Puterile paranormale care apar prin respectarea regulilor YAMA
Începem prin a cita câteva sutre din celebrul tratat YOGA SUTRA scris de înţeleptul Patanjali, capitolul 2
Traducere şi adnotare a textului sanscrit : prof. yoga Gregorian Bivolaru
35 Atunci când fiinţa yoghinului este cu adevărat ferm şi constant stabilită în starea de non-violenţă (ahimsa), dispare complet şi pentru totdeauna starea de duşmănie şi de violenţă în preajma sa (tocmai din această cauză subtilă atunci nimeni nu îi mai face rău).
36 Atunci când fiinţa yoghinului este cu adevărat ferm şi constant stabilită în sinceritate (sau, cu alte cuvinte, urmăreşte exprimarea constantă numai a adevărului, satya), reuşita, sau cu alte cuvinte, fructul acţiunilor bune va fi atins (cu o mare uşurinţă aproape fără a mai implica realizarea propriu-zisă a acţiunilor respective), căci atunci reuşita depinde în întregime numai de voinţa fiinţei (şi nu de o acţiune laborioasă sau de efort).
37 Atunci când fiinţa yoghinului este cu adevărat ferm şi constant stabilită în onestitate sau non-furt (asteya), toate comorile (atât cele fizice, cât şi cele spirituale) îi devin constant accesibile, fiindu-i din abundenţă oferite.
38 Atunci când fiinţa yoghinului este cu adevărat ferm şi constant stabilită în realizarea continenţei sexuale (cu alte cuvinte controlul perfect al energiilor sexuale, care implică transmutarea completă a potenţialului creator şi sublimarea conştientă şi armonioasă a energiilor rezultant în sferele superioare ale fiinţei, în special în plan spiritual), ea dobândeşte o energie lăuntrică benefică uriaşă şi o vigoare vitală fără egal (pe care după aceea o poate manifesta plenar şi liber, pe toate planurile).
39 Atunci când cel care practică plin de dăruire yoga este ferm stabilit în atitudinea de non-acumulare (aparigraha) survine spontan (prin percepţie intuitivă directă) cunoaşterea inefabilă a motivaţiei şi a condiţiilor specifice în care survine (se produce) naşterea (trecută, prezentă şi viitoare, fiind totodată clar conştientizată menirea fundamentală a acesteia, sau cu alte cuvinte, este realizat rostul esenţial al fiecărei existenţe).
Respectarea riguroasă a regulilor de yama şi niyama este strict necesară pentru a atinge succesul în practica yoga. Şi întrucât respectarea acestor reguli este o asceză în sine, un foarte dificil (uneori) efort spiritual, este firesc ca prin această asceză să apară unele efecte foarte clare şi precise în fiinţa aspirantului spiritual. Unele dintre aceste efecte sunt veritabile puteri paranormale sau supranaturale (siddhi-uri), aşa cum indică şi Patanjali în tratatul yoga fundamental Yoga Sutra. Deşi nu este deloc indicată practica yoga doar pentru a obţine astfel de efecte spectaculoase, deşi uneori ele pot deveni veritabile obstacole pe calea spirituală (deoarece pot amplifica în cazul yoghinului lipsit de discernământ orgoliul spiritual), totuşi trebuie să reţinem faptul că aceste puteri supranaturale se dezvoltă în mod firesc prin practica yoghină şi, dacă practicăm yoga corect şi perseverent, ele se manifestă mai devreme sau mai târziu. Altfel spus, dacă un yoghin nu sesizează în cazul său, după ani de practică yoga, astfel de efecte miraculoase, aşa-zis paranormale sau supranaturale (de fapt perfect naturale) aceasta înseamnă fie că ele nu este eficient în practica sa spirituală, fie că el nu este suficient de atent pentru a conştientiza plenar efectele practicii sale.
Mai ales în ceea ce priveşte respectarea regulilor de yama şi niyama, unde de multe ori apar interferenţe egotice care ne pot face să ne autoapreciem greşit sau să ne autopăcălim, imaginându-ne că respectăm aceste reguli corect când de fapt încă mai avem multe de învăţat, este foarte necesar să ne ghidăm în aceste autoaprecieri după efectele obiective care apar. Egoul nostru este serios ameninţat (cu dispariţia) de efortul nostru spiritual în sensul respectării imperativelor yama şi niyama, de aceea el va născoci cel mai adesea tertipuri foarte abile, în special în sensul interpretării laxe a acestor reguli şi aplicarea lor conform propriilor interese. Aici cel mai bun exemplu este cel pe care l-am mai dat şi anterior, al unei fiinţe umane care minte justificându-şi minciuna prin motive aşa-zis altruiste. Obişnuinţa negativă creată de o astfel de abordare superficială a eticii şi moralei yoghine poate duce la o tot mai gravă afundare în auto-păcălire. De aceea este atât de important să ne confruntăm rezultatele cu acelea prezentate în textele yoghine: dacă nu apar aceste rezultate, din ce în ce mai intense şi evidente, e cazul să ne facem o serioasă auto-analiză şi să ne reconsiderăm întreaga abordare spirituală.
Respectarea corectă a lui ahimsa sau non-violenţa face ca fiinţa yoghinului să radieze continuu un uriaş câmp de forţă benefică. Un astfel de yoghin se manifestă permanent într-un mod iubitor, plin de dragoste, compasiune, bună-voinţă. Această sferă de forţă benefică va face ca, pe de o parte, fiinţele umane (şi nu doar ele) să fie spontan atrase şi să se simtă foarte bine în preajma yoghinului care respectă ahimsa şi, pe de altă parte, yoghinul va fi perfect protejat de toate influenţele ostile exterioare. Datorită faptului că el nu mai rezonează deloc cu energiile nocive specifice agresivităţii, în jurul lui şi în special la adresa lui celelalte fiinţe nu vor mai putea manifesta nici un fel de agresivitate (de multe ori eventuala lor stare agresivă dispare ca prin farmec, ei se pot de exemplu apropia de yoghin cu o intenţie agresivă şi apoi să uite pur şi simplu această intenţie). Despre diverşi mari sfinţi creştini care trăiau în izolare în zone sălbatice (păduri, deşerturi, munţi) se afirmă că atrăgeau în prejma lor animalele sălbatice, şi acestea nu numai că nu le făceau nici un rău, dar nici nu se agresau între ele. Despre marii yoghinii indieni se povesteşte de asemenea că nu erau agresaţi de animale sau şerpi veninoşi. Chiar mulţi yoghini începători remarcă uneori, meditând în natură, apropierea prietenoasă de ei a unor animale sălbatice (căprioare, iepuri, veveriţe). Cu alte cuvinte, dacă uneori aţi întins mâna şi vi s-a aşezat un fluture sau o pasăre pe mână, dacă oamenii cu care interacţionaţi vă caută compania deseori, dacă majoritatea interacţiunilor voastre interumane sunt armonioase şi rareori sunteţi victima agresivităţii celorlalţi, aceasta înseamnă că sunteţi pe drumul ce bun în practica lui ahimsa. Dacă din contră animalele fug speriate de voi, dacă vă latră câinii, dacă oamenii vă agresează chiar şi numai verbal, dacă sunteţi deseori ţinta mâniei celorlalţi, acesta este un semn obiectiv că nu respectaţi corect ahimsa şi pentru a elimina toate aceste evenimente neplăcute din viaţa voastră, cea mai scurtă cale este aceea a lui ahimsa.
Prin respectarea adevărului (satya), yoghinul îşi amplifică deasemenea rezonanţa cu energiile specifice eficienţei şi succesului în absolut orice direcţie benefică se hotărăşte să acţioneze. Textele yoghine mai precizează şi faptul că tot ceea ce spune un yoghin care respectă satya va deveni adevărat sau se va împlini, deoarece este suficient ca el să rostească ceva pentru ca, datorită rezonanţelor specifice amplificate prin respectarea lui satya, acel ceva spus de el trebuie să fie pur şi simplu adevărat. Deci, dacă sesizaţi că nu sunteţi eficienţi în ceea ce întreprindeţi, dacă nu reuşiţi să duceţi la bun sfârşit ceea ce vă propuneţi să faceţi, trebuie să acceptaţi faptul că foarte probabil nu respectaţi corect regula adevărului. Dacă dimpotrivă remarcaţi deseori că aveţi o extraordinară eficienţă în a vă pune în practică ideile benefice, dacă vă confruntaţi cu situaţii în care faceţi o anumită afirmaţie şi apoi ea se concretizează, dacă remarcaţi că aveţi o tot mai bună intuiţie spirituală, atunci cu siguranţă sunteţi pe drumul cel bun. Dar aici se impune o precizare: există nenumărate fiinţe umane care au o voinţă egotică puternică şi un mental destul de bine antrenat care le permit să atingă foarte uşor succesul în îndeplinirea anumitor interese personale de factură materială sau socială. Pentru aceste fiinţe umane, destul de multe chiar printre yoghinii care se consideră avansaţi, sugerăm raportarea fermă şi constantă, cu umilinţă, la voinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl. Acest lucru îi va face să înţeleagă în timp faptul că aceste scopuri personale urmărite de ei nu au nici o valoare pe calea spirituală şi că de fapt ei îşi irosesc viaţa şi energia investind în direcţii lipsite de valoare. Deci ele în mod cert nu trăiesc conform Adevărului Divin şi aşa-zisa lor eficienţă nu este cea despre care vorbeşe Patanjali.
Asteya – regula de a nu fura sau altfel spus, onestitatea – îi conferă yoghinului puterea paranormală de a descoperi comorile ascunse, chiar comorile fizice, dar în special cele spirituale. Dacă încă nu aţi descoperit o comoară nu este totuşi cazul să vă îngrijoraţi, dar dacă în mod obiectiv vă confruntaţi cu foarte mari dificultăţi în plan material, dacă nu reuşiţi să vă armonizaţi la acest nivel, este clar că atunci cauza subtilă este nerespectarea regulii onestităţii (pe care o vom prezenta detaliat în numărul următor al revistei noastre). Un yoghin care respectă corect asteya poate avea foarte uşor acces chiar la anumite informaţii spirituale extrem de valoroase sau la anumite iniţieri care îl pot ajuta foarte mult să se transforme spiritual, dovedind totodată tenacitate în a le pune în practică şi a obţine rezultate. De asemenea, yoghinul poate intui foarte corect adevărata valoare umană şi spirituală a fiinţelor cu care vine în contact, sesizând de exemplu cu precizie care sunt cele mai importante calităţi ale lor (comorile ascunse) pe care uneori acestea nici nu le conştientizează.
Respectarea corectă a continenţei sexuale (brahmacharya) îi conferă yoghinului (yoghinei) o extraordinar de mare energie lăuntrică, atât vitală cât şi spirituală. Yoghinul (yoghina) radiază un intens câmp de energie benefică, care face de exemplu ca instantaneu, pe stradă, să atragă privirile admirative ale celorlalte fiinţe umane, chiar dacă aparent, exterior (fizic) nu există nici un motiv pentru aceasta. Forţa de fascinaţie şi atracţia magnetică a acestor fiinţe umane care respectă continuu continenţa sexuală se manifestă în special asupra fiinţelor de sex opus. De asemenea, ele au o foarte mare efcienţă în acţiuni. Deci, dacă vă confruntaţi cu stări de vlăguire, dacă sunteţi adeseori apatici, indolenţi, leneşi, neputincioşi sau lipsiţi de voinţă, dacă sesizaţi în mod obiectiv că fiinţele de sex opus nu manifestă nici un fel de admiraţie sau încântare faţă de voi, reconsideraţi practica lui brahmacharya!
În ceea ce priveşte non-acumularea (aparigraha) bunurilor materiale trebuie precizat un aspect crucial privind practica spirituală: nu întâmplător textele spirituale menţionează ca principal obstacol pe calea spirituală în această epocă în care trăim noi acum ataşamentul de lucruri (posesiuni materiale) sau bani. Nu întâmplător mulţi maeştri yoghini le cereau discipolilor lor să renunţe la poziţia socială şi averile sau posesiunile lor. Motivul este enunţat clar de Patanjali: o fiinţă ataşată de valorile materiale sau bani este incapabilă să sesizeze în mod obiectiv care este menirea sau rostul existenţei sale. Yoghinul care încă este preocupat de obţinerea bunăstării materiale nu are nici o şansă să conştientizeze obiectiv care este menirea sa în această existenţă şi prin urmare nu are nici o şansă să şi-o îndeplinească, irosindu-şi astfel, în mod penibil, viaţa. Şi aici simpla renunţare nu înseamnă şi detaşare autentică, deci nu vom urmări atât să renunţăm la posesiunile materiale, ci mai ales să nu mai fim dependenţi de ele.
yogaesoteric