Războiul comercial, deglobalizarea și interesul național
Globaliștii nu văd nicio problemă în multiplele dependențe critice ale Europei față de China sau Statele Unite, spre exemplu. E normal să cumpărăm medicamente și tehnologie din China, pe motiv că sunt mai ieftine. Sau armament din SUA, întrucât doar NATO ne poate apăra de ruși.
De când Kissinger a transformat China în fabrica lumii, autosuficiența în materie de bunuri de larg consum a rămas doar un concept strict teoretic. Bucuroși să profite din plin de mâna de lucru ieftină, globaliștii de la Washington au umflat economia Chinei până când Beijingul a devenit principala amenințare asupra hegemoniei SUA.
După decenii întregi de externalizare a producției în Asia, administrația Trump se întreabă acum dacă procesul poate fi stopat și chiar inversat. În sensul relocării fabricilor împânzite de americani în cele mai diverse colțuri ale lumii.
Războiul comercial declanșat de Casa Albă urmărește, pe de o parte, reducerea deficitului comercial față de o serie de parteneri tradiționali (Mexic, Canada, UE, China), iar pe de altă parte aducerea acasă a fabricilor cu capital american. Plus atragerea investitorilor străini, teoretic mulțumiți de facilitățile fiscale și de prețul mic al energiei.
Sună foarte bine pentru americani. Doar că procesul este unul complex, de durată, cu impact imediat atât asupra burselor globale, cât și asupra buzunarelor omului de rând din Statele Unite. În mod cert, globaliștii vor face tot posibilul pentru a zădărnici planurile lui Trump.
America First se află în plină derulare. Tarifele vamale instituite de Trump fac valuri mari, bursele se clatină, iar globaliștii din Europa se străduiesc să răspundă dur. Boicotul asupra produselor americane (cu Tesla cap de afiș – prietenii știu de ce) este o armă cu două tăișuri. Administrația Trump ar putea majora și mai mult taxele vamale, cu impact dureros asupra industriei auto germane, printre altele.
Dintr-un total de schimburi comerciale anuale SUA-UE de 1,2 trilioane dolari rezultă un deficit de circa 200 de miliarde în favoarea Europei. De aici și supărarea lui Trump, care îi acuză pe globaliștii europeni că profită de Statele Unite.
Globalizarea e bună cât timp nu creează dependențe critice care pot conduce la crize profunde. Și chiar la războaie, în situații limită.
Toată lumea admite că e mult mai sănătos ca fiecare să fie pe picioarele lui. Să fie autosuficient măcar în domenii cheie ca alimentația, energia și sănătatea. Doar că foarte puțini sunt dispuși să strângă cureaua o perioadă pentru a reveni la normalitate. Tendința este să închidem ochii și să ne imaginăm că vom cumpăra la nesfârșit bunuri ieftine din China. Contribuind astfel nu doar la o dependență extrem de nocivă, ci și la consolidarea unei super-puteri autoritare.
O super-putere care ar putea, la un moment dat, să ne dicteze inclusiv modul de viață.
Citiți și:
Andrei Marga: Noua relație a supraputerilor
UE ne vinde iluzii bolnave de 800 de miliarde de euro
yogaesoteric
28 martie 2025
