„Răbdarea taoistă” a lui Putin se apropie de sfârșit

Mai întâi a fost acțiunea: președintele Putin – senin, calm și stăpân pe sine – a avertizat că orice atac asupra Rusiei cu rachete NATO cu rază lungă de acțiune ar fi un act de război.

Apoi a fost reacția: șobolanii NATO s-au întors în mare grabă în subteran. Pentru moment.

Toate acestea sunt o consecință directă a eșecului de la Kursk. Un pariu disperat. Dar situația în războiul proxy din Ucraina era deja disperată pentru NATO. Până când a devenit clar că totul era practic irecuperabil.

Asta a lăsat două opțiuni:

1) capitularea necondiționată a Ucrainei, în termenii Rusiei, ceea ce echivalează cu umilirea totală a NATO;
2) Escaladarea către un război total [în opinia mea] cu Rusia.

Clasele conducătoare americane – dar nu și cele britanice – par să fi înțeles esența mesajului lui Putin:

„Dacă NATO se află în război direct cu Rusia, atunci, luând în considerare schimbarea esenței conflictului, vom lua deciziile adecvate, ca răspuns la amenințările care ne sunt adresate”.

Ministrul adjunct de Externe rus, Serghei Riabkov, a fost mai explicit:

„Noi [Rusia] suntem pregătiți pentru orice. Și vom reacționa într-un mod care nu va fi plăcut”.

În realitate, NATO poartă DEJA RĂZBOI împotriva Rusiei: zboruri de recunoaștere non-stop; atacuri de înaltă precizie asupra aerodromurilor din Crimeea, forțând Flota Mării Negre să părăsească Sevastopol, sunt doar câteva exemple.

Cu „autorizația” de a lovi la o adâncime de până la 500 km în interiorul Rusiei și cu o listă de mai multe ținte deja prezentate de Kiev pentru „aprobare”, Putin a spus clar ceea ce este evident: Rusia duce un război existențial pentru supraviețuirea sa – ceea ce a făcut în mai multe rânduri de-a lungul secolelor.

Această demonstrație de fermitate, în sine, sperie de moarte Occidentul colectiv.

Ministrul de externe Serghei Lavrov – a cărui răbdare taoistă pare acum să se fi epuizat – a adăugat puțină culoare imaginii de ansamblu, inspirându-se din literatura engleză:

„George Orwell a avut o imaginație bogată și a fost un vizionar istoric. Dar nici măcar el nu și-a putut imagina cum ar arăta un stat totalitar. El a descris unele dintre contururile sale, dar nu a reușit să pătrundă în profunzimile totalitarismului pe care îl vedem astăzi în contextul ordinii bazate pe reguli”.

Nu mai am nimic de adăugat. Conducătorii actuali de la Washington, care reprimă orice disidență, l-au depășit: totalitarismul lor este pur.

Lavrov a concluzionat: „Ei sunt condamnați istoric, însă nu au curajul să provoace al treilea război mondial. Acești lași patentați nu pot decât să recurgă la războiul terorii”.

Iată câteva exemple:

SVR (Serviciul rus de informații externe) a descoperit un complot al Kievului de a organiza un atac cu rachete „rusești” asupra unui spital sau a unei grădinițe de pe teritoriul controlat de Kiev.

Obiectivele sunt: să ridice moralul – epuizat – al forțelor armate ucrainene; să justifice eliminarea completă a tuturor restricțiilor privind atacurile cu rachete în interiorul Federației Ruse și să atragă sprijinul Sudului Global – care, într-o mare măsură, înțelege operațiunea rusă din Ucraina.

În același timp, dacă acest steag fals masiv ar funcționa, Hegemonul l-ar folosi pentru a „crește presiunea” (dar cum? Țipând din toți plămânii, poate?) asupra Iranului și Republicii Populare Democrate Coreene, că rachetele au fost probabil autorii carnagiului.

Oricât de improbabil ar părea aceasta, la cel mai înalt nivel al Stupidistanului, având în vedere nebunia profundă care se extinde de la Washington și Londra până la Kiev, rămâne o posibilitate reală, având în vedere că NATO păstrează de facto inițiativa strategică în acest război. Rusia, la rândul său, rămâne pasivă. NATO este cea care alege metoda, locul și momentul atacurilor sale cheie.

Un alt exemplu clasic de război al terorii este cel al grupării jihadiste Hayat Tahrir al-Sham, o ramură a al-Qaida în Siria, care a primit 75 de drone de la Kiev în schimbul promisiunii de a trimite în Donbas un grup de luptători experimentați din spațiul post-sovietic.

Ei bine, nimic nou pe frontul terorismului: șeful serviciilor secrete ucrainene, Kirill Budanov – care în Occident este mitologizat ca un fel de James Bond ucrainean – este în continuare în contact strâns cu jihadiștii din Idlib, după cum relatează ziarul sirian Al-Watan.

Pregătiți-vă pentru un remake ale Operațiunii Barbarossa

În același timp, secretarul de stat adjunct al SUA, Kurt Campbell – rusofobul/sinofobul care a conceput „pivotul către China” în timpul primei administrații Obama, a informat birocrați de rang înalt din UE și NATO cu privire la cooperarea militară din partea noii „axe a răului” combinate a Imperiului: Rusia-China-Iran.

Campbell s-a concentrat în principal pe asistența acordată de Moscova Beijingului în ceea ce privește know-how-ul avansat în materie de submarine, rachete și sisteme stealth, în schimbul livrărilor chineze.

În mod clar, combinația din spatele mumiei care nu mai știe nici măcar să lingă înghețată nu este conștientă de colaborările militare întrepătrunse ale parteneriatelor strategice Rusia-China-Iran.

Oarbă ca o mie de lilieci, combinația interpretează împărtășirea de către Rusia a know-how-ului său militar, până acum bine păzit, cu China drept „un semn de nechibzuință crescândă”.

Adevărata poveste tulburătoare din spatele acestui amestec de ignoranță și panică este că nimic nu vine de la mumia care nu poate linge nici măcar o înghețată. Ci de la „combinația” care este în prezent la lucru pentru a determina traiectoria războiului prin procură din Ucraina dincolo de ianuarie 2025 – și asta indiferent de cine va fi ales la Casa Albă.

Prin urmare, războiul împotriva terorii ar fi normal să fie paradigma generală, în timp ce pregătirile pentru un război la scară largă împotriva Rusiei continuă, cu un orizont stabilit în jurul anului 2030, conform deliberărilor interne ale NATO. Atunci se crede că vor atinge puterea maximă pentru a realiza o versiune remixată a Operațiunii Barbarossa din 1941.

Acești clovni sunt congenital incapabili să înțeleagă că Putin nu blufează. Dacă nu există altă opțiune, Rusia va recurge la puterea nucleară.

Așa cum este situația, Putin și Consiliul de Securitate – în ciuda retoricii incendiare a lui Medvedev – sunt angajați în dificila sarcină de a absorbi lovitură după lovitură, pentru a evita Armaghedonul.

Aceasta necesită o răbdare taoistă nelimitată – împărtășită de Putin, Lavrov și Patrușev – combinată cu faptul că Putin joacă Go japonez, mult mai mult decât șah, și este un tactician formidabil.

Putin citește scenariul dement al lui NATOstan de parcă ar fi o carte de povești pentru copii (de fapt, este). Iar în momentul fatidic de maxim beneficiu pentru Rusia, Putin va ordona, de exemplu, decapitarea necesară a șarpelui de la Kiev.

Dezbaterea continuă și controversată privind utilizarea armelor nucleare de către Rusia se bazează în esență pe modul în care Kremlinul va privi un atac cu rachete al NATO ca pe o amenințare existențială.

Neoconservatorii și sioconservatorii, împreună cu vasalii NATO, și-ar putea dori un război nuclear – în teorie – pentru că acesta ar duce de fapt la depopulare în masă. E bine să nu uităm niciodată că gașca FEM/Davos dorește și susține o reducere cu 85% a populației lumii. Singura cale de urmat ar fi, evident, războiul nuclear.

Dar realitatea este mult mai prozaică. Neoconservatorii și sioconservatorii vor, în cel mai bun caz, să folosească amenințarea războiului nuclear pentru a intimida, mai presus de toate, parteneriatul strategic ruso-chinez.

Pe de altă parte, Putin, Xi și unii dintre liderii majorității lumii, precum Anwar din Malaezia, continuă să dea dovadă de inteligență, integritate, răbdare, previziune și umanitate.

Pentru Occidentul colectiv și elitele sale politice și bancare teribil de mediocre este vorba întotdeauna despre bani și profituri. Ei bine, situația s-ar putea transforma radical pe 22 octombrie la Kazan, la summitul BRICS – când urmează să fie anunțate măsuri importante pentru construirea unei lumi post-unipolare.

Există o dezbatere cu privire la modul de a pune capăt războiului prin procură din Ucraina. Iar pentru Moscova, atunci când vine vorba de denazificarea completă a Ucrainei, un simplu regim „prietenos” la Kiev nu este suficient.

În cele din urmă, fiecare nuanță a planului de negociere rusesc va fi decisă de Putin. Și situația este în continuă modificare. Ceea ce a propus el – foarte generos – în ajunul jalnicului „summit de pace” din Elveția din iunie (organizat de Occident FĂRĂ ca Rusia să fi fost invitată…….) nu mai este valabil după Kursk.

Încă o dată, totul depinde de ceea ce se va petrece pe câmpul de luptă. Dacă – sau mai degrabă când – frontul ucrainean se va prăbuși, gluma la Moscova va fi: „Petru [cel Mare] și Ecaterina [cea Mare] așteaptă”. Ei bine, ei nu vor mai aștepta, pentru că acești doi Mari au fost cei care – de facto – au încorporat estul și sudul Ucrainei în Rusia.

Iar asta va marca umilirea cosmică a NATO. De aici perpetuarea planului „B”: nu al treilea război mondial, ci un război neîncetat al TERORII.

Autor: Pepe Escobar

Citiți și:
Frica de Rusia
Diplomați occidentali cer negocieri „imediate” SUA-Rusia pentru pace în Ucraina. Zelenski deschide pentru prima oară uşa unor negocieri

 

yogaesoteric
5 octombrie 2024