Pungeşti: exploatare cu pumnul în gură

de Roxana Florea

Localnicii din Pungeşti au decis să îşi facă singuri dreptate, iar acum sunt sub strictă supraveghere!

Sâmbătă, 7 decembrie, susţinuţi de activişti veniţi din toată ţara, oamenii au făcut bucăţi gardul cu care Chevron a împrejmuit terenul oferit în concesiune de autorităţi împotriva voinţei cetăţenilor. Jandarmeria a trimis peste o sută de scutieri să calmeze spiritele, după care a emis un ordin prin care declară localitatea „zonă specială de siguranţă publică”, ceea ce face imposibil orice nou protest al cetăţenilor.

APADOR-CH şi ActiveWatch cer demiterea întregii conduceri a Ministerului de Interne.

Nebăgaţi în seamă de autorităţile locale, intimidaţi de jandarmi şi amendaţi de poliţişti, ţăranii din Pungeşti, judeţul Vaslui, au ajuns la capătul răbdării. După ce solicitarea lor de a se organiza un referendum legat de problema gazelor de şist a fost ignorată, şi în urma numeroaselor proteste care au dovedit că autorităţile calcă senine în picioare drepturile cetăţenilor, peste 300 de oameni au decis să trimită Chevron-ul acasă. Cu steaguri ale României în mâini, strigând cu puterea omului a cărui singură speranţă numai Dumnezeu mai este, sătenii au pornit să îşi apere pământul de la a fi fărâmat şi otrăvit.

;

Cei aproximativ 250 de jandarmi detaşaţi să menţină ordinea la Pungeşti nu au făcut faţă protestatarilor, aşa că la faţa locului au sosit întăriri. Apoi, scenariul a continuat ca la fiecare protest: localnicii băgaţi cu forţa în dube, duşi la poliţie şi amendaţi.

Localnicii susţin că jandarmii au instaurat teroarea în Pungeşti. Oamenii spun că sunt intimidaţi prin orice mijloace ca să renunţe la proteste: bătuţi şi ameninţaţi după lăsarea serii, când jurnaliştii şi activiştii nu sunt prin preajmă, amendaţi şi duşi cu forţa la poliţie pe timp de zi. Deja, în ultima săptămână, circa 30 de protestatari au fost amendaţi cu sume între 500 şi 5000 de lei şi alte zeci de ţărani au fost luaţi pe sus şi duşi cu forţa la poliţie. Pe de altă parte, jandarmii spun că localnicii sunt cei agresivi.

Vrem, nu vrem, Chevron rămâne

Situaţia a devenit încă şi mai serioasă începând de duminică, 8 decembrie, când Pungeşti a fost declarată printr-un ordin al Jandarmeriei „zonă specială de siguranţă publică”. Adică localitatea a fost împânzită de patrule şi filtre, iar la intrarea şi ieşirea din comună s-au instalat bariere. Oamenii spun că trebuie să dea explicaţii de câte ori ies din curte şi că li s-a interzis să se apropie de terenul concesionat de Chevron. Astfel, protestele de la Pungeşti au fost înăbuşite.

În apărarea ţăranilor au sărit însă Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, care cer Guvernului demiterea conducerii Ministerului de Interne. „Deciziile care afectează o colectivitate nu pot fi luate fără consultarea acelei colectivităţi şi nu pot fi impuse doar prin forţa jandarmilor/ poliţiei şi prin întocmirea de dosare penale celor care le contestă. Este nevoie, în primul rând, ca autorităţile publice să se bazeze pe forţa argumentelor şi nu pe cea a trupelor de intervenţie. Aceasta presupune ca autorităţile să asigure, cu bună-credinţă, o dezbatere reală în legătură cu efectele pentru colectivitate ale măsurilor preconizate şi să-şi ajusteze deciziile în funcţie de solicitările şi problemele comunităţii, probleme care includ şi lipsa de încredere în autorităţi. Poziţia de superioritate administrativă a decidenţilor politici nu trebuie să ţină loc de adevăr şi de argumente. În caz contrar se ajunge la riscul real de revoltă, ca soluţie extremă împotriva nedreptăţii.
APADOR-CH solicită pe această cale Guvernului demiterea conducerii Ministerului Afacerilor Interne, responsabilă de ilegalităţile pe care poliţiştii şi jandarmii le fac de mai bine de o săptămână în localitatea vasluiană Pungeşti.”, se arată într-un comunicat semnat de cele două organizaţii.

Pe de altă parte, guvernanţii nu par a fi deloc sensibilizaţi de solicitările cetăţenilor din Pungeşti. Prim-ministrul Victor Ponta ia cu străşnicie apărarea afaceriştilor de la Chevron, în discursul despre vizita sa în SUA: „Nu mi-am închipuit că, la un moment dat, cineva o să rupă gardurile companiilor americane în România, dar, sigur, democraţia are o mulţime de feţe. Cred că, totuşi, ideea de a avea relaţii economice cu SUA, dincolo de relaţia politică şi militară, e ideea corectă”.

Între timp, compania americană îşi vede liniştită de treabă. Chevron a transmis sec că deocamdată la Pungeşti au loc doar activităţi de explorare a gazelor de şist, pentru care are toate autorizaţiile necesare, şi că va începe exploatarea numai în cazul în care acest lucru se va dovedi profitabil. 

Ce spun europenii?

Un studiu realizat de Direcţia Generală Politici Interne din cadrul Parlamentului European cântăreşte beneficiile aduse de exploatarea gazelor de şist în comparaţie cu pericolele pentru mediu şi pentru sănătate. Studiul cuprinde multe exemple din SUA, unde de 40 de ani se explorează gazele de şist prin fracturarea hidraulică şi unde sunt deja peste 50.000 de puţuri. Se arată că, deşi americanii au susţinut că astfel de proceduri îi vor face să îşi câştige independenţa energetică şi nu vor mai depinde de petrolul din Orientul Mijlociu, lucrurile nu stau chiar aşa. Se aminteşte de asemenea, între multe alte exemple, cazul exploziei unui imobil de locuinţe din cauza infiltrării metanului în sistemul de alimentare cu apă sau cel al unei localităţi unde, din cauza apei poluate, toţi caii au murit.

Un alt exemplu grăitor este al unui accident produs în Germania. Aici, în 2007, conductele de apă uzată de la zăcământul Söhlingen s-au rupt, provocând o contaminare cu benzen şi mercur. Autorităţile locale au fost informate, însă publicului nu i s-a suflat nicio vorbă despre acest accident până în 2011. Presiunea opiniei publice a făcut ca fracturarea hidraulică să fie acum interzisă în Germania, Franţa, Bulgaria, Irlanda, Cehia şi Luxemburg, iar în alte ţări, precum Africa de Sud, Spania şi Elveţia, exploatarea gazelor de şist prin aceste metode e scoasă în afara legii în anumite zone.

Iată câteva dintre concluziile la care au ajuns experţii europeni:

„La nivelul satelor membre ale UE, există diferenţe importante între reglementările în materie de minerit. În numeroase cazuri, drepturile de exploatare sunt plasate înaintea drepturilor cetăţenilor, iar responsabilii politici locali de multe ori nu pot interveni în ceea ce priveşte posibilele proiecte sau situri de exploatare, deoarece permisele sunt acordate de guverne naţionale sau regionale şi de administraţiile acestora.

Având în vedere caracteristicile sale, tehnologia utilizată pentru dezvoltarea gazelor de şist are un impact de mediu inevitabil. Ea prezintă un risc ridicat în caz de utilizare incorectă şi, chiar şi atunci când este aplicată corect, poate să prezinte un risc ridicat de daune aduse mediului şi de pericole pentru sănătatea umană.

Acum că durabilitatea este esenţială pentru generaţiile viitoare, se pune întrebarea dacă ar trebui permisă injectarea de substanţe chimice periculoase în subsol sau dacă ar trebui interzisă pe motivul că o astfel de practică riscă să restrângă sau să împiedice orice utilizare viitoare a stratului contaminat, iar efectele sale pe termen lung nu au fost studiate. În zonele active de extracţie a gazului de şist, pentru fiecare metru pătrat sunt injectate aproximativ 0,1-0,5 litri de produse chimice.

Autorităţile regionale ar trebui să aibă dreptul de a interzice activităţi de fracturare în zonele sensibile (zone de protecţie a apei potabile, sate, teren arabil etc).

Este foarte probabil ca investiţiile în proiecte de extracţie a gazului de şist – dacă vor exista – să aibă un impact de scurtă durată asupra aprovizionării cu gaz, impact ce ar putea fi contraproductiv, întrucât aceste proiecte ar putea da impresia unei securităţi a aprovizionării cu gaz într-un moment în care consumatorii ar trebui încurajaţi să reducă această dependenţă prin economii, prin măsuri în materie de eficienţă energetică şi prin utilizarea de surse alternative.”

O veste bună pentru militanţii împotriva fracturării hidraulice şi mineritului cu cianuri

În România, noile amendamente la legea minelor nu au fost adoptate de Parlament. Nici în Senat şi nici în Camera Deputaţilor nu s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru ca modificările să fie incluse în lege.

Militanţii împotriva mineritului cu cianuri şi fracturării hidraulice susţin că modificarea legii ar fi fost o dedicaţie din partea USL pentru compania Gabriel Resources, pentru a da undă verde proiectului de la Roşia Montană. În plus, noile reglementări ar fi oferit titularilor licenţelor miniere concesiunea/administrarea bunurilor din proprietatea publică din perimeterele miniere fără organizarea unor licitaţii, cu încălcarea principiilor tratamentului egal, al nediscriminării şi al liberei concurenţe.

Mai mult, noile prevederi ar fi acordat companiilor miniere prerogative ale statului. Exproprierile s-ar fi desfăşurat după voia investitorilor, întrucât amendamentele prevedeau că o companie minieră are dreptul să utilizeze şi să schimbe după bunul plac folosinţa imobilelor expropriate, inclusiv a lăcaşurilor de cult, monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, cimitirelor, sau a localităţilor în întregime, cu condiţia să ofere „imobile cu destinaţie similară” în alte locuri.
Iar lista abuzurilor şi încălcărilor flagrante ale drepturilor cetăţenilor continuă în aceste amendamente cu încă alte şi alte prevederi, care mai de care mai năucitoare, culminând cu obligativitatea autorităţilor de a elibera companiei, în mai puţin de 45 de zile, un act sau un aviz nou, în cazul în care acesta ar fi fost anulat în prealabil.

Legea minelor, atât de dorită de aleşi, a fost puternic contestată de români prin manifestaţii de stradă, petiţii şi dezbateri în mediile online.
 

Citiţi şi:

«Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!» – Chevron începe în forţă exploatările gazelor de şist

De ce proiectul de la Roșia Montană este un act de trădare a interesului național

 

yogaesoteric
11 decembrie 2013