Propagandă homosexuală în manualele de biologie studiate de liceenii francezi
În noua programă şcolară, propaganda gay atinge cote greu de imaginat
de Maria Nicola
Manualele de biologie pentru anul I din liceele din Franţa conţin, printre altele, capitolul de „Reproducere”. Cu această ocazie, profesorii trebuie să facă lecţii speciale de „planning familial” sau, altfel spus, educaţie sexuală – cu alte cuvinte, se oferă gratis prezervative liceenilor şi li se explică unele aspecte legate de protecţie, boli, sarcină etc. În ultimii ani, profesorii mai zeloşi invitau la lecţiile de educaţie sexuală unele asociaţii ale homosexualilor pentru a le promova punctele de vedere. Cazurile de acest gen nu erau nicidecum rare, probabil din motiv că profesorii care nu au atitudinea „politic corectă” sunt catalogaţi ca „reacţionari” şi sancţionaţi atât de sistem, cât şi de opinia „publică” a celorlalţi profesori şi a asociaţiilor de părinţi. De acum înainte, lucrurile vor fi şi mai grave pentru că, la capitolul „Reproducere”, manualele care vor fi folosite începând din această toamnă conţin referiri directe şi „ştiinţifice” la homosexualitate.
Propaganda gay este, de altfel, omniprezentă în instituţiile de învăţământ de stat din Franţa. Nu există bibliotecă, sală, culoar, care să nu afişeze materiale propagandistice care promovează în mod făţiş degradarea morală şi pervertirea moravurilor. „Homo, hetero, toţi sunt egali” spune un astfel de afiş de propagandă. Altele sunt mai ingenioase, propagând acelaşi mesaj într-un mod mai jucăuş care va fi întâmpinat cu mai multă receptivitate, de exemplu: „Lui Julie îi plac fetele, dar nu-i plac şi fetele cărora nu le plac fetele cărora le plac fetele.”
În mod machiavelic, acest gen de propagandă combină uneori mesajele pro-homosexualitate cu cele anti-rasiste, generând o totală confuzie în mintea adolescenţilor. Astfel, ele reprezintă de exemplu un grup de băieţi de diferite rase şi mesajul anti-rasist (lăudabil) este combinat cu cel pro-homosexualitate (reprobabil) pentru ca acesta din urmă să pară moralmente corect sau, măcar, acceptabil. Un alt mecanism psihologic generat de un asemenea afiş este acela de a inhiba tendinţa de a condamna homosexualitatea, deoarece pare că aceasta ar fi o opţiune rasistă.
Noile manuale de SVT promovează (chipurile) ştiinţific homosexualitatea
SVT este denumirea pompoasă a materiei care înainte se numea Biologie. Acum, în programa liceelor din sistemul educaţional de stat din Franţa, Biologia se numeşte „Ştiinţa vieţii şi a pământului” (Science de la vie et de la terre în limba franceză – prescurtat SVT). Noile manuale pentru anul I de liceu, care au fost aprobate începând cu anul şcolar 2011-2012 şi sunt obligatorii în liceele de stat în diferitele lor versiuni conţin toate o bizară teorie denumită „Teoria genului”. Există mai multe versiuni acreditate ale manualului, dar toate enunţă şi dezvoltă „teoria genului”, căreia îi alocă nu mai puţin de trei capitole! Această „teorie a genului”, aşa-zis ştiinţifică, dar care în realitate este o înşiruire de gogomănii şi inepţii, porneşte de la ideea absolut cretină că „genul fiinţelor umane nu este identic cu sexul lor.” Pornind de aici, o întreagă însăilătură de idei aberante demonstrează că fiinţele umane practic ar trebui să aibă libera opţiune asupra „genului” lor.
„Teoria genului” nu este, desigur, nouă; datorită lobby-ului făcut de diverse asociaţii ale homosexualilor, ea s-a infiltrat în ultimii ani insidios prin impunerea unui limbaj „prudent” şi „politic corect” atunci când se vorbeşte de homosexualitate. Prin această „teorie” a genului promotorii homosexualităţii urmăresc să impună subconştientului colectiv idei de genul că heterosexualitatea (sau altfel spus, orientarea sexuală sănătoasă şi normală) nu este decât una dintre posibilele opţiuni sexuale ale fiinţelor umane.
Folosirea noţiunii de „teorie” nu este decât un alt exemplu de manipulare şi dezinformare, vrând să lase impresia că ar fi vorba de ceva cu adevărat elaborat, studiat, analizat, dovedit… Dar această „teorie” nu este, în realitate, o teorie ştiinţifică, ci doar o găselniţă abilă care speculează folosirea unui anumit limbaj pentru a acoperi nefirescul unor anumite orientări şi perversiuni sexuale. Astfel, se vorbeşte despre „genul” unei fiinţe umane şi nu despre „sexul” ei şi cu asta ar trebui să acceptăm orice variaţie şi inversiune sexuală?
Cităm dintr-unul dintre manualele de SVT acreditate: „Sexul biologic determină dacă suntem mascul sau femelă, dar aceasta nu este suficient pentru a spune dacă suntem de genul masculin, respectiv feminin. Identitatea sexuală, construită de-a lungul întregii noastre vieţi, printr-o interacţiune constantă între biologic şi contextul socio-cultural, este totuşi decisivă în poziţionarea noastră în raport cu ceilalţi. A deveni un individ sexuat este parte integrantă din construirea identităţii.”
Dacă într-adevăr „genul” unei fiinţe umane nu este o chestiune care ţine de biologie, ci de psihologie şi sociologie, de ce este oare abordată această teorie în manualele de biologie?! Efectiv, teoria genului afirmă că fiecare fiinţă umană îşi poate alege genul, iar orientarea sexuală este considerată a fi ceva complet diferit de identitatea sexuală a fiinţei! Consecinţa imediată a acestui aşa-zis „adevăr ştiinţific” ar fi că transexualii nu pot fi consideraţi ca persoane anormale şi nu trebuie să fie marginalizaţi. Tot de aici se trage concluzia că homosexualitatea sau bisexualitatea sunt orientări sexuale de aceeaşi categorie ca heterosexualitatea, fiecare dintre acestea reprezentând o posibilă alegere, egală din punct de vedere al sănătăţii şi al moralităţii – ceea ce nu este nicidecum adevărat.
Introducerea unei astfel de „teorii”, care nu este altceva decât propagandă, în manualele şcolare ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru toţi părinţii care îşi doresc ca proprii lor copii să fie fericiţi şi… normali. De altfel, studiile sociologice atestă faptul că marea majoritate a adolescenţilor francezi îşi încep viaţa sexuală în perioada liceului. Adolescenţii sunt, la vârsta respectivă, foarte influenţabili şi nu se poate spune că au deja discernământ pentru a putea sesiza când ceva este fundamental greşit. Mai mult, „teoria” respectivă nu este prezentată ca una dintre mai multe teorii existente în domeniu, ci ca unica teorie existentă, posibilă şi, implicit, adevărată.
Părinţii abuzează de rolul lor, condiţionându-şi copiii să „devină” fete, respectiv băieţi?!
Pornind de la afirmaţia citată mai sus, pentru a justifica „normalitatea” orientărilor aberante (şi a induce ideea că orientarea sexuală normală nu este neapărat firească) sunt însăilate diverse argumentaţii şi pledoarii. De exemplu, manualul de SVT afirmă că: „Identitatea sexuală este faptul de a se simţi în totalitate bărbat sau femeie. Şi aceasta nu este atât de simplu pe cât pare! Identitatea sexuală depinde de condiţionarea socială. Într-adevăr, fiecare învaţă să devină bărbat sau femeie după mediul său, căci o fetiţă nu este îngrijită şi crescută la fel ca un băieţel: ei nu sunt îmbrăcaţi la fel, nu li se dau aceleaşi jucării…”
Se arată în continuare că părinţii îşi forţează în mod incorect copiii să devină de genul masculin sau feminin prin faptul că îi îmbracă într-un anumit fel sau le oferă un anumit tip de jucării. Prin aceasta, afirmă manualul respectiv, părinţii le răpesc copiilor şansa de a-şi alege singuri orientarea sexuală, impunându-le un model specific „genului” care corespunde direct sexului căruia îi aparţin. Afirmaţiile de acest fel sunt tehnici de manipulare şi nimic altceva. Pe de o parte, ştim cu toţii că, în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, nu este nimic neobişnuit ca fetele să poarte pantaloni – mult mai practici decât rochiţele. Iar la polul opus, chiar credeţi că sunt mulţi băieţi care le cer părinţilor cadou de sărbători sau de ziua lor o păpuşă? Sau fetiţele, oare se petrece atât de des ca ele să-şi dorească maşini şi pistoale, iar părinţii lor să le ofere păpuşi doar pentru a le forţa să devină… fete?
Pentru a justifica această aberaţie a faptului că ne-am putea alege fiecare „genul” pe care ni-l dorim şi considerăm că ni se potriveşte, nu se face deloc economie de argumente şi speculaţii cu iz pseudo-ştiinţific. La o analiză atentă se pot demonta toate piesele acestor false demonstraţii. De exemplu, un argument pe care se bate toba este faptul că, în primele şapte săptâmâni de viaţă intrauterină a embrionului uman, sexul copilului nu se dezvoltă încă (nu încep să se dezvolte organele genitale). Totuşi se trece complet sub tăcere faptul că sexul fătului este deja predeterminat prin intermediul combinaţiei de cromozomi.
Cel de-al treilea gen: etc.!
În mod hilar, pentru a justifica afirmaţia că genul fiinţelor umane se dezvoltă datorită influenţelor socio-culturale, manualele de SVT afirmă nici mai mult nici mai puţin decât că există unele culturi ale unor populaţii de pe glob unde se cunoaşte existenţa a… trei genuri! În aceste culturi, afirmă manualul, se ştie că o fiinţă umană poate fi, atenţie, „bărbat, femeie, etc.”. Deci cel de-al treilea gen este… „etc.”??? Ulterior se revine clarificator cu detaliul că acest al treilea gen ar desemna persoanele care nu sunt considerate a fi nici bărbaţi, nici femei (sic!). Să fie vorba de generalizarea genului neutru de la substantive?
În acest context sunt date două exemple: un trib de amerindieni, populaţia Ojibwe, în cadrul căruia era acceptată existenţa homosexualilor şi poporul din Samoa (un arhipeleag din Pacificul de Sud). Aşa-numiţii „berdache”, indienii Ojibwe homosexuali (termenul folosit uzual pentru aceştia este de origine franceză) sunt veritabile instrumente de propagandă pro-homosexualitate. Este lăudată libertatea de care se bucurau aceştia, de a se căsători cu persoane de propriul sex, de a se travesti etc., şi se speculează o presupusă conotaţie „spirituală” a acestei inversiuni sexuale. Cât despre polinezienii homosexuali din Samoa, ei se numesc „mahu” sau „fa’afafin” şi sunt acei bărbaţi care adoptă un comportament feminin. Se afirmă despre ei că ar avea un important rol social în menţinerea vieţii de familie în Samoa.
Nu ni se explică, însă, de ce ar fi necesar ca, în secolul XXI, să adoptăm modelul unor triburi primitive şi de ce acest model ar fi corect, spre deosebire de toate celelalte societăţi şi culturi tradiţionale cunoscute în istorie. Mai ales, nu se expune corect dimensiunea acestor triburi (amerindienii Ojibwe sunt în jur 80.000 de indivizi, trăind în SUA şi Canada, iar populaţia Samoa numără aproximativ 100.000 de persoane în total), iar bizarul „al treilea gen” (şi este scandalos faptul că se insistă asupra laturii pretins spirituale al acestui comportament sexual deviant) ocupă un procent infim în cadrul acestor populaţii de dimensiune extrem de redusă. Categoric nu înţelegem de ce aceste triburi primitive, cu o cultură rudimentară şi cu o populaţie totală de dimensiunea unui orăşel de provincie din România ar trebui să dea tonul comportamentului sexual al unei întregi planete, cu o populaţie de mai bine de 6 miliarde de oameni, la începutul mileniului 3!
Şi pentru că insulta probabil este prea subtilă (sau insuficientă), elevii francezi sunt informaţi şi despre faptul că există o specie de maimuţe, bonobo, al căror comportament sexual „nu are neapărat legătură cu reproducerea.” De aici probabil ar trebui să deducem că, dacă există o specie de maimuţe la care uneori se acuplează masculii între ei, atunci homosexualitatea nu este împotriva naturii!
Cea mai mare mistificare: poziţia Bisericii şi condamnarea homosexualităţii în Biblie
Exemplele scandaloase ar putea continua cu fiecare propoziţie, idee sau imagine din cele trei capitole dedicate subiectului în manualul SVT. De exemplu, este elogiat curentul feminist în varianta sa extremă, dar este ridiculizat în mod caricatural modelul clasic al familiei tradiţionale.
Totuşi, cel mai grav aspect apare într-o casetă intitulată „Ce se spune în Bibile despre homosexualitate?”. Printre alte minciuni grosolane, se afirmă că „Biserica nu condamnă persoanele homosexuale”, trecând în totalitate sub tăcere faptul că Biserica creştină interzice şi condamnă la modul foarte categoric homosexualitatea. Despre celebrul episod biblic al distrugerii celor două oraşe, Sodoma şi Gomora, care au fost rase de Dumnezeu de pe faţa pământului pentru că locuitorii lor erau în mare majoritate homosexuali, nu se pomeneşte nimic. Aceasta este categoric o imensă mistificare! De aceea vă oferim în cele ce urmează acest pasaj semnificativ din Vechiul Testament şi vă sugerăm să îl citiţi cu foarte multă atenţie.
Ce se spune în Bibile despre homosexualitate?
Vă oferim în cele ce urmează din textul Genezei pasajul care este intitulat Nimicirea Sodomei şi a Gomorei:
„1. Cei doi Îngeri ce au fost trimişi de Dumnezeu au ajuns la Sodoma seara, iar Lot ședea acolo la poarta Sodomei. Și văzându-I pe Îngeri că se apropie, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi apoi s-a prosternat în faţa lor până la pământ.
2. După aceea a zis: «Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru pentru a rămâne peste noapte în ea; şi dacă doriţi aceasta, spălați-Vă picioarele; mâine vă veţi putea scula de dimineaţă, şi vă veţi putea vedea de drum» . Îngerii Domnului au răspuns: «Nu vom intra, căci ne vom petrece noaptea în piaţă».
3. Şi a stăruit după aceea Lot până ce Îngerii Domnului au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit atunci Lot o masă, a pus să se coacă azimi şi au mâncat.
4. Dar încă nu ajunseseră să se culce şi iată că bărbaţii din cetate, bărbaţii din Sodoma, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân au înconjurat casa sa, căci veniseră acolo toţi locuitorii din toate colţurile acelui loc.
5. L-au chemat după aceea pe Lot și i-au zis: «Spune-ne unde sunt Oamenii aceia frumoşi care au intrat la tine în casă în noaptea aceasta? Scoate-i acum afară, aici la noi, ca să ne împreunăm cu ei!»
6. Lot a ieșit atunci afară la ei la uşa casei şi a închis uşa după el,
7. Iar apoi le-a zis: «Fraţilor, vă rog să nu faceţi o asemenea răutate.
8. Iată că, după cum ştiţi, am două fiice, care nu au fost niciodată atinse de bărbat; am să vi le aduc chiar acum afară şi puteţi să le faceţi ce o să vă placă. Vă rog numai să nu faceţi nimic acestor Oameni, fiindcă ei sunt oaspeţii mei şi au venit sub umbra acoperişului casei mele!»
9. Ei au strigat: «Dă-te la o parte!», şi apoi au zis: «Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul! Tocmai de aceea acum o să îţi facem ţie mai mult rău decât lor!» Și, împingându-l la o parte pe Lot, s-au apropiat după aceea să spargă uşa.
10. Dar Îngerii Domnului au întins imediat mâna, au tras pe Lot înăuntru cu ei în casă și apoi au încuiat ușa;
11. Iar pe toţi oamenii aceia care se îndreptau către uşa casei, i-au lovit cu o tainică orbire de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se sileau să găsească uşa, pentru că nu le-a fost cu putinţă să o descopere.
12. Îngerii Domnului i-au zis atunci lui Lot: «Spune-ne pe cine mai ai aici în casă? Cheamă-i chiar acum pe fiii tăi, pe ginerii şi pe fiicele tale şi adu-i aici pe toţi ai tăi care se află în această cetate. Va trebui apoi să-i scoţi din locul acesta.
13. Ia aminte că trebuie să faci aceasta deoarece urmează să distrugem locul acesta, pentru că a ajuns deja înaintea Domnului Dumnezeu marea plângere ce s-a făcut împotriva locuitorilor răi şi perverşi ai acestei cetăţi. Tocmai de aceea ne-a trimis Domnul Dumnezeu, ca să nimicim locul şi cetatea aceasta».
14. Lot a plecat degrabă şi a vorbit cu ginerii săi care erau căsătoriţi şi s-a dus după aceea la fiicele lui: «Sculați-vă», le-a zis el, «ieșiți chiar acum din locul acesta, căci Domnul Dumnezeu are să distrugă această cetate». Dar ginerii lui nu i-au dat crezare, deoarece ei credeau că glumește.
15. Când tocmai s-a crăpat de ziuă, Îngerii Domnului au stăruit către Lot, zicând: «Scoală-te imediat, ia-ți soţia și cele două fiice care se află aici, căci de n-ai să faci aceasta o să pieri şi tu datorită nelegiurii acestei cetăți!»
16. Şi fiindcă Lot întârzia să plece, Îngerii Domnului l-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale lui. Toate acestea s-au petrecut pentru că Domnul Dumnezeu era îndurător faţă de el. După aceea, Îngerii Domnului l-au scos şi l-au lăsat afară din acea cetate (Sodoma).
17. După ce i-a scos afară, unul dintre Îngerii Domnului a zis: «Ia aminte! Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiți înapoi şi să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Spre a scăpa, îndreaptă-te către munte, ca să nu pieri!»
18. Lot le-a zis: «O! Te implor să nu faci aceasta, Doamne Dumnezeule!
19. Iată, slujitorul Tău a căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi neatinsă viaţa; dar eu îţi spun că nu pot să fug la munte înainte că să mă atingă prăpădul, şi de aceea mă tem că voi pieri.
20. Iată, cetatea aceasta din apropiere este destul de aproape ca să fug în ea să mă izbăvesc, căci este mică. O, de-aş putea să fug acolo,… căci această cetate este aşa de mică și acolo sufletul meu va trăi!»
21. Și atunci Îngerii Domnului i-au zis: «Iată că îţi îngăduim şi lucrul acesta şi nu vom nimici cetatea de care ai vorbit.
22. Grăbește-te, însă, să fugi în ea, căci nu vom putea face nimic până nu vei ajunge tu acolo!» Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
23. Tocmai răsărea soarele pe pământ atunci când a intrat Lot în cetatea Ţoar.
24. Imediat după aceea, Domnul Dumnezeu a făcut să plouă peste cetatea Sodoma și peste cetatea Gomora foc şi pucioasă de la Domnul Dumnezeu din cer.
25. A distrus în felul acesta cetăţile acelea, toată Câmpia şi pe toți locuitorii cetăților, împreună cu tot ceea ce creştea pe pământ.
26. Atunci, soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi a fost prefăcută într-un stâlp de sare.
27. Lot s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă și apoi s-a dus la locul unde stătuse mai înainte, înaintea Domnului Dumnezeu.
28. Lot şi-a îndreptat apoi privirile spre cetatea Sodoma și spre cetatea Gomora și spre toată Câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pamânt un fum mare, întocmai ca fumul unui cuptor aprins.
29. Când Dumnezeu a distrus cetăţile Câmpiei, El Şi-a adus aminte de Avraam și a scăpat atunci pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelii cetățile, unde într-una din ele avusese şi Lot locuinţa.”
Geneza, capitolul 19, 1-29
Exerciţii şi probleme
De parcă nu ar fi fost suficient de aberante afirmaţiile din lecţiile respective, capitolele care abordează acest subiect se încheie, ca şi toate celelalte capitole ale manualelor şcolare, cu… exerciţii şi probleme care testează corecta înţelegere, memorare şi asimilare a cunoştinţelor predate.
Elevilor li se propun exerciţii de genul: „Explicaţi de ce orientarea sexuală face parte din domeniul vieţii private.” În mod hilar, în dreptul acestui exerciţiu este plasată o ilustraţie care reprezintă doi bărbaţi la parada Gay Pride, cu o costumaţie şi gestică total ridicole. Sub ilustraţie scrie: „Fiecare are dreptul la o sexualitate lărgită.” Deci… care este conexiunea cu viaţa privată?
Există şi exerciţii clasice, care cer să se determine dacă anumite afirmaţii sunt adevărate sau false. Anumite chestiuni care sunt într-adevăr adevăruri ştiinţifice sunt puse pe picior de egalitate cu speculaţii sau generalizări. Iată două afirmaţii care, în cadrul unui astfel de exerciţiu, sunt puse alături ca şi cum ar fi ambele adevărate:
• Există un stadiu al embrionului uman în care nu există niciun fel de diferenţă între un făt mascul şi unul femelă (acesta este un adevăr evident, demonstrat ştiinţific – organele genitale ale fătului se dezvoltă din a opta săptămână de sarcină, dar totuşi sexul acestuia este determinat de cromozomul X sau Y care provine de la spermatozoid în momentul efectiv al concepţiei).
• Identitatea sexuală poate fi în dezacord cu fenotipul sexual (aceasta este chiar minciuna de bază pe care „teoria genului” vrea să o inoculeze în minţile tinerilor).
Reacţii adverse şi propagandă pro
Noile manuale şcolare au stârnit un val de reacţii de indignare care au fost total ignorate de autorităţi. Alături de instituţiile de învăţământ catolice, şi alte asociaţii au protestat împotriva noilor manuale. S-a iniţiat o petiţie online, diverse personalităţi au scris unele articole (scrisori deschise către oficialităţi) foarte pertinente, ministrul francez al educaţiei a fost interpelat de mai mulţi parlamentari prin intermediul unor adrese oficiale… Toate aceste demersuri au rămas fără răspuns. Mai mult, cei care au solicitat revizuirea manualelor au fost vehement acuzaţi de unele sindincate din învăţământ prin declaraţii propagandistice de genul: „Asociaţiile familiale catolice au început o nouă cruciadă. De data aceasta s-au luat de programa SVT din primul an de liceu şi, exact cum se menţionează în manuale, refuză să accepte diferenţele!” Maşina de propagandă a început să creeze agitaţie şi să invoce integritatea profesională şi nevoia laicizării învăţământului.
Nu cumva a fi heterosexual, adică normal, a devenit deja un handicap? Oare nu s-a ajuns deja în această direcţie la o situaţie asemănătoare cu a propagandei anti-rasiste? În cazul acesteia din urmă, pentru a fi „politic corect”, nu este suficient să se promoveze egalitatea tuturor raselor, ci este indicat să se sublinieze inferioritatea rasei albe! La fel, pentru a oferi „egalitate de şanse” tuturor comunităţilor religioase, în multe ţări ale lumii creştinii au cele mai puţine drepturi, în comparaţie cu orice altă religie sau confesiune!
Întrebarea retorică pe care o putem enunţa în finalul acestei analize este următoarea: dacă promotorii homosexualităţii sunt atât de convinşi că ea este biologic, moral şi spiritual corectă, de ce apelează la atâtea minciuni, mistificări, tehnici de manipulare şi raţionamente eronate pentru a o promova? De ce nu se prezintă în egală măsură şi rolul istoric al heterosexualităţii şi avantajele sale? De ce adolescenţii nu învaţă şi biologia şi psihologia normală a celor două sexe?
Citiţi şi:
Spălarea creierului la copii în şcoli publice, în ce priveşte homosexualitatea
Spulberarea miturilor genetice cu privire la homosexualitate (I)
yogaesoteric
12 octombrie 2011
Also available in:
Français