Societatea evoluează odată cu marile descoperiri din palmaresul elitelor sale. Integrarea acestor descoperiri în viața socială este făcută, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, cu acordul și în interesul structurilor de superputere ale planetei. De ce? Pentru că aceste mari descoperiri au, aproape fără excepție, pe lângă latura lor benefică, și reversul distructiv, de multe ori chiar mai important pentru cei care le controlează decât binefacerile scoase în față.
Până când aceste descoperiri să devină bun de uz comun, ele trec, așadar, printr-o fază de carantină, controlată de statul-proprietar.
Astăzi asistăm la perfecționarea și proliferarea unei arme de mobilizare și control în masă pe care deținătorii ei adevărați tocmai o experimentează, sub diverse deghizamente, pentru a-i putea identifica limitele și a o exploata apoi, superlativ, în beneficiul propriu. Nu fac însă aceste experimente la ei acasă, ci preferă să transforme în laborator alte țări, cu popoare asupra cărora să își permită astfel de exerciții de eugenie socială.
Arma despre care vorbim este Internetul, prin intermediul rețelelor de socializare transformate subtil și cu resurse uriașe în adevărate arme de manipulare și uneori chiar de hipnotizare în masă.
Avem la îndemână trei exemple recente: Ucraina, Polonia, România. Zeci de mii de oameni scoși în stradă după același model, aparent sub umbrela societății civile și a dreptului la liberă exprimare, în realitate printr-o manipulare de tip nou, încă nepusă la punct în parametrii săi optimi.
În forma lui firească, neperturbată de stimuli introduși tendențios, Internetul poate fi comparat cu o rețea de tip neuronal a cărei unitate de bază este individul, cu aria sa de conexiuni limitată, în mod normal, la câteva zeci, cel mult sute de subiecți. „Fiecare cu ai luiˮ – s-ar putea spune. Marea descoperire a noii arme este că, prin tehnologii de excepție, deservite de un factor uman bine instruit, se pot genera și activa pentru o perioadă de timp limitată, după tipare caracterologice predefinite, conexiuni noi care, la limită, să lege pe fiecare cu fiecare din cadrul tiparelor caracterologice compatibile. Se creează astfel o „înfășurătoare” de tip pânză de păianjen, care dă sentimentul unei comuniuni generalizate de percepție și voință. Mesajele primite fiind, practic, unanime într-o anumită direcție, nici nu se mai pune problema verificării lor. Funcționează astfel, fără greș, magnetismul de turmă.
Au apărut multe articole pe această temă în ultimul timp, așa că nu vom insista pe detalii care să obosească, ci ne propunem să arătăm în continuare care este modul în care experimentarea acestei arme în România s-a autotrădat.
În primul rând experimentarea acestei arme s-a autotrădat prin încercarea de a ascunde adevărata țintă a protestelor masive de stradă pe care le-a generat. Ni s-a vorbit de o mișcare pentru apărarea justiției, a legii, a unor principii mai presus de stomacul individual. Când, de fapt, ea s-a dovedit a fi un protest politic eminamente anti PSD. Când cineva a adus în piață o pancartă prin care se cerea ANAF să fie exigent cu multinaționalele, a fost de urgență evacuat cu huiduieli. Când CCR s-a pronunțat asupra legalității emiterii OUG 13, sloganurile pieții au acuzat CCR de politizare. Niciun moment vehemenții tefeliști din piață nu au solicitat modificarea de urgență a articolelor din Codul Penal declarate neconstituționale și lăsate în continuare să facă victime nevinovate.
De ce liderii demonstranților nu și-au asumat de la început, cu onestitate, adevărata țintă a protestului lor și au tot dat înainte cu apărarea unor principii înalte? Pentru că adevărații organizatori ai mitingului, oculții experimentatori din umbră, voiau să lase impresia unui protest spontan cauzat de OUG 13. Protestul trebuia să fie considerat spontan pentru că, altfel, s-ar fi pretins autorizații. Ceea ce nu era de dorit. În realitate, după ce aparentul motiv de protest a dispărut, OUG 13 fiind retrasă, demonstranții au continuat să iasă în stradă, pronunțând răspicat, prin propriile scandări, scopul real urmărit: demisia guvernului Grindeanu.
Societatea civilă și-a arătat forța sa reală, una extrem de modestă, la mitinguri de protest în care nu a fost „stimulată” de oculți să dea pe-afară. Cum însăși Alina Mungiu Pippidi recunoștea, ONG-ul pe care îl conduce, România Curată, nu a reușit niciodată să scoată în stradă mai mult de 2000 de oameni, cu toate că temele de luptă erau unele foarte sensibile iar mobilizarea a fost făcută după toate regulile artei. Românii nu au percutat.
În al doilea rând, experimentul s-a autotrădat prin protecția acordată organizatorilor, folosiți ca paravan de sistemul ocult.
După ce s-au decantat evenimentele, toată lumea a aflat că celebrele mobilizări la miting ale tefeliștilor s-au realizat prin intermediul a două obscure pagini de Facebook: „Corupția ucide” și „#Rezist”. Coordonate de doi indivizi dubioși, care nu s-au remarcat prin nimic altceva notabil în viață decât prin exhibiționism (Bădiță) și prin neplata pensiei alimentare pentru fetița sa (Folică), aceste pagini de socializare au avut forța ca singure, chipurile, prin măiestria celor doi descurcăreți care le conduceau, să scoată în stradă sute de mii de oameni, să le facă program distractiv – artistic duminică de duminică și să plimbe turma tefeliștilor principiali și independenți prin toate cotloanele Bucureștiului, doar-doar o remarca media internațională ce spirit civic i-a cuprins brusc pe români.
După o lună de mitingeală fără autorizație prin București, de incendiat pubele și de perturbat traficul rutier, Bădiță și Folică nu s-au ales nici măcar cu o amendă pentru tulburarea liniștii publice. Se putea întâmpla acest lucru fără înalta protecție a sistemului ocult? Exclus.
Chiar și stingerea protestelor i-a trădat pe experimentatorii din umbră. După discursul din Parlament al președintelui Iohannis, a fost clar că s-a dat ordinul de încetare a manifestației. Brusc, din acea seară, în Piața Victoriei au mai rămas doar câteva sute de neorientați. Infiltrații au fost retrași, galeriile de fotbal eliberate de misiune. Doar oamenii lui Bădiță și Folică își mai făceau de lucru pe-acolo neștiind ce să mai inventeze ca să reanime piața. De parcă de ei ar fi depins.
Dacă ți-e dragă justiția cu adevărat, o aperi și de PSD, dar o aperi și de abuzurile DNA. Dacă ți-e dragă respectarea legii cu adevărat, ți-s dragi și Codurile dar ți-e dragă și Constituția. Nu te lasă indiferent ignorarea, ani de zile, a deciziilor sale. Dacă te revoltă cu adevărat hoția preaputernicilor zilei și o vrei pedepsită exemplar, te răzvrătești și când fură Dragnea alegeri dar și când fură Iohannis case. Și, în fine, dacă te indignezi că Ponta a plagiat, nu ar trebui să întorci capul în altă parte când Kovesi plagiază. Altfel nu ai cum să fii crezut că lupți pentru principii și că, de fapt, tot ce susții cu atâta vehemență nu este simplă gargară.
Ești și tu, până la urmă, un mic oportunist. De nișă. Un – ca să ți-o spun de-a dreptul – protestatar de serviciu. Un – fără menajamente – mercenar.
Citiţi şi:
Minciuna are posturi TV multe, dar scurte! În Piața Victoriei nu au fost nici 150.000, nici 200.000 de oameni, ci mult mai puțini
Mitinguri. Cine a avut capacitatea de a mobiliza un număr atât de mare persoane, cum s-a procedat și cine s-a aflat în spatele acestora? (I)
yogaesoteric
2 iulie 2017