Raportul de ţară readuce în discuţie în presa suedeză cazul Gregorian Bivolaru

Yogaesoteric va oferă traducerea unui articol publicat pe 16 mai 2006 în Svenska Dagbladet (Jurnalul Suedez) http://www.svd.se/, în care se discută despre implicaţiile pe care le are asupra integrarii României în UE faptul că Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia.

România în continuare sub presiune

de Mats Johansson

Astăzi se aşteaptă confirmarea UE asupra următoarei etape de extindere, intrarea în Uniune a României şi Bulgariei în 2007. Ceea ce ar  fi trebuit să fie un mesaj plin de bucurie pentru cei care vor să vadă o Uniune mai mare, riscă să se înnegureze datorită faptului că un număr de ţări dintre cele de pe lista de aşteptare mai au un lung drum până la a se ridica la nivelul cerinţelor Criteriilor de la Copenhaga.

Cot la cot cu Turcia şi Croaţia, România este un caz pe muchia dintre ceea ce este dorit din punct de vedere politic şi condiţiile de fapt şi de drept. Un şir de rapoarte arată carenţele în sistemul juridic din această ţară. Un exemplu de încălcare flagrantă a drepturilor omului a fost evidenţiat de Curtea Supremă, în ceea ce priveste cazul liderului mişcării yoga din România, Gregorian Bivolaru. Curtea Supremă a constatat în hotărârea sa (caz Ö 2913-05, octombrie 2005) că acţiunile autorităţilor române împotriva liderului yoga ”sunt infuzate de grave greşeli morale”. Printre detalii se număra falsificarea de mărturii precum şi persecuţiile realizate de forţele de securitate (SRI), în mai bine de 10 ani de campanie îndreptată împotriva mişcării yoghine, fără ca cineva să fi fost judecat şi condamnat. Curtea Supremă a decis că Gregorian Bivolaru “datorită convingerilor sale religioase riscă să fie supus unor persecuţii extrem de grave, în caz de extrădare”, ceea ce constituie o piedică în extrădarea dumnealui. În schimb, i s-a acordat azil politic, rezidenţă şi permis de muncă permanente.

Părerea CS suedeze este că în România ”pot apărea cazuri individuale de încălcare a drepturilor omului” şi că există “carenţe în sistemul juridic, datorate corupţiei şi lipsei independenţei faţă de guvern, cât şi a cotrolului politic exercitat asupra judecătorilor.”

Într-un răspuns la interpelarea parlamentarului Carl B. Hamilton (Partidul Liberal), Laila Freivalds, pe atunci ministru de externe (decembrie 2005) concluzionează că procesul de reformă început în România necesită luarea unor măsuri de urgenţă în ceea ce priveşte controlul graniţelor, colaborarea poliţiei, lupta împotriva corupţiei şi înşelăciunii, cât şi reforma sistemului juridic. În raportul general al UE din octombrie 2005 a fost prezentată o listă a carenţelor României. Printre acestea s-au numărat lupta împotriva corupţiei la cele mai înalte niveluri şi situaţia pacienţilor cu handicap fizic si mental.
Organizaţia Transparency International, care luptă împotriva mitei şi corupţiei, plasează România în lista sa anuală pe locul de onoare 86, în rând cu ţări africane şi Rusia.

Putem crede că o ţară cu asemenea incongruenţe, cu moştenirea a decenii de dictatură şi condusă de urmaşii acesteia, poate corecta toate carenţele într-o jumătate de an ca să fie pregătită pentru intrarea în UE?
Un martor al adevărului ar putea fi considerat şeful guvernului, Călin Popescu Tăriceanu. În ianuarie acesta a constatat că aderarea ţării la UE poate fi în pericol: “Dacă i se acordă azil în Suedia liderului MISA, pe motiv că drepturile sale elementare ca om nu-i sunt respectate aici în România, atunci aceasta este o dovadă clară a faptului că justiţia română nu funcţionează … Vedem că există un şir de judecători dubioşi care creează suspiciuni la adresa onestităţii judecătorilor.”

Hotărârea de azi a UE ilustrează un anumit echilibru în procesul de expansiune: pe de o parte nu putem să manipulăm criteriile ca să atingem nivelul dorit în viaţa politică, pe de altă parte nu vrem să pedepsim guverne noi pentru păcate vechi. Numai printr-o presiune constantă asupra reformelor poate UE să-şi joace rolul său transformator. Intrarea României în UE nu este atât de urgentă  încât să conducă la decizii care să pericliteze întregul eşafodaj al Uniunii.
 
yogaesoteric
22 mai 2006