Propolisul este minunea pe care albinele ne-o dăruiesc, alături de miere şi polen. Numit şi clei de albine, el se ascunde în stup, fiind folosit atât la construirea stupului, pentru căptuşirea pereţilor cu un strat lucios, etanş, care nu permite formarea curenţilor de aer, dar şi ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor. Intruşii stupului (insecte sau şoareci) care sunt omorâţi de albine, sunt înveliţi în propolis, proces ce nu permite putrezirea lor.
Sub ce formă îl găsim
Se prezintă sub formă solidă, cu aspect de răşină şi culoare care variază între verde, maro şi negru, având miros aromat de răşini. Este solubil în alcool şi eter şi greu solubil în apă. Punctul de topire este situat între 70 – 120°C, la temperatura de 37°C se înmoaie, iar la temperaturi scăzute este casant.
Pentru albine, acţiunea sa este antimicotică, bactericidă şi bacteriostatică, prevenind îmbolnăvirea albinelor. Baza propolisului este formată dintr-o substanţă aromată, cu aspect de răşină şi este culeasă de pe mugurii de plop şi de arin, de pe frunzele, mugurii şi scoarţa coniferelor şi a plopilor, a salciilor şi a prunilor, fiind apoi amestecată de albine cu secreţii salivare şi ceară. Recoltarea şi prelucrarea propolisului se face în zilele călduroase, atunci când temperatura depăşeşte 20°C, pentru că atunci acesta nu mai este casant, devenind plastic. Cantitatea de propolis recoltată de la un stup nu este mare, ea variind între 100 – 400 g, în funcţie de regiunea în care s-a aflat stupul în timpul recoltării.
Compoziţie
Compoziţia chimică este dată de un amestec de foarte multe substanţe, în funcţie de specia vegetală de pe care s-a cules propolisul. Printre aceste substanţe se numără: derivaţii flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv şi Gram negativ), microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronţiu), substanţe antibiotice, răşini, acizi aromatici, acizi, fermenţi, aminoacizi etc.
Cum acţionează
Propolisul nu are acţiune toxică asupra organismului. El trebuie testat înainte de prima administrare pentru că, foarte rar, el poate produce reacţii alergice. Acţiunea propolisului se explică prin faptul că el nu dă fenomenul de rezistenţă al microbilor prin acomodarea acestora cu acţiunea propolisului. El favorizează activitatea antibioticelor prin creşterea sensibilităţii acestora, acţionând ca antiinflamator, ca anestezic local, devenind un antibiotic de natură vegetală.
În medicaţia umană, în funcţie de natura substanţelor care-l compun, propolisul se foloseşte datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice, cicatrizante, antibacteriene, imunologice, antispastice şi antiinflamatorii. Studiile moderne referitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, acesta ajungând să fie considerat cel mai puternic medicament antiinfecţios natural, cunoscut.
Propolisul poate fi găsit sub formă pură, solidă dar şi sub formă de drajeuri (în combinaţie cu alte substanţe), tincturi, spray-uri, soluţie glicerinată, pulbere de propolis dar şi sub formă de supozitoare (eficace în inflamaţia prostatei).
Acţiune terapeutică
I-a fost demonstrată eficienţa în cel puţin de 200 de afecţiuni. În ceea ce priveşte acţiunea asupra afecţiunilor pielii şi mucoaselor, şi-a dovedit eficienţa în refacerea ţesuturilor afectate de răni, tăieturi, arsuri, degerături, în cicatrizarea operaţiilor, în eczeme, furunculoză, rănile infectate, contuzii, stafilococii locale, pentru vindecarea mucoasei bucale (stomatite şi afte), dar şi în tratarea gingivitelor şi parodontitelor marginale, la începutul lor, având acţiune antiinflamatoare. Sub formă de tablete, care se sug, propolisul are calităţi de antiseptic bucal.
Prin aplicarea lui sub formă de spray, pulbere de propolis sau tinctură, pe suprafaţa rănilor, escarelor sau a arsurilor, se formează un strat protector, lucios, semipermeabil, care protejează plaga, previne suprainfectarea şi permite începerea procesului de vindecare din profunzimea ei.
Componentele flavonoide din compoziţia propolisului au acţiune benefică asupra aparatului digestiv (fluidifică bila, antimicrobian digestiv în enterite şi colite), a sistemului endocrin (tiroidă, pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar şi antivirotic. Propolisul este activ în infecţiile cu stafilococi şi colibacili, ajutând la vindecarea rănilor, a plăgilor, a afecţiunilor căilor respiratorii, ale aparatului digestiv.
Propolisul mai poate fi întâlnit sub forma diverselor combinaţii, în funcţie de acţiunea ce se doreşte a fi obţinută: combinat cu păstură – pentru infecţiile gripale; asociat cu mierea – pentru susţinerea efortului sportivilor de performanţă; alături de polen şi lăptişor de matcă – pentru tratarea oboselii sau în convalescenţă etc.
În tinctura de propolis 30%, administrată sub formă de picături, pe miere, în lichid (lapte sau apă) călduţ, propolisul este activ în unele parazitoze ca giardia, dozele şi durata tratamentului fiind fixate de către medic.
Au fost enumerate doar câteva dintre afecţiunile ce pot fi tratate sau în care propolisul potenţează acţiunea celorlalte medicamente administrate. Darul pe care ni-l fac micuţele albine este nepreţuit. Depinde de noi să-i acordăm atenţia cuvenită şi, prin folosirea produselor stupului să ne îmbunătăţim sănătatea şi astfel, să mulţumim, măcar în parte pentru cadoul primit.
Citiţi şi:
Ghimbirul cu miere, un preparat simplu, perfect natural ce prezintă unele efecte extraordinare
Cum poţi avea o zi reuşită: cura cu apă călduţă cu lămâie şi miere
yogaesoteric
16 februarie 2016