de Cristian Alexandru
Citiți prima parte a acestui articol.
Programe cu care ne-am obişnuit să decodificăm realitatea
În fiecare dintre noi se află un ansamblu de programe, atât în subconştient, cât şi la nivelul minţii conştiente; ele sunt prezente şi în structură, cât şi în gene. Multe dintre ele ne-au fost inoculate gradat prin educaţie, prin tradiţii, de către religie, prin influenţa familiei, prin tot ceea ce este în jurul nostru. Datorită acestor programe ne-am obişnuit să decodificăm realitatea doar într-un anume fel.
Dacă ne-am izola undeva în munţi alături de un sfânt sau de un mare maestru yoghin, sufit, budist, sau de orice alt tip şi am rămâne în prezenţa lui o lună, două, trei, patru, am începe să vedem realitatea în mod diferit faţă de ceea ce ştim acum. De ce? Pentru că în prezenţa lui se vor înlocui programele perceptive pe care le avem şi vom începe gradat să decodificăm lumea în mod diferit.
În acest proces de decodificare, corpul energetic al unei alte fiinţe umane devine o imagine holografică specifică pe care ne-o reprezentăm ca atare. Fiecare dintre noi existăm în această formă materială doar după ce am trecut pentru ceilalţi prin acest proces de descifrare.
În cartea sa Universul holografic, Michael Talbot relatează o situaţie atât de extraordinară, încât este foarte semnificativ să fie amintită în acest context. La o petrecere organizată de tatăl lui, a fost invitat un hipnotizator de divertisment pentru a distra invitaţii. Într-unul din numere, hipnotizatorul îi induce unui bărbat pe nume Tom următoarea sugestie: „Când te trezesc, nu vei mai putea să-ţi vezi fata în încăpere.” Apoi hipnotizatorul a pus-o pe fata lui să stea exact în faţa lui Tom, care însă efectiv privea prin ea. După aceea, l-a adus în stare de trezire din transă (sau aşa părea), şi l-a întrebat: „Tom, îţi vezi fiica?” Tom priveşte în jur: „Nu, n-o văd”. Ea chicoteşte dar el nu o aude. Hipnotizatorul se aşează în spatele fetei, cu ceva în mână, şi-i spune lui Tom: „Am ceva în mână, Tom. Ce am?” Tom îl priveşte uimit fiindcă pentru el era atât de evident ce avea în mână: „Ţii în mână un ceas.” Hipnotizatorul continuă: „Pe ceas e o inscripţie, Tom. Poţi s-o citeşti, te rog?” Tom s-a aplecat în faţă şi a citit inscripţia, deşi fiica lui stătea între el şi ceas.
Dacă ne raportăm la această poveste numai din perspectiva emisferei stângi, care ţine de gândirea strict raţională, putem spune: „Aşa ceva este imposibil!” Bineînţeles că din perspectiva emisferei stângi nu este posibil, dar atunci când realizăm care este natura realităţii, ne dăm seama că este totuşi posibil. De ce? Pentru că fiecare ființă umană este de fapt o construcţie energetică la acel nivel, iar dacă respectivul tată nu a decodificat câmpul energetic al fiicei sale într-o reprezentare holografică în care să o recunoască, ea pur şi simplu nu va exista în realitatea lui. Restul din încăpere va exista pentru el în continuare, deoarece îl poate decodifica, dar credinţa pe care hipnotizatorul i-a implantat-o în creier, că fata lui nu se află în cameră, împiedică efectiv creierul lui Tom să decodifice acel câmp energetic. Ea nu intră în realitatea lui holografică, nu ocupă niciun aşa-zis „spaţiu” al reprezentării lui Tom. Dar în mod paradoxal, el va putea vedea ce se află în spatele fetei, pentru că în realitatea lui ea nici nu este acolo, în acea gamă de frecvenţă pe care o numim „lumea materială”.
Câţi oameni, atâtea holograme
Credem că lumea este materială pentru că ne apare solidă. Considerăm, de exemplu, că nu putem trece printr-un perete. Dar, dacă ne gândim altfel, materia nu are cum să fie solidă, pentru că este alcătuită din atomi, iar atomii nu au soliditate. Cum poate atunci un atom fără soliditate să alcătuiască această lume solidă? Nu poate! Şi nici nu o face. Nu există lume materială pe care s-o alcătuiască. Atomii, în ansamblurile lor, sunt integraţi în procesul de decodificare psihomentală ce transformă câmpurile şi informaţia vibraţională în forme holografice pentru creierul şi mintea noastră.
Aceasta este ceea ce facem noi: luăm informaţie vibraţională şi o decodificăm într-o lume holografică ce pare a fi în exteriorul nostru. În stare decodificată, lumea apare aşa cum o vedem (sau aşa cum pare că o vedem); altfel sunt doar câmpuri vibraţionale energetice. Trăim de fapt ca într-un joc virtual foarte sofisticat al realităţii. Atunci când ştim aceasta putem să ne bucurăm de acest extraordinar joc şi să ne simţim cât se poate de bine. Putem chiar interveni în el într-un mod interactiv, creator. Atunci însă când nu ştim cum funcţionează „jocul” realităţii, putem deveni robii săi şi de fapt chiar aşa am şi devenit mulţi dintre noi.
Atunci când ieşim din programul pe care îl avem şi ne mutăm într-o altă zonă, reuşind să decodificăm altfel realitatea, e ca şi cum am schimba softul. Avem acelaşi computer, dar schimbăm softul. Şi ce se petrece? Apare altceva pe ecran. Ne jucăm altfel cu programul acela.
Acest adevăr este cel mai bine pus în evidenţă de oamenii care suferă de sindromul personalităţii multiple. Pe lângă faptul că aceştia au modele diferite ale undelor cerebrale asociate cu sub-personalităţile respective, din punct de vedere psihologic aceste personalităţi sunt puternic separate între ele. Fiecare are propriul scris, propriul gen proclamat, un anumit suport cultural şi rasial, diferite talente artistice, fiecare vorbeşte fluent alte limbi şi are propriul său IQ.
Totul este conştiinţă
Însă şi mai demne de remarcat sunt modificările biologice care au loc în corpul unui asemenea „multiplu” atunci când comută personalităţile. Frecvent, o boală a unei personalităţi va dispărea când se manifestă o altă personalitate. Alergii, cicatrici, semne de arsuri, chisturi şi chiar atributul de dreptaci sau stângaci, toate acestea pot varia, apărea sau dispărea de la o personalitate la alta. Acuitatea vizuală poate diferi, iar unii multipli trebuie să aibă două sau mai multe perechi de ochelari pentru acomodarea la personalităţile alternante. O personalitate poate fi insensibilă la culori şi alta nu. În mod uimitor, chiar şi culoarea ochilor se poate modifica.
De asemenea, prin comutarea personalităţilor, un multiplu care este beat poate deveni instantaneu treaz. Există cazuri de femei care au două sau trei menstruații în fiecare lună, pentru că fiecare dintre sub-personalităţile ei are ciclul său propriu. Boli considerate dificile sau chiar incurabile – cum ar fi diabetul sau anumite forme de cancer – dispar INSTANTANEU atunci când se instalează una dintre personalităţile care nu ştie de acea boală. Este de asemenea demn de remarcat faptul că multiplii tind să se vindece mai repede decât indivizii normali. Există, de exemplu, în arhivă câteva cazuri cu arsuri de gradul trei care s-au vindecat cu o rapiditate extraordinară.
Ce modalităţi necunoscute de influenţă fac capabilă mintea unui multiplu să suspende efectele alcoolului şi a altor droguri prezente în sânge ori să facă diabetul să se manifeste sau nu? În acest moment nu ştim şi trebuie să ne consolăm cu un fapt simplu: după ce un multiplu trece prin terapie şi, într-un fel, devine din nou întreg, el încă poate să facă aceste modificări la dorinţă. Aceasta sugerează că, undeva în psihicul nostru, cu toţii avem capacitatea de a controla aceste lucruri. Şi încă nu este tot ceea ce putem face…
Ce suntem noi? Pur şi simplu trebuie să ajungem să realizăm învăţăturile căilor spirituale care afirmă că TOTUL ESTE CONŞTIINŢĂ. Iar noi facem parte din această conştiinţă.
Pentru a ajunge să trăim pe deplin acest adevăr, merită să înţelegem şi apoi să recurgem la anumite metode eficiente care să ne ofere disponibilitatea şi posibilitatea să modificăm, atunci când dorim, programele cu care decodificăm realitatea, pentru a aduce astfel în viaţa noastră transformări benefice, împlinitoare şi chiar iluminatoare.
Conştient şi subconştient
Aşa cum am văzut, suntem conştienţi doar de 0,0000005% din realitatea înconjurătoare. Ce înseamnă atunci restul de 99,9999995%? Este subconştient. Şi doar 0,0000005% este partea conştientă.
Astfel am dat şi cea mai simplă definiţie a subconştientului. El conţine totul: cunoştinţe, valori, abilităţi psihice, idei, inspiraţii, instincte de supravieţuire, puteri latente, amintiri din viaţa aceasta şi din vieţile trecute şi orice altceva care te defineşte. Absolut totul, cunoaştere, acces la realităţi multidimensionale, totul se află în subconştient.
Evident că proporţia între subconştient şi conştient nu este fixă. Cunoaşterea, experienţele spirituale etc, modifică în mod continuu această proporţie. Şi chiar dezvoltarea creierului şi modificarea gradată a structurii ADN-ului vor pregăti noile generaţii pentru o extindere considerabilă a zonei conştiente în domeniul subconştient. Astfel, oamenii vor deveni din ce în ce mai conştienţi de o realitate din ce în ce mai vastă.
Pe măsură ce în meditaţie avem acces la realităţi din ce în ce mai vaste, zona subconştientului se subţiază şi conştientul pătrunde în zone care înainte erau necunoscute. În subconştient se află toate programele cu care decodificăm realitatea, programe care, aşa cum am amintit, sunt inoculate de tradiţii, prejudecăţi ş.a.m.d şi nu în ultimul rând de mass-media. Pentru că mass-media şi puternicii lumii au tendinţa de a repeta la infinit aceeaşi versiune a realităţii. Şi dacă repeţi mereu aceeaşi versiune a realităţii toţi convenim să vedem la fel lumea. Cum? Ca la ştiri.
Este necesar mai mult ca oricând să ne străduim să înlocuim gradat aceste programe subconştiente eronate şi limitatoare. În felul acesta, noi practic schimbăm paradigma, transformăm realitatea şi obţinem starea de libertate. Astfel putem trezi toate capacităţile interioare – unele cu adevărat dumnezeieşti – de care dispunem şi putem să decodificăm realităţi mult mai vaste ale conştiinţei Universale.
Citiţi partea a treia a articolului
Articol preluat de pe www.yogamagazin.ro
Citiți și:
Conştiinţa – de la atom la fiinţa umană
Conştiinţa – de la fizic la metafizic
Câteva aspecte legate de influenţa procesului de rezonanţă asupra vieţii noastre (1)
yogaesoteric
21 octombrie 2013