Puterea celui mai mare club ocult de lobby din Europa asupra premierului Orban şi a preşedintelui Iohannis (III)

Citiţi a doua parte a articolului

Deci, ce ştim despre Amisa2?

Potrivit lui Georg Brodach, şef la corporaţia suedeză ABB şi preşedinte al Amisa2 (care a catadicsit să răspundă pe e-mail la întrebările adresate de Corporate Europe Observatory – C.E.O.), Amisa2 ţine reuniuni lunare la micul dejun [dar şi alte evenimente, precum sejururi prin lume cu diverşi oficiali – n.n.], în mare parte cu un vorbitor superior dintr-una din instituţiile UE, pentru a „educa reprezentanţii corporaţiilor despre evoluţiile recente în domeniile politicii UE“[14].

Preşedintele Amisa2, „economistul german“ format în Anglia, Georg Brodach, a venit chiar din zona corporatistă. El lucra de 14 ani la ABB (puternica companiei de tehnologie electrotehnică, care livrează masiv în România din 1992 produsele ei), a lucrat 5 ani la AT&T (cunoscutul conglomerat american transfrontalier de telecomunicaţii, cel mai mare din lume), iar de 10 ani era asociat în afacerile din Germania. A continuat totodată să funcţioneze ca vice-preşedinte senior la ABB.

Ancheta jurnalistică a celor de la C.E.O., specializaţi în urmărirea activităţilor de lobby a început după ce au observat că cinci companii, în frunte cu ABB, urmată de Amgen, F. Hoffmann-La Roche, Total şi Dow Europe, au făcut public în anul 2014 grupul Amisa2 pe listele declaraţiile lor transparente privind activitatea de lobby. Adresându-se oficial cu întrebări lămuritoare conducerii ABB, în persoana vicepreşedintelui Folker Franz, acesta a îndrumat C.E.O. să se adreseze lui Georg Brodach, omul lor şi totodată preşedinte al Amisa2.

Neavând încotro, Brodach a trimis cercetătorilor angajaţi de C.E.O. o listă a reuniunilor Amisa „la micul dejun“ şi a vorbitorilor participanţi, care datează din 1994 şi cuprinde un total de 293 de întâlniri. În general, acestea au fost cu funcţionari de nivel înalt (membri ai cabinetelor UE, directori generali de la Bruxelles sau adjuncţii acestora), dar şi alte nume cunoscute se extind. Cei de la C.E.O. au remarcat implicarea şi coabitarea cu Amisa a unor nume precum Connie Hedegaard, comisar european pentru acţiuni climatice (care putea deranja marii poluatori globali, membri ai Amisa, dar care se întâlniseră pe ascuns cu comisara UE), sau a controversatului Giovanni Kessler, director general al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) din 2010 până în 2017, acuzat de procurorii belgieni de practici criminale de investigare.

Lista de 17 membri ai Amisa2 asumată de Brodach este, însă, după cum se pare, incompletă, căci, aşa cum reiese din schimbul de e-mailuri cu acesta şi din lista participanţilor la întâlnirile clubului, publicate de C.E.O.[15], apar şi alte mari corporaţii prezente, precum Samsung, BMW sau gigantica bancă germană Deutsche Bank (care a susţinut propulsarea politică în România a lui Klaus Iohannis, mai ales la conclavurile Grupului Bilderberg).

C.E.O. i-a cerut preşedintelui Amisa2 şi procesele-verbale („minutele“) întâlnirilor cu oficialii, „pentru a putea vedea exact ce se discută“, dar Brodach le-a răspuns că: „Nu există minute şi nu există nicio consemnare, deoarece nu există un ansamblu comun de interese şi intenţia nu este să se ajungă la vreun «rezultat»…“

„Găsim acest răspuns nesincer şi necinstit – venea replica publică a analiştilor de la Corporate Europe Observatory –, deoarece, în timp ce două companii chimice sau două companii energetice ar putea fi concurente pe piaţă, este foarte probabil ca acestea să aibă interese similare în ceea ce priveşte elaborarea de politici de către Uniunea Europeană. Corporaţiile din aceleaşi sectoare industrialo-economice împărtăşesc multe interese şi agende comune atunci când vine vorba de comerţ, impozite, reglementări şi alte probleme. Dacă nu ar fi fost aşa, nu ar exista mari asociaţii comerciale şi niciun rol pentru organizaţii precum BusinessEurope [un grup de lobby reprezentând întreprinderi de toate dimensiunile din Europa – n.n.], care formulează cereri oficiale comune în domeniul afacerilor.“

Deci Amisa face un lobby secret şi necurat la nivelul UE, cu alte cuvinte.
Mai mult, secretivitatea legăturilor cu Amisa este promovată chiar de oficialii Uniunii.

„Evenimentele Amisa2 nu sunt anunţate public şi nu participă la ele nimeni altcineva decât corporaţiile şi înalţii funcţionarii UE, plus «prietenii personali» ai lui Brodach, care sunt invitaţi să «crească» audienţa“ şi să anime atmosfera, arată cei de la C.E.O., adăugând că „în pofida candorii lui Brodach atunci când l-am abordat direct, Amisa2 este o organizaţie opacă, iar lipsa unui site web sau a altor surse publice de informaţii este problematică. Membrii săi nu sunt prea deschişi cu privire la apartenenţa lor.

 

Dar şi mai problematic, Comisia Europeană însăşi nu este transparentă în privinţa contactelor sale cu Amisa2. Sunt cel puţin cinci dintre reuniunile de la micul dejun, care au avut loc între Amisa2 din decembrie 2014 [până în mai 2016], cu oficiali de top din cadrul Comisiei, pe care aceştia aveau obligaţia să le comunice public, precum toate şedinţele de lobby la care participau. Şi totuşi, aceste întâlniri nu apar pe site-urile on-line de declaraţii a reuniunilor acestor oficiali.“ (op.citat)

Obligaţia înalţilor oficiali UE de a-şi face publice aceste întâlniri cu reprezentanţii corporaţiilor fusese stabilită din 11 noiembrie 2014 de către însuşi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, pe baza deciziilor Comisiei, transmise ca „metode de lucru“ comisarilor europeni şi subalternilor lor (postate de secretariat la https://ec.europa.eu/transparency/).

Transparenţa s-a impus mai ales privind negocierile pentru adoptarea dintre UE şi SUA a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), adică Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, care să anuleze taxele comerciale dintre cele două suprastructuri statale (tratat blocat ulterior de către preşedintele Trump), dar tocmai acest TTIP era unul dintre subiectele centrale de „negociere“ ale corporaţiilor cu oficialii UE în cadrul întâlnirilor Amisa2, la Bruxelles, ţinute în secret.

Mega-trustul şefului Amisa2 (ABB), România şi „Afacerea Şpaga Suedeză” – în penumbră: Grupul Bilderberg şi Carl Bildt, şeful clubului lui Iohannis

Din 1997, după venirea ţărăniştilor şi liberalilor la guvernare, până în anul 2000, concernul suedez ABB a aranjat de zor – pe ascuns şi prin coruperea oficialilor români – recuperarea „datoriei istorice“ a României către Suedia. Maşinaţiunile aveau acordul şi mandatul tacit al guvernului suedez, deşi era o operaţiune în afara legii, cum aveau să descopere chiar procurorii suedezi.

Deşi cel care a plasat banii pentru oficialii români (4 miniştri şi, în fruntea acestora, ca deschizător de uşi, Viorel Lis, primar al Capitalei în 1998) a fost Peter Fallenius, reprezentantul ABB în România, în spatele lui se aflau forţe mai puternice.

În timpul procesului lui Fallenius de la Stockholm, în 2005, fosta lui soţie a făcut o declaraţie crucială către instanţă: în această afacere din România era implicat, la vârf, Percy Barnevik, preşedintele ABB în 1996-2002, un „superstrateg al afacerilor la nivel mondial“, despre care, încă din 1991, când Barnevik era doar director (cu începere din 1988) la Asea (ABB), Harvard Business Review spunea că „se mişcă mai agresiv decât orice alt director din Europa, probabil chiar din lume, pentru a construi… o organizaţie… care să dea substanţă sloganului invocat la nesfârşit «Gândeşte global, acţionează local»“[16].

Iar Percy Barnevik, creierul coruperii politicienilor români, participa cel puţin din 1994 la întrunirile Grupului Bilderberg, unde îşi reprezenta ţara, Suedia, alături de un prieten conaţional şi şef de club politic mai târziu al preşedintelui României, Klaus Iohannis.

Este vorba de Carl Bildt, fost premier al Suediei în anii ’90 şi ministru de Externe suedez în anii 2000, un asiduu jucător în cercurile unei ordini globale supra-statale, căci Percy Barnevik, şeful ABB care supervizase „Afacerea Şpăgii Suedeze“ în România anilor ’90, era membru în conducerea (board-ul) Grupului Bilderberg, în timp ce ex-premierul suedez Carl Bildt, era şi el prezent la întrunirile grupului chiar în acei ani în care fusese pusă la cale „recuperarea“ datoriei istorice a României către Suedia: 1996, 1997, 1999, 2000 (dar participase la Bilderberg şi în anii 1992, 1993 şi 2006).

Barnevik devenea apoi membru al clubului „America Council for Foreign Affairs“, în timp ce Carl Bildt devenea co-preşedinte al European Council on Foreign Relations (ECFR), în care a fost cooptat şi Klaus Iohannis ca membru în anul 2016, în primul mandat de preşedinte al României. Carl Bildt, şeful lui Iohannis la acest ECFR, participase şi în 2014, anul alegerii lui Iohannis drept preşedinte al României, alături de alţi susţinători sau prieteni ai lui Klaus Iohannis, la întrunirea Grupului Bilderberg de la Copenhaga. Şi, la aceeaşi întrunire a Bilderberg, unde se hotăra soarta lumii pentru anul în curs şi următorii, participase şi marele globalist Etienne Davignon, amic al lui George Soros şi şef al lui Dacian Cioloş la organizaţia satelit „Friends of Europe“, un ONG think-tank de acelaşi calibru soroşist cu clubul „european“ ce l-a recrutat pe Iohannis[17]. Davignon, fost şef al Grupului Bilderberg, a fost în România în 2010, vizită pentru care a fost plătit de un finanţator politic şi fost elev de liceu al lui Iohannis, afaceristul Adrian Thiess.

Carl Bildt şi Percy Barnevik (ABB-„Şpaga Suedeză“) sunt colegi şi în conducerea altor cluburi think-tank, precum londonezul Centre for European Reform, finanţat de mari trusturi transfrontaliere şi un grup de bănci şi producători de arme, iar Klaus Iohannis, deşi a demisionat formal din clubul European Council on Foreign Relations după ce presa română a aflat de înrolarea lui, a continuat să se întâlnească cu Bildt sub diferite motive. Astfel, în 13 mai 2019, preşedintele României s-a întâlnit la Bruxelles cu Bildt la o întrunire a „statelor din cadrul Parteneriatului Estic“, deşi globalistul suedez nu avea ce căuta acolo[18].

Suedezul Carl Bildt, şeful de club politic soroşist al lui Iohannis, este cel care o tutelează permanent pe Federica Mogherini, care e Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. Deşi Bild nu are nicio funcţie la Bruxelles în structurile UE, Iohannis se întâlneşte destul de des cu acesta, care îi insuflă atitudinea ostilă faţă de Rusia (indusă chiar de George Soros), Bildt susţinând înarmarea Ucrainei cu arme letale, pentru a lupta cu armată rusă. Iar Iohannis, în recent adoptata „Strategie Naţională de Apărare pentru perioada 2020-2024“, indică Rusia ca inamic militar al României, fapt fără precedent.

Concluzia afacerii „Şpaga Suedeză“ (sau „Mita Suedeză“) a fost că România a cedat Suediei, fără niciun cost, mai multe din întreprinderile ei, dar oficialii români nu au fost condamnaţi. Patru miniştri din cabinetul Victor Ciorbea sau din guvernul Radu Vasile (ori demnitari asimilaţi cu aceste funcţii) au beneficiat de fonduri oferite, sub o formă sau alta, de Peter Fallenius, manager pe atunci la divizia din România a concernului suedezo-elveţian ABB.

Pentru ce a făcut în România, Peter Fallenius a fost condamnat de către un tribunal din Stockholm la trei ani de închisoare, deşi a susţinut că el personal nu s-a atins de banii ABB, ci i-a dat ca mită unor politicieni de top din România. Deşi procurorul suedez Martin Tiden era convins de faptul că Fallenius şi-a însuşit banii transferaţi de la ABB ca şpagă pentru politicienii români, faptele arătau că măcar 150.000 dolari SUA au ajuns în contul unei firme-fantomă înregistrată în paradisul fiscal al Insulelor Virgine Britanice, a româno-suedezului Mihai Cotfas, fost angajat al ABB şi rudă cu ministrul Mircea Ciumara, de la Finanţe (cercetări mai ample care nu îşi au locul aici, arată că dintre cei de la putere s-au opus atunci afacerii putrede cu datoria către Suedia doar Daniel Dăianu şi Isărescu, dar cel din urmă a muşamalizat privatizările murdare în 2000, când a fost premier, îngropând anchetele şi rapoartele Corpului de Control făcute la FPS).

Altor 600.000 dolari SUA din „şpaga suedeză“ li s-a pierdut urma, iar Peter Fallenius nu a pronunţat nici măcar un nume al vreunui politician autohton în cauză, aşa că Parchetul Naţional Anticorupţie din România l-a luat la întrebări, în 2005, formal doar, numai pe deschizătorul de uşi al suedezilor, pe Viorel Lis, primar al Capitalei între ianuarie 1997 şi iunie 2000, devenit amnezic.

Traficantul puterii din anii ’90 pentru ABB (şefii Amisa) era un pion al găştii „Pricopsiţii“, care apoi l-a păpuşat pe Ludovic Orban

Ludovic Orban apare azi ca fiind păpuşa multora. Iată-i pe unii dintre aceşti sforari.

Conexiunile politice ale lui Viorel Lis erau atunci, la comiterea „şpăgii suedeze“, asigurate în cea mai mare măsură de fraţii Popescu de la tineretul ţărănist, Alexandru (zis Kala, şeful tineretului ţărănist), Mihai (Mihai Gabriel Popescu, zis Mişu Pricopsitu, consilier la Transporturi al ministrului Ludovic Orban cu începere din 2007) şi Cristi. Acesta din urmă este Dan Cristian Popescu sau D.C. Popescu, viceprimar PNL la sectorul 2, în prezent, susţinător şi partener politic al lui Orban, apreciat la rândul lui de către Klaus Iohannis.

Această grupare din jurul şpăgarului suedezilor (Viorel Lis) este prezentată în serialul „Clanul «Pricopsiţii», oamenii lui Orban şi Iohannis“, pe site-ul Justiţiarul.

Autor: Cornel-Dan Niculae

Note:
[14] https://corporateeurope.org/en/power-lobbies/2016/05/lobbying-over-croissants-and-coffee
[15] aceste documente sunt publicate la https://corporateeurope.org/sites/default/files/email_exchanges_feb_2016.pdf şi la https://corporateeurope.org/sites/default/files/01-2016_past_guest-speakers_and_topics.pdf
[16] https://hbr.org/1991/03/the-logic-of-global-business-an-interview-with-abbs-percy-barnevik
[17] pe larg în „Aderarea lui Iohannis la organizaţia soroşistă European Council on Foreign Relations (ECFR), un subiect îngropat rapid în România“
[18] https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/participarea-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-la-intalnirea-reprezentantilor-statelor-din-cadrul-parteneriatului-estic1557773228

Citiţi şi:
Carl Bildt: «Lumea are nevoie de o nouă instituție autoritară globală, cu mijloace de putere»
Cine dă ordine din exterior lui Iohannis, Orban, Ciolacu și Barna?
De la statul clientelar la statul paralel al noii securități (I)

 

yogaesoteric
16 octombrie 2020