Radiografia vieții

Vlăduț de la sănătate vrea să vă vaccineze precum își vaccinează animalele proprietarii fermelor de porci sau de pui.

Puiul proaspăt ieșit din găoace, împins fără niciun control pe o bandă care merge spre nicăieri, se dezmeticește abia atunci când o forță cu mâini metalice îl imobilizează pentru ca un ac automatizat să-l înțepe. El este cel norocos, supraviețuitorul. Un alt coleg de-al lui de găoace n-a avut norocul său. El a nimerit pe-o altă bandă unde a sfârșit zdrobit între doi tamburi. N-a avut sexul care trebuia astfel încât a fost condamnat imediat după ce-a văzut lumina neonului. Că pe-a soarelui niciunul dintre confrații săi de suferință n-o va vedea vreodată. Fericitul supraviețuitor din ferma avicolă va trăi vreo lună de zile, timp în care va fi burdușit cu vaccinuri și antibiotice. Sănătatea sa e primordială pentru stăpânii săi pe care nu-i va vedea vreodată. De aceea în mâncare i se dozează atent antibiotice, pentru ca nu care cumva să se îmbolnăvească. După o lună, puiul nostru este falnic precum o găină. E numai bun de tăiat și va sfârși într-un galantar, iar de-acolo în farfurii. Chiar dacă n-ar fi tăiat, în câteva zile ar face implozie pentru că oasele mult prea fragile n-au cum să mai susțină monstrul cu retenție de apă care crește precum Făt Frumos. Iată destinul puiului servit la masă.

Cam la fel s-a gândit și Vlăduț, reprezentantul farmazonilor de la noi, să vă traseze viața. De ce? Pentru bani. Și pentru că ferma de pui reprezintă un succes de necontestat în ceea ce privește asigurarea proteinei pentru prostimea înfometată. Proteină industrială pe care, vorba bancului, poți s-o iei și când ești gripat pe post de antibiotic. Să nu ne oprim însă aici.

În SUA, în februarie, a fost frig, foarte frig, la fel ca-n Europa. Încălzirea globală face ravagii. Ca urmare a gerului crâncen, toți și-au băgat în prize ce-au avut ca instrument de încălzire și rețeaua electrică a făcut poc. Southwest Power Pool (SSP), compania care gestionează gridul energetic din zona centrală a SUA (incluzând Kansas, Oklahoma, părți din New Mexico, Texas, Arkansas, Louisiana, Dakota de Sud, Dakota de Nord, Montana, Missouri, Minnesota, Iowa, Wyoming și Nebraska) a anunțat reducerea programatică a consumului de energie (a se citi tăierea în zonele de vârf) pentru a „echilibra cererea cu oferta”. Texanii au fost cei mai ghinioniști, întrucât tentativa de „echilibrare” i-a lăsat cu fundu-n baltă, iar balta a înghețat. Să locuieşti în Texas a devenit mai rău ca-n București, deoarece nu funcționa nici rețeaua electrică. […] Știți care a fost cel mai căutat termen pe internet în zona Texas? Iată: „De unde să-mi cumpăr lemne de foc?”. Interesant, nu?

Probabil vă gândiți că nu este nicio legătură între cele două paragrafe anterioare. De aceea îl voi aduce în discuție pe al treilea, despre un fenomen ceva mai sudic, adică din Brazilia. 152,5 milioane de hectare numai bune pentru agricultură. Zone întregi unde șoselele sunt particulare și unde ai nevoie de permisiunea proprietarilor pentru a tranzita. Cât vezi cu ochii sunt numai câmpuri. Vezi tractoare ghidate prin GPS și un pustiu înfiorător. Acel pustiu fertil (sic!) este responsabil cu 40% din producția agricolă mondială. Doar că tocmai ce s-a aflat că fermele de acolo se află pe o pantă descendentă a productivității. Pământul seacă și refuză să mai producă.

O pandemie pe care sforarii o marketează ca ucigașă face ravagii. Țări întregi în lockdown, reguli tembele, legislație care încalcă drepturile fundamentale ale omului. Ce-i cu asta? Pare un alt tablou care nu se leagă cu cele anterioare. În fapt avem de-a face cu frânturi ale unui puzzle global. I se spune ecologie, iar sforarii au tras funiile deviindu-i sensul. Să spui azi ceva despre ecologie echivalează cu alunecarea în tembelismul „încălzirii globale” care iaca, după cum se vede, tocmai ce a generat cele mai joase temperaturi din ultimii douăzeci de ani. Frumos, nu? […]

Ei bine, eu am o ipoteză care ține de ecologie. Mai precis de faptul că modul nostru de viață este unul fals care, pentru a se susține, a ajuns să lupte împotriva omului. Explozia demografică generată de iluzia societății cu o infinitate de produse (motorul de facto al capitalismului) a produs dezechilibre majore ale planetei. Roșiile culese în SUA și trimise în China pentru ambalare, iar apoi retrimise în SUA pentru vânzare, n-au cum să facă parte dintr-un proces economic sănătos. Reprezintă o distorsionare a realității. Ca numeroase alte fenomene ale prezentului. Pur și simplu, un produs electronic din China n-are cum să-mi ajungă acasă cu un preț de 5$. Și cu toate acestea îmi ajunge. Mașina pe care-o conduc face de vreo două ori înconjurul globului până să ajungă în ograda mea. E normal? Culmea e că ajunge și cu un preț mic. „Asta înseamnă progres” – va spune corporatistul satisfăcut. Este o prostie.

Distrugerea naturii este o realitate. Iar omul n-a stăpânit-o niciodată. Orice acțiune are parte de reacțiune. Asta de când lumea. Am chelit pădurile patriei și acum ne plângem de alunecări de teren și inundații. Era logic pentru oricine că așa se va petrece. URSS-ul s-a jucat cu energia atomică la modul superficial și a obținut în Ucraina dezastrul absolut. Temperaturile scad în SUA și-n Europa, iar sistemele energetice se prăbușesc. Nicicând în SUA nu s-a făcut frigul iarna, cu toate că erau ierni mai lungi și mai reci. Însă nicicând nu s-a făcut o asemenea risipă ca în prezent.

O boală care apare la nivel de umanitate – o pandemie adică – dincolo de efectul ei devastator, semnalizează o slăbiciune a omului în ansamblu. Vreți sau nu să credeți, mă considerați sau nu cinic, asta e realitatea: un virus sau – să-i spunem mai general – un agent infecțios, apare atunci când organismul slăbit al omului riscă să degenereze. Este un fenomen de auto-reglare. Veți spune Malthus? Posibil să fie ca el. Ați auzit de epidemia de holeră de la începutul secolului XIX? A început în India și s-a răspândit la nivel global. A scăpat cine-a putut. Cei slabi au murit, cei tari au trăit. Și oamenii născuți de cei tari au dus rasa umană la nivelul de la începutul secolului XX. Au murit oameni la gripa spaniolă? Cu duiumul. Însă cei care-au scăpat, au fost puternici. Bolile ne omoară, dar ne fac și să supraviețuim ca specie. Nu vă place, dar asta este realitatea.

Ce se petrece acum pe Pământ? O nebunie. Utopia globală se prăbușește. Fermele braziliene secătuiesc. E simplu: economia globalistă și-a trăit utopia secătuind resursele. Deșerturile chimice ale Indiei, munții de fier din Bangladesh, mega-cimitirul de electrocasnice europene din Africa. Știți aceste realități? Nu le cunoașteți. Ele ciuntesc din Pământ, îl sărăcesc, iar el se răzbună. Acțiune-reacțiune, cauză-efect totul e simplu de înțeles și valabil de când lumea. Mănânci portocale din Africa de Sud pe care le cumperi cu doi lei kilogramul. Pe bune? Asta e sustenabilitate? Vei vedea în schimb un descreierat de pe la vreo organizație ecologistă pozând în erou prin Marea Nordului sau pe aiurea întrucât se opune pescuirii nu știu cărui pește. Și-l vei admira. Iar când îți voi spune că ăla a fost asmuțit de stăpânul său strict din cauză că se tranșează vreo chestiune politică între Rusia și SUA, mă vei face conspiraționist. Doar că eu am dreptate, nu tu!

Ce anume nu merge? În esență mai nimic. Globalismul e mort, la fel cum mort era și Imperiul Britanic pe vremea pandemiei de la începutul secolului XIX. Doar c-a mai durat ceva până s-a dezintegrat. Cam la fel este acum cu SUA. Pandemia a lovit-o mai rău decât i-a lovit pe chinezi. La fel s-a petrecut și cu holera indiană. Spre deosebire de covid, holera chiar este o boală grea. Covidul e o jucărie, un fel de „arici pogonici” al bolilor. Covidul îi omoară, în general, pe cei care urmează oricum să moară. E drept, le scurtează viața cu până la câteva luni. Însă, în mare, decedatul de covid ar fi murit câteva zile mai târziu de boala de care suferea. „Dar sunt și tineri!” – îmi veți spune. Da, într-adevăr, sunt și tineri, dar ei probabil aveau la un nivel grav acea „sensibilitate” pe care o avem la nivel de specie și care „a atras” noul virus.

Antibioticele și vaccinurile au făcut mult bine omului. Într-adevăr, au rezolvat în mare problema mortalității infantile, au redus suferințele atâtor oameni. Au dispărut boli mutilante gen variola, poliomielita etc. Așa ne-am trezit stăpânii lumii. Care au fost efectele marilor descoperiri medicale? În principiu actuala explozie demografică, cea care a degenerat în globalismul pe care-l trăim. Sunt buni săracii Indiei, la fel cum au fost buni săracii Chinei: ei sunt sclavii care fac produse ieftine. Bangladesh-ul produce treninguri pe care le cumperi cu câțiva dolari de la tarabă. Cu cei câțiva dolari cu care azi te îmbraci din cap până-n picioare, ieri (adică în secolul XIX) nu ți-ai fi luat nici o pereche de chiloți. Nu-i de mirare că azi arunci pantofii purtați doar o singură dată. Ca efect al comportamentului tău risipitor, nici produsele nu mai sunt atât de trainice. Dacă o pereche de pantofi are șanse mari să nu prindă sezonul următor, de aceea e și făcută prost. Înainte un palton te ținea zeci de ani. Acum, unul cumpărat din comerț, nu te ține nici măcar o iarnă. Consumerism!

Nebunia vine la pachet cu mult confort. Confort care deteriorează organismul. Creștem în lățime precum porcii: mâncăm, rupem telecomanda și telefonul și-apoi o luăm de la capăt. Obezitatea este cea mai mare problemă de sănătate a americanilor. Și pe la noi începe să fie la fel. De-aia diabetul face ravagii. Diabetul și cancerele. Nu-s virusuri și nici bacterii. Sunt boli produse de organismul mult prea epuizat de „bunăstarea” pe care o are. De-aia atunci când apare câte un virus banal precum cel de-acum, rupe organismele mult prea fragile. E logic să se petreacă așa. Cinic fiind, vă voi întreba ce relevanță are un monstru de 200 de kilograme care nu se mai mișcă de pe canapea decât pentru a merge la bucătărie sau la baie? În pădure, un asemenea animal care și-a pierdut vivacitatea, ar fi victima prădătorilor. Ar muri și-atât. Noi, cu umanitatea noastră căutăm metode să-l ținem artificial în viață.

Și-acum să revenim la vaccin. Care-i scopul lui? În primul rând banul și-apoi obișnuința noastră de a ieși basma curată din orice încurcătură în care ne băgăm. De ce e virusul ăsta periculos? În principiu nu e. Dar în realitate, pentru cei care sunt mai mult morți decât vii, este un pericol. Le poate secera viața. Care viață ar mai putea merge vreo 2-3 luni, nu mai mult. Găsim o boală despre care aflăm că omoară oameni și căutăm remediul. Uităm însă că moartea face parte din viață. Ne-am născut pentru a muri, micuților, și indiferent ce-am face tot acolo vom ajunge.

Ce ne propun progresiștii. Ei îi spun „marele reset”. Eu îi spun ferma de oameni. S-au prins că nu mai merge căruța și că situaţia e albastră. S-au prins că n-ai cum să fii stăpânul naturii și acum au dat-o în extrema opusă: au devenit panteiști și caută să pozeze în elevi cuminți. Primul pas ar fi interzicerea de proteină sacrificată. Nu mai facem ferme imense de porci sau de pui. Producem carne artificială în bio-reactoare. Vârful globalismului, Singapore, a dat drumul experimentului pe oameni. E singura țară care a autorizat carnea artificială de pui. Urmează și celelalte. Apoi vin cu vaccinarea. Cică să nu ne mai îmbolnăvim. De la atâtea vaccinuri, în mod logic, îți faci sistemul imunitar praf. E ca și cum i-ai da unui soldat o consolă și i-ai spune că treaba lui e să lupte de la joystick. În scurt timp s-ar transforma într-un monstru gras și puturos. Și care, în ciuda vivacității sale de pe joystick, nu va mai fi capabil să-și care pușca zece metri. De fapt, el nu va mai fi capabil să se care pe sine. Iar teroristul care-l atacă vine „de nicăieri” și are armament ușor cu care-l face pământ în doi timpi, fără multă judecată.

Cauză-efect, legea care nu iartă pe nimeni. Suntem elemente prinse într-un lung șir de înlănțuiri cauză-efect. Budiștii v-o pot explica mai bine. Cum scapi? Doar părăsind lanțul. Ai nevoie de mâncare? Ai nevoie, așa că produ-o singur! Ai nevoie de haine? Fă-ți-le! Așa fac cei din Amish. Și o fac bine! Pantofiorii unui copil sunt purtați de zece generații. Și rezistă. Hainele la fel. Ce fac ei altfel? Nimic, doar trăiesc în armonie. Și la fel este nevoie să te înveți și tu. Ți se pare că ești mai independent așa cum ești acum? Într-adevăr, cu un click pari că răstorni universul. Până când însă? La o pană de curent vei deveni un nevolnic. Și ce nevolnic! Vei dispera văzând că lumina nu vine nici măcar după ce ți-ai consumat bateriile. Te vei îngrijora când vei vedea că frigul îți va intra în casă. Și, mai mult, te vei înfiora în fața rafturilor goale. Viața este pentru cei care știu s-o trăiască. Cei mai fericiți sunt cei cu picioarele pe pământ. Tu – acel tu ipotetic – ești în aer, iar cei care sunt în aer, de fiecare dată au parte de lecția implacabilă a gravitației.

Indiferent de vaccinuri, pastile-minune și planuri, viața va redeveni una normală. Face parte din destinul nostru. Nu știu ce va fi: o furtună solară sau un super-agent patogen. Știu sigur însă că ne vom trezi goi, față în față cu o realitate care ne va spune franc: „trăiesc doar cei care știu să trăiască”. Tu știi?

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: Despre trezire
O perspectivă inedită dar lucidă și inteligentă asupra cauzelor profunde ale crizei ce a fost declanșată de coronavirusul COVID 19

yogaesoteric
16 iulie 2021