Proiectul lichidării lui Traian Băsescu şi războiul total pentru România (5)
Citiţi aici toate părţile anterioare ale acestui articol: prima parte, a doua parte, a treia parte, a patra parte
Sorin Rosca Stanescu
A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social. Dupa 1990 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului „Romania Libera”, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este unul dintre putinii ziaristi deconspirati de Magureanu, dupa 1990, si care a fost fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si coordoneaza in ‘93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. Şapte dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces Press” iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in agentia de stiri „Rusia la zi”, la „Ziua de Constanta” si in tipografia „ESOP Omega”. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).
Horia Alexandrescu
A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la Scanteia, iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio problema cu regimul si presa comunista.
Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie.
Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare. Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului Tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru” pentru servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este „Trustul de presa CROM”, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, fost patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor.
Mihai Tatulici
A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In 68 scria la revista Universitatii Al. Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor sef. In anul 1970 ajunge la Viata Studenteasca. In ’71, dupa terminarea facultatii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca la sectiunea Reportaj.
Ajunge secretar general de redactie in ‘79, dar este dat afara.
Nu pentru fronda anticomunista ci pentru ca se afla la al treilea divort. Pentru putin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In ‘80 ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in ‘89. Face parte din cercurile vesele” ale potentatilor din cartierul Primaverii. Revolutia il prinde facand emisiuni pentru tineret la TVR. Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie”. Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in 95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In 96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografici (N&T Trading). Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest. Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.
Corneliu Vadim Tudor
S-a angajat la Romania Libera in 72, imediat dupa terminarea facultatii. A activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. In 74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. In 75 intrerupe cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata.
Nu se mai intoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui 75.
Mai bine de 14 ani lucreaza in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie 89 sa- si depuna brusc legitimatia de agentie si carnetul de partid. Revolutia il prinde somer. Deschide impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista „Romania Mare” in iunie 90. Revista este facuta cu ajutorul premierului Petre Roman care ii recomanda lui Andrei Plesu, ministrul culturii la aceea vreme, sa puna la dispozitia lui Vadim hartia tipografica si utilitatile necesare. La numai un an de la infiintarea revistei este pornit si partidul Romania Mare. Din 92 pana in 2000 in paralel mai publica si revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul „Tricolorul”. Vadim are actiuni doar in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de presa, Anota Impex.
Dan Voiculescu
Inainte de Revolutie a lucrat cu ICE Dunarea si a fost director la controversata firma de comert exterior Crescent. Prima tentativa de a se lansa in afaceri media o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica. Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui 93, Jurnalul de Bucuresti. In vara lui 93, Voiculescu investeste in cotidianul Jurnalul National, proiect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. Apar pe rand: Pretul Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor (unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara. Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei in perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIR). Pe langa un puternic trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile, cat si un partid – Partidul Conservator, fost Umanist.
Dan Voiculescu, eternul slujbas al fascinantei Securitati
In anul 1990, o firma canadiana de intelligence, specializata pe recuperari sub contracte cu diverse state, a emis pe adresa lui Ion Iliescu urmatoarea concluzie, dupa cercetarea depistarii conturilor lui Ceausescu: “Retineti-l pe Dan Voiculescu”. Se pare ca acolitii lui Iliescu au inteles ca Voiculescu trebuie retinut, insa alaturi de ei. In anul 2000, “purul” Voiculescu este alaturi de creatia politica a lui Iliescu, paraschimbata din FSN in PSD. Averea Imperiullui Dan Voiculescu – transferata copiilor – judecand dupa obiectele de activitate, punctele de lucru si contractele de afaceri, asa cum reies din datele furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, demonstreaza o implantare puternica in toate sferele economiei nationale. Voiculescu stapaneste in prezent, pe langa puternicul imperiu mediatic un si mai puternic imperiu financiar, in care detine o companie aeriana, nenumarate imobile, terenuri, magazine si intreprinderi, deruleaza importuri-exporturi de cereale, animale, lemn, minereuri, produse petroliere etc.
Biografia lui Dan Voiculescu
Desi acesta sustine ca nu a fost ofiter de Securitate niciodata, a detinut posturi ce se incredintau numai agentilor de mare incredere ai serviciilor secrete ale lui Ceausescu.
– la 01.12.1969 a fost angajat economist stagiar la TEHNOFOREST – EXPORT Bucuresti, care i-a deschis cartea de munca seria AH nr 57436/08.05.1970, intr-o perioada cand stagiarii nu aveau ce cauta in comertul exterior;
– la 15.08.1970 a fost transferat la ICE VITROCIM, unde, la 01.09.1978 a fost avansat sef birou;
– la 01.03.1982 este transferat la Camera de Comert si Industrie a RSR – Oficiul ARGUS (firma a Securitatii, care selecta forta de munca pentru firmele de comert exterior) in functia de director;
– la 01.08.1984 a fost avansat director general al Oficiului ARGUS, functie pe care a detinut-o, conform cartii de munca, pana la data de 01.06.1990, cand in baza Deciziei A59/15.06.1990, a fost transferat in interes de serviciu si numit director general al firmei CRESCENT, cu un salariu lunar de 1.800 dolari;
– in perioada 1984-1989, cand s-a vehiculat oficial ca Voiculescu a fost directorul general al CRESCENT Bucuresti, Dan Voiculescu apare in cartea de munca drept directorul general al firmei Securitatii – Oficiul ARGUS (dosarul nr. 13761/1992 de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) Voiculescu a inceput sa demareze afaceri uluitoare ca anvergura, exportand prin CRESCENT, in tari de pe toate continentele, materii prime si produse cu mare cautare, la niste preturi fara concurenta (arme si compusi ale industriei militare, ciment, alumina, otel, lemn etc). Legaturile CRESCENT-ului cu Departamentul Securitatii Statului (DSS) aveau un numitor comun: conturile secrete, dirijate de la cabinetul 1 al R.S.R. Aceste conturi erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior si se aflau in administrarea unei echipe de inalti functionari bancari. O parte dintre acesti fosti directori ai BRCE, se regasesc azi, deloc intamplator, in calitate de actionari sau administratori in firmele grupului GRIVCO: Crainicean Gheorghe, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar al ROMBELL SECURITIES SA, a caror actiuni sunt controlate de Dan Voiculescu si cateva firme GRIVCO; Dima Gheorghe, fost director al Directiei credite externe si disponibilitati valutare a BRCE, azi actionar si administrator al unui pui al firmei GRIVCO INTERNAtIONAL S.A.;
Dupa decembrie 1989, o mare parte din securistii de la ICE Dunarea au devenit asociati alaturi de Dan Voiculescu, in firmele GRIVCO, unul dintre ei fiind Mihai Lazar, actualul gestionar executor al averii lui Voiculescu. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Fondurile, din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.
Presa lui Vantu si Luca
Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul National al Registrului Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL – 10%. “Gardianul” este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine. Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al cotidianului “Ziua” prin Fullcrum firma de management editorial al publicatiei. Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press” – constituita in septembrie 2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA. Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane fizice, “bidoane”, si al unor casute postale din paradisuri fiscale cipriote – GM Invest – 7,69%, Fercell Limited – 6,57%, Radoway Ltd. – 9,9%, Stonecom Tld – 9,9%, Stonitec Ltd. – 9,9%, Delta Asigurari – 9,9% Rosca a reusit atunci un prim “tun” – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana, caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press” si a plimbarii de bani de la stat in buzunare private.
Oamenii Securitatii si firmele lui Vantu din Cipru
Actionariatul Comac Limited, societate off-shore cu sediul in Cipru controlata de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu e compus din Fercell Limited (50%) si Elbahold Limited (50%). Fercell Limited are un singur actionar unic, si anume pe LMNT Nominees Limited, care insa, la randul sau, are ca actionari alte doua offshore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) si A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd. (Cipru), “mama” Comac Limited este actionar majoritar (49,3508%) la Petrom Service infiintata de sindicalistii din Petrom (FSLI), aflati sub conducerea lui Liviu Luca, devenind un canal de externalizare a unor profituri uriase. Petromservice controleaza trustul de presa „Ziua”. Elbahold Limited apare printre actionarii Expresiv SA care detine licenta pentru Radio Total, prin intermediul COMAC LIMITED. Astfel, conform ONRC, Comac Limited (off-shore din Cipru) detine 51% din Expresiv SA, alaturi de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Calin Ionut Anghel si Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cate 1%). Elbahold Limited are un actionar unic pe A.T.S. Nominees Limited – un alt offshore in spatele caruia (la fel ca in A.T.S. Trustees Limited) se regasesc la vedere trei ciprioti, frati, avocatii Antis, Georgios si Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioti sunt doar niste paravane, ei fiind doar imputerniciti sa reprezinte interesele adevaratilor proprietari ai casutelor postale mentionate. Comac Ltd, este actionar majoritar (51%) al firmei Expresiv SA din Bucuresti care detine licenta FM pentru postul Radio Total si al firmei de imagine Red Apple Communication International SRL. Comac Ltd. mai controleaza si 50% din firma Conservil SRL, in care este asociata direct cu FSLI, organizatia sindicalistilor din Petrom. Conservil are sediul chiar in cladirea Petrom, sucursala Ploiesti (Paltanea a fost nash in toate combinatiile de aici). Administratorul firmei este Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I din cadrul Securitatii. Trecut in rezerva, Ratiu a fost preluat de Vantu si a devenit unul dintre oamenii fideli ai lui Sorin Ovidiu Vantu, lucrand pentru acesta in Gelsor, numele sau fiind implicat si in cumparari de actiuni la Banca Religiilor. Gheorghe Ratiu impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociati cu Ion Cristoiu in Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. detine si 80% din participatii la Accent Travels & Events SRL. Lucian Boronea, directorul general al acestei firme a fost manager al sucursalelor din SUA si Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agentia de turism patronata de Vantu: Gelsor Travel&Tour. Comac Ltd. mai este actionar la GM Invest, ai carui cenzori si administratori provin din Gelsor. Dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara GM Invest, profilata pe activitati de brokeraj, a fost aruncata de Vantu pe piata de capital. Comac Ltd. controleaza si firmele CGR Media SRL si Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editeaza revista „Bilant” asociata direct cu sotii Carmen si Constantin Rudnitchi. In Print Multicolor SRL Comac Ltd. il are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei iesene „Opinia Studenteasca”. Comac este asociata si cu X-Oil, care apartine lui Nipomici Ghenadie, “consultant financiar” din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, presedinte al Ligii Asociatiilor Sportive din Petrom si unul dintre locotenentii credinciosi ai lui Liviu Luca. Ghenadie este aghiotantul lui Vantu, fiind prezent in toate dintre afacerile legate de FNI.
CRP – Cartelul Presei
CRP, Club care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media a fost un fel de FSN. Membrii acestui cartel de proprietari media au fost foarte uniti, desi sunt tot atat de diferiti. Mult timp a functionat o intelegere tacita intre proprietarii din CRP, si anume ca jurnalistii care pleaca prin demisie de la un patron din CRP, sa nu fie angajat de nici unul dintre ceilalti patroni. Cat timp au fost un grup compact, patronii, directorii si putinii gazetari din CRP si-au adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand dezbaterile televizate. Clubul si-a dovedit utilitatea ca parghie de control si manipulare aducand in ograda mogulilor mai mari sau mai mici capitalul de munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor “tacuti” si nepriceputi in “afaceri”. Patronii “priceputi in afaceri” ca Voiculescu, Patriciu si Vantu s-au folosit discretionar de presa ca de o a doua armata personala. Prima forta armata a acestora fiind intai si intai securistii, reconvertiti. Un Raport al Comisiei SRI in legatura cu SOV, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de fosti lucratori din serviciile secrete, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Raportul mai arata ca o zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-bancar romanesc. “Institutiile din sistem” de genul Astra, BID, Banca Romana de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI, CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti. Patrunderea agenturii si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul energiei, cel care controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. VA Tech primea contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman iar firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu – fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin.
Capitalul rus nu a intrat singur in Romania. L-a adus de manuta o liota de ofiteri de Securitate, SRI etc.
Marea Neagra – disputa energetica si controlul rusesc
Condominiumul ruso-turc si interesele economice, politice si militare ale acestor puteri coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin.
Miza Marii Negre este pe de o parte strategic-militara, iar pe de alta parte energetica. Semnarea pe 31 ianuarie 2007 a acordului dintre presedintele companiei americane AMBO si o serie de ministri din cadrul guvernelor bulgar, macedonean si albanez a unui acord privind constructia unei conducte de petrol transbalcanice repune in discutie viitorul conductei Nabucco, un proiect atat de drag autoritatilor de la Bucuresti. Conducta balcanica va face legatura dintre portul bulgar Burgas si cel albanez Vlore, pe o distanta de 912 kilometri, urmand a transporta 35 de milioane de tone pe an. Avantajele strategice ale celor doua porturi, care dispun de o infrastructura ce permite accesul navelor de mare tonaj, precum si prezenta importantei rafinarii Lukoil din apropiere de Burgas, au adus un important sprijin politic din partea Federatiei Ruse, companiile ruse de profil angajandu-se sa livreze in totalitate petrolul necesar conductei, la un pret deosebit de avantajos.
Posibilitatea ca economiile bulgara, macedoneana si albaneza sa profite de investitii adiacente, precum si de importante sume de bani pentru tranzit, ce vor fi distribuite intre membrii elitelor politice din tarile balcanice, atarna destul de mult in procesul de decizie privind implicarea intr-un proiect sau in altul.
Jugul energetic marca Putin
Cresterea semnificativa a consumului de energie al Uniunii Europene a fost anticipata de experti, totusi pana in acest moment diplomatia romaneasca nu a luat o serie de masuri menite sa sustina ambitia eliberarii de sub „jugul energetic“ al Federatiei Ruse. Profitand, partea rusa a impus demararea constructiei unor conducte alternative la propunerea romaneasca, cum este proiectul rus-bulgar-grec privind conducta dintre portul bulgar Burgas si cel elen Alexandroupolis. Conform acordului semnat la 31 octombrie 2006, din aceasta Rusia va detine 51%, iar Bulgaria si Grecia cate 24.5%. Pentru a face proiectul si mai viabil, partea rusa va garanta aprovizionarea, pretul devenind astfel mult mai atractiv. Cu o distanta de doar 350 de kilometri si costand putin peste 900 de milioane de dolari, conducta Burgas-Alexandroupolis este justificata, in opinia initiatorilor, pentru a evita transportul cu petrolierele prin stramtorile Bosfor si Dardanele, afectat de limitarile impuse de autoritatile turce, sub pretextul protejarii echilibrului ecologic al zonei. Prin comparatie, planul Nabucco este mult mai amplu, fiind necesara o imensa munca diplomatica pentru a se ajunge la acordurile politice necesare. Aceasta va transporta resursele din regiunea Marii Caspice, a Asiei Centrale si Orientului Mijlociu catre statele Uniunii Europene. Avand o distanta de 2841 de kilometri, va traversa Turcia, Bulgaria, Romania (pe o distanta de 457 de kilometri), Ungaria si Austria, evitand regiunile turbulente ale Balcanilor de Vest. Costul destul de piperat se ridica la peste 7 miliarde de dolari, nereusindu-se inca a se determina costurile reale de implementare a proiectului si de racordare la infrastructura deja existenta in tarile de destinatie. In ciuda capacitatii mari de transport, specialistii considera ca, in varianta cea mai optimista, Nabucco va acoperi aproximativ 10% din necesarul energetic al UE, fiind supusa unor imense presiuni politice si sociale.
Legatura ombilicala de sub Marea Neagra
O alternativa extrem de bine primita de oamenii politici din Turcia si Bulgaria este, conform mass-media de la Ankara, proiectul Gazprom de extindere a actualei conducte subacvative dintre Federatia Rusa si Turcia, „Blue Stream“, ce intra pe teritoriul turc prin portul Samsun. Avand un cost de aproximativ 3 miliarde de dolari, inclusiv 1,7 miliarde pentru sectiunea subacvatica, aceasta conducta si-a dovedit viabilitatea economica si politica, fiind considerata de primministrul turc Recep Tayip Erdogan ca un important succes al politicii sale externe. Ofensiva diplomatica rusa este sustinuta de ofertele economice ale Gazprom, ce doreste ca „Blue Stream“ sa fie extinsa prin Bulgaria, Serbia, Croatia, Ungaria catre piata europeana, evitand total teritoriul romanesc. Pentru promovarea agresiva a acestui proiect, firma rusa a angajat in fiecare din tarile de tranzit si cele de destinatie firme de lobby care sa asigure un important sprijin politic. Mizand pe o serie de avantaje sociale si economice, mai mult sau mai putin reale, pentru tara respectiva, Gazprom a reusit mobilizarea unor importante segmente ale mediilor de afaceri, politice sau societatii civile din regiune. Luna ianuarie 2007 a fost definitorie pentru obtinerea sprijinului turc pentru propunerea Gazprom, dupa declaratiile repetate ale unor oficiali de la Ankara, preluate imediat de presa turca.
Interesele geostrategice
Interesele economice, politice si militare la Marea Neagra ale Ucrainei, Federatiei Ruse si Turciei coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin, inclusiv al Uniunii Europene. Recentele vizite reciproce la nivel inalt dintre Ucraina si Turcia, precum si interventia vehementa a presedintelui ucrainean, Victor Iuscenko, la summitul Uniunea Europeana- Ucraina din octombrie 2006, au impus luarea in discutie a altui proiect, sustinut si de partea rusa, prin care conducta dintre portul Odessa si localitatea Brody, situata in apropierea granitei polonoucrainene, poate fi extinsa prin Slovacia si Cehia catre infrastructura intraeuropeana deja existenta. Prin posibila ei extindere catre portul polonez Gdansk de la Marea Baltica, partea polona doreste sa reinvie vechile proiecte de transport al resurselor energetice intre bazinul Marii Caspice si Marea Baltica, oferind sansa Poloniei de a-si consolida pozitia la nivelul politicii comune europene din diferite domenii de interes. Dorinta actualei conduceri de la Varsovia de a se impune ca un veritabil lider regional este adesea exprimata in luarile de pozitie ale oficialilor polonezi, ce considera ca Polonia ar avea o vocatie istorica in acest sens. Pozitia exprimata la cele mai inalte niveluri ale administratiei ucrainene este favorizata de Polonia, care o vede drept contrapondere la mult trambitata conducta subacvatica dintre Germania si Federatia Rusa, ce evita teritoriul polon sau al tarilor Baltice. Importanta proiectului ruso-german, precum si sustinerea politica de care se bucura, este cel mai bine oglindita de faptul ca director al consortiului ce realizeaza proiectul este fostul cancelar german Gerhard Schroder, care a facilitat adoptarea sa de partea germana in ultimele saptamani ale mandatului sau.
Gazprom – noua Armata Rosie
Arma secreta a politicii externe moscovite, Gazprom (comparat de presedintele Basescu cu Armata Rosie) este gigantul rus al gazelor naturale, detinand 16% din rezervele mondiale de gaze naturale, controland cu o mana politica 20% din productia acestuia la nivel global, ceea ce il impune ca un actor cu o putere remarcabila in domeniul geoeconomic, capabil sa infranga state sau aliante ale unor state. Gazprom furnizeaza o treime din cantitatea de gaze naturale pe care Uniunea Europeana o importa. Principalii clienti ai Gazprom sunt Germania, Ucraina, Italia, Turcia si Franta, tari carora compania rusa le poate impune acceptarea unor compromisuri pe spatele altor state, cum este Romania. Astfel, Germania preia aproximativ 38 de miliarde de metri cubi, cantitatea fiind in permanenta crestere, Franta preia 12 miliarde de metri cubi, cantitatea fiind de asemenea intr-o crestere accelerata, iar pe lista statelor care depind de livrarile de gaz rusesc prin conductele care tranziteaza Ucraina sau Belarus se regasesc aproape toate statele din Europa Centrala si Balcani, marea majoritate membre deja ale Uniunii Europene si oricum membre ale Aliantei Nord Atlantice. Pentru evitarea unor complicatii politice interne si externe, guvernele tarilor vizate refuza sa faca public proportiile infricosatoare ale dependentei de gazul rusesc, existand o adevarata psihoza a estimarilor, incurajata de partea rusa. In aceste conditii, si Romania este dependenta de gazul rusesc intr-o proportie ce nu este clara, dar care determina un efort diplomatic sustinut din partea ministerului roman de resort si a administratiei prezidentiale de la Bucuresti. Conform unor estimari, Romania produce 14 miliarde de metri cubi pe an, cu zacaminte estimate la 510 miliarde de metri cubi, si numai 40% din cantitatea de gaze naturale pe care o consumam este importata din Rusia prin Ucraina.
De ce vrea Moscova debarcarea lui Basescu
Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta“ eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile centralasiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan. Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo. „Conflictele inghetate“ din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg – geopolitic. Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.
„Alianta ticalositilor“ nu s-a creat din neant.
Moscova stie de ce…
“Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei – poporul la care se refera indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.
(sfarsit)
yogaesoteric
iunie 2007