează – se iau trei-patru probe: rectal, axilar, nazo-faringian, căutăm microbii cu care e colonizat și dacă avem suspiciunea că este și o infecție sistemică evidentă aspirăm traheea, îl căutăm în trahee, îi căutăm microbii în sânge. Sunt analize extrem de costisitoare pentru noi, ca secție și pentru noi, ca spital. După ce facem aceste analize, pacientul este spălat instantaneu, cu soluțiile pe care le avem la dispoziție. Din nefericire, afectate. Și apoi se spală în fiecare zi. Pe lângă faptul că la fiecare atingere a pacientului te speli pe mâini și e o mică probabilitate de a pleca dintr-o cameră în alta fără să te speli pe mâini atunci când te apropii de pacient. După ce se întâmplă toate astea, dacă avem vreo suspiciune primește antibiotic profilactic. Asta este ceea ce se petrece în fiecare zi – spălat, antibiotice profilactic, screening pentru microbi. Extrem, extrem de costisitor.

R.: Se întâmplă să îi anunțați pe colegii dumneavoastră, medici în spitalele din care provin micii pacienți, și să le spuneți ce ați identificat la fiecare?

Dr. C.C.: Da. Uneori mai avem discuții, pentru că fiecare coleg mai are interese să își urmărească pacienții. Discutăm despre cazuri, sigur că da.

R.: Dar le spuneți că ați găsit pe copilul X trei bacterii? O discuție de tipul: Ai grijă ce ai în secție, ai grijă ce ai în maternitate.

Dr. C.C.: Vă spun: suntem atât de obișnuiți cu aceste lucruri… Este o obișnuință a noastră foarte tristă, înțelegeți? Practic nu ar trebui să existe așa ceva. Este un lucru pe care îl acceptăm cu toții, luptăm împotriva lui, dar parcă nu se mai termină.

R.: Nu vreți să vorbiți despre spitalele din care provin copii cu diferite tipuri de bacterii, dar putem identifica bacterii specifice anumitor zone geografice?

Dr. C.C.: Sigur există paternuri frecvente, dar vă spun sigur: de oriunde poate să fie orice. Ăsta este lucrul pe care trebuie să îl știm: de oriunde poate fi orice.

R.: Domnule doctor, iese Hexi de pe piață, posibil. Vine altcineva. Credeți că îi va lua locul? Că va pune pe piață și va vinde tot niște produse diluate?

Dr. C.C.: Am văzut pe internet că sunt cel puțin zece produse neconforme pe piață. Asta este tragic pentru noi, vă dați seama. Adică, pleci de la unul, te duci la altul. Și ești cam din lac în puț. Am plecat de aici pentru că nu sunt conforme, și te duci la altul și ce să vezi? Ce vorbim noi? Ce respect față de spitale, ce respect față de pacient, față de propria-ți viață? Într-o zi poți fi tu pacientul, poți fi tu experimentul acestor politici. Nu sunt omul care să aprecieze ce se petrece dacă în locul unui om vine altul, dar cred că aici trebuie să fie o rigurozitate extrem de serioasă la nivel de minister. Probabil că nici dânșii nu s-au așteptat să existe așa ceva. Cum poți să te gândești că pui pe piață astfel de lucruri? E ca un laborator, practic, ceea ce se petrece: Hai să vedem cum este cu 5% în loc de 10%. Este absolut un laborator.

R.: Ce soluție imediată vedeți pentru siguranța copiilor, pentru siguranța pacienților aflați acum într-o secție a unui spital din România?

Dr. C.C.: Trebuie să înțelegem un lucru: că există o politică a secției, o politică de spital și o politică națională. Politica secției, fără politica de spital, e hopeless (fără speranţă). Politica de spital, fără politica națională, este hopeless. Scriați mai demult, după o discuție cu Alex Popa, de la Inima Copiilor (n.r. asociația care a construit, cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România, secția de Terapie intensivă nou-născuți de la Marie Curie), că politica secției înseamnă infrastructură. Vorbim de climă – cum să ai calorifere în blocul operator sau într-o reanimare? Uitați-vă la ce se renovează astăzi. Cum să nu pui filtre H14 sau schimburi de aer? Cum să nu îți protejezi personalul? Cum să nu ai săli de operație cu flux laminar în ziua de astăzi? Cum să speli pe jos cu un mop, pe care îl miști din baie pe hol și în sala de reanimare sau în blocul operator? Trebuie să speli pe jos cu o lavetă, o arunci la spălat, altă lavetă în altă cameră, și altă lavetă. Apoi, cu ce te speli pe mâini? Este esențial să ai chiuvetă individuală, să aibă jumătate de metru, să aibă baterii touchless și calitatea dezinfectantului. Dacă eu vreau clorhexidină, asta mă interesează să am. Dacă vreau să am săpun de betadină, asta mă interesează. Sigur că am riscuri mari dacă ele sunt afectate din punct de vedere al calității.

Spuneam că ne spălăm pacienții – și facem lucrul acesta –, dar dacă spăl cu ceva toxic pentru pacient, poate că are eficiență. Dar dacă îl spăl pentru o perioadă mai lungă, afectez rezistențe, creez tot felul de mutanți bacterieni. Dacă vorbim de o politică de antibioterapie – de patru ani vorbim să aducem cel mai banal antibiotic pentru profilaxia în neurochirurgie și chirurgie cardiacă. Nu avem pe țară cefalosporină de generația 1 de uz intravenos. Și facem profilaxia în chirurgie cardiacă și neurochirurgie cu antibiotice de înalt nivel. Practic creăm rezistențe extrem de serioase. Dăm acolo unde nu trebuie și atunci când trebuie nu mai avem ce da.

Vreau un antifungic extrem de banal, care costă 30 de euro în Occident. Nu pot să îl am. Nu pot să îl am, pentru că nu vine nicio firmă pe piață. De ce? În SUA, în Austria, în Franța este și eu nu îl am aici. Este o problemă foarte serioasă: de ce să îl am pe ăla care costă 500 de euro și creează mari probleme dacă îl folosesc toată ziua doar pe el? Nu vă concentrați doar pe dezinfectanți. Secțiile care nu au personal medical au cele mai multe infecții medicale. Infecțiile nosocomiale variază între 3 și 40%. Unde nu ai personal medical te duci la 30% – 40% – 50%. Unde ai personal, unde ai consumabile, unde ai antibiotice și unde te speli pe mâini cu ce trebuie, unde ai infrastructură și politici de spital și națională, poți să te aștepți la valori mici. Noi am avut între 6 și 12%. Mortalitatea este încă legată de infecții nosocomiale.

Dar ce se întâmplă dacă ai o politică bună într-o secție și nu ai o politică bună în secția alăturată sau în blocul operator? Sau invers. Păi ai o contaminare încrucișată. Aici e bine, dincolo e complicat. Și dacă în spitalul tău este bine, dar pleacă în altă parte și are probleme acolo, ce se petrece? Este mult mai complicat – e nevoie de politică de secție, politică de spital, politică națională. Totul trebuie privit în ansamblu, nu doar dezinfectanții. OK, o să ne spălăm pe mâini, o să reducem infecțiile, o să avem cu ce să ne spălăm, dar – dacă nu rezolvăm lucrurile global – nu atingem problema.

Iulian Capsali: Anatomia morții

Nu am comentat până acum scandalul HexiPharma pentru că am vrut să am întregul tablou. Constatarea: este şocant! Pe moartea oamenilor din spitale s-a făcut un comerț cu o zeamă biocidă diluată şi vândută la suprapreț. SRI spune că a anunțat factorul politic, inclusiv preşedinția încă de acum opt ani. Președinții spun că nu-i adevărat. Grenada dezamorsată este aruncată, în disperare, de la unul la altul. Aflăm, printre altele, că Băsescu, pe vremea când era primar, a dat firmei în cauză un sediu într-un spațiu comercial central la un preț de garsonieră.

Asistăm la un genocid împotriva românilor în care implicațiile şi ramificațiile sunt cutremurătoare. Practic, nu există segmente neimplicate în acest sistem de ucidere în masă care parazitează, paradoxal, bugetul numit „al Sănătății”. Un medic cunoscut a cerut să fie controlate şi medicamentele ajunse în spitale, pe care le bănuieşte ca fiind „diluate”, adică fake-uri (falsuri) vândute în ambalaje sclipitoare. Dacă adăugăm şi copiii care au murit sau au rămas cu sechele teribile pe toată viața din cauza vaccinurilor, avem un tablou al orgiei în care la vârf este o mafie transpartinică cu ramificații în servicii şi cu coordonare din marea industrie Pharma, pentru care esența este profitul cu orice preț, inclusiv cu prețul vieții bolnavilor, fie că sunt copii, maturi sau bătrâni.

Pacienții, deci cei care ar trebui vindecați sau imunizați, sunt trimişi la groapă sau devin legume pe viață. Sunt momente în care cred că pedeapsa cu moartea ar trebui să existe pentru asemenea monştri, care ucid în masă doar pentru profit. Nenorocirea va face ca acest dezastru să fie folosit de corbii necrofagi din corporații care vor profita ca să sfâşie cadavrul putrefact şi plin de viermi locali ai Sănătății tot în beneficiul lor şi împotriva cetățeanului, prin direcționarea presei vândute şi manipularea masei de tineri frumoşi şi liberi. Se va cere, desigur, privatizarea spitalelor, chestiune care va însemna ca accesul la sănătate să devină prohibit pentru cei peste 70% dintre angajați care au salarii foarte mici, pentru pensionari şi familiile cu mulți copii.

Dată fiind magnitudinea nefirească a acestui scandal, cred că vor fi traşi la răspundere doar „viermuşii” locali, poate pedepsiți exemplar dar speriați suficient de tare ca să mai arate cu degetul în sus, spre cioclii mari din servicii, politică şi capii din industria Pharma.

Citiţi şi:

Cum s-a dat – în realitate – de gol directorul Hexi Pharma arătând că serviciile secrete sunt în spatele afacerii

Halucinant: Tupeu şi nesimțire maximă din partea SRI – Dan Condrea şi diluarea dezinfectanților nu reprezintă cazuri de securitate naţională

 

yogasoteric
12 iulie 2016