«Războiul neîncetat și obsesiv contra terorismului» a costat SUA până acum 4.000 de miliarde dolari. Pe ce s-au dus acești bani (I)

Faptul că războiul împotriva terorii este scump nu surprinde pe nimeni. Din 2001, Guvernul SUA alocă sume de neimaginat pentru a menține teritoriul american în siguranță față de extremiștii violenți. Sunt cu adevărat necesare aceste investiții mamut? A rezultat vreun plus de securitate din aceste măsuri? O privire atentă îndreptată spre modul în care s-au cheltuit acești bani arată că de fapt scopul declarat este doar de fațadă, oferind statului o justificare pentru a-și întări pe ascuns puterea, prin instituțiile de forță.

Cifrele nu au nevoie de foarte multe comentarii. A avut loc o creștere bugetară de 30 de miliarde de dolari pentru FBI, care nu a reușit să anticipeze atacurile de la 11 septembrie, precum și o creștere de 70 de miliarde de dolari pentru birocrații care în mod constant eșuează în a menține aeroporturile americane în siguranță. La aceste sume se adaugă alte 200 de miliarde de dolari pentru un departament guvernamental care să coordoneze toate aceste activități, precum și suma de jumătate de trilion de dolari pentru supravegherea în masă a cetățenilor, plus costurile aproape incredibile asociate unui deceniu și jumătate de acțiuni militare în afara granițelor SUA, iar totalul ajunge la suma amețitoare de patru trilioane de dolari. Pe ce s-au dus acești bani?

Peste 30 de miliarde de dolari au ajuns la FBI

În ciuda incapacității FBI de a anticipa ceea ce s-a petrecut la 11 septembrie, bugetul agenției a fost mai mult decât triplat din 2001. Au avut toate cheltuielile suplimentare rezultate pozitive, sub forma stopării viitoarelor incidente violente? Din contră, există dovezi care atestă faptul că Biroul Federal de Investigații al SUA a fabricat mai mulți teroriști prin intermediul operațiunilor sale decât ar fi putut spera orice entitate străină să recruteze în interiorul Statelor Unite.

FBI, care își umple buzunarele cu cinci miliarde de dolari pe an pentru programele sale de combatere a terorismului, a profitat enorm din punerea la cale a unor conspirații care au generat titluri lugubre în ziare. De exemplu, un comunicat de presă al FBI din 28 septembrie 2011 trâmbița arestarea lui Rezwan Ferdaus, cetățean american, sub acuzațiile că ar fi planificat să folosească „un aparat de zbor de mari dimensiuni, controlat de la distanță, plin cu explozibili de tip C-4” pentru a „distruge Pentagonul și Capitoliul”. Acuzatul, un american născut în Bangladesh, în vârstă de 26 de ani, care suferea de crize și fusese supus tratamentului pentru depresie în formă gravă, fusese plătit și ademenit de agenții federali să accepte planuri criminale concepute de ei, care cu siguranță lui nu i-ar fi trecut niciodată prin minte.

După cum a relevat un raport din 2014 al organizației Human Rights Watch în colaborare cu Institutul pentru Drepturile Omului din cadrul Facultății de Drept de la Universitatea Columbia, „Multe studii au descoperit că aproximativ 50% dintre condamnările din cadrul programului federal pentru combaterea terorismului care au avut loc începând cu 11 septembrie 2001, au avut la bază date oferite de informatori”. Aceasta nu sună rău, până când îți dai seama că de fapt rolul informatorilor în majoritatea acestor situații a fost să păcălească oameni, altfel inofensivi, să se angreneze în comploturi ilegale ticluite de agenții guvernamentale. Într-unul dintre aceste cazuri, judecătorul a ajuns la concluzia că guvernul SUA „a pus la cale crima, a oferit mijloacele și a înlăturat toate obstacolele relevante din calea săvârșirii ei” cu scopul de a fabrica „un terorist” dintr-un om „a cărui bufonerie este cu siguranță Shakespeare-iană în orizonturile ei”.

Trevor Aaronson, autor al volumului The Terror Factory: Inside the FBI’s Manufactured War on Terrorism (Fabrica de terorism: în interiorul războiului împotriva terorismului fabricat de FBI), estimează că doar 1% dintre cei 500 de oameni acuzați de delicte asociate terorismului internațional în deceniul de după 11 septembrie reprezentau cu adevărat amenințări bona fide. De treizeci de ori mai mulți au fost împinși de FBI spre a se comporta în moduri care au provocat ulterior arestarea lor. Un raport din 2011 al Centrului pentru Drepturile Omului și Justiție Globală al Facultății de Drept de la Universitatea New York a examinat câteva dintre cazurile cele mai relevante și a descoperit că „informatorii guvernului au adus la cunoștința inculpaților idei despre jihad-ul violent și apoi le-au indus în mod agresiv aceste idei. În plus, informatorii chiar i-au încurajat pe inculpați să considere că este de datoria lor să acționeze împotriva Statelor Unite”.

Profesorul John Mueller, de la Universitatea de Stat din Ohio, co-autor al cărții Chasing Ghosts: The Policing of Terrorism (Vânătoarea de fantome: politica terorismului), observă că nicio entitate teroristă din SUA nu era capabilă „nici măcar să detoneze o simplă bombă” în deceniul de după 11 septembrie. Aspiranților teroriști „le este dificil chiar și să fabrice o bombă”, afirmă el. „La maratonul din Boston [din 2013], au explodat două bombe, care au ucis trei oameni dintr-o zonă aglomerată. Deci într-un final au reușit să fabrice o bombă care să și explodeze, dar nu era teribil de letală.” Aproape toate bombele care au fost folosite în comploturi teroriste pe teritoriul american au fost fabricate de FBI – la fel ca și majoritatea teroriștilor în devenire. Expertul în securitate Bruce Schneier a surprins acest fapt în eseul său clasic din 2007, Portrait of the Modern Terrorist as an Idiot (Portretul teroristului modern ca idiot).

În ultimii 15 ani, administrația SUA a turnat peste 30 de miliarde de dolari pentru susținerea eforturilor Biroului de a combate terorismul, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă a existenței unor amenințări serioase teroriste pe teritoriul american care să nu fi fost create de FBI. După cum a afirmat analistul politic american Sheldon Richman: „Majoritatea prezumtivilor teroriști par că nu au vreo înclinație în acest domeniu și nu ar fi în stare să facă să pocnească nici măcar o pungă de hârtie dacă nu ar fi antrenați de informatorii FBI”.

70 de miliarde de dolari au ajuns la Administrația pentru Securitatea Transporturilor (Transportation Security Administration)

În 2013, președintele Barack Obama a oferit exemplul Administrației pentru Securitatea Transporturilor (Transportation Security Administration – TSA) ca fiind o agenție federală care nu amenință în niciun fel drepturile cetățenilor americani. „Nu cred că cineva poate afirma că nu mai suntem liberi pentru că avem puncte de verificare în aeroporturi”, a spus el.

Cu toate acestea, cel mai vizibil simbol al războiului intern împotriva terorismului este „scanerul pentru întregul trup” prin care călătorii sunt obligați să treacă pentru a fi verificați, în peste 400 de aeroporturi americane. După ce s-au cheltuit peste 70 de miliarde de dolari pentru finanțarea TSA și a armatei sale de 45.000 de angajați care urmăresc scanerele, securitatea în aeroporturile din SUA continuă să fie o farsă.

TSA nu a făcut mare lucru pentru a dovedi că merită cheltuiala. După ce s-a fălit cu scanerele ei care „văd tot”, agenția și i-a pus în cap pe cei care în mod „șocant” s-au împotrivit să se adauge fotografii cu ei în „costumul lui Adam” la dosarele federale. Cetățenii au contestat în număr mare folosirea acestor aparate, care ar face „percheziții virtuale la pielea goală” care relevă detalii umilitoare pentru călători, care variază de la a se vedea dacă un bărbat este circumcis până la observarea dacă o femeie poartă inele în sfârcuri. Mulți călători și-au exprimat de asemenea îngrijorarea că le-ar putea fi afectată sănătatea de faptul că sunt obligați să treacă prin scanere care funcționează pe bază de radiații pentru a penetra hainele – și probabil că au dreptate. O cercetare realizată de ProPublica și PBSNewsHour a arătat că aparatele pot cauza până la 100 de cazuri de cancer pe an în rândul călătorilor.

Când oamenii au început, pe bună dreptate, să solicite să fie verificați cu ajutorul magnetometrelor pe care agenția s-a bazat încă din 2002, TSA a început să impună „controale manuale amănunțite” asupra tuturor celor care solicitau metode alternative de verificare corporală. După cum se explică într-un articol din USA Today, „Noile metode de control corporal impun angajaților de la securitate să atingă organele genitale și pieptul călătorilor” așa încât unii pasageri au afirmat că inițialele TSA vin de fapt de la Total Sexual Assault (Agresiune Sexuală Totală).

La toate acestea se adaugă și o altă insultă la adresa cetățenilor: agenția nu a testat în mod corespunzător aparatele de scanare a întregului trup, pentru a se asigura că ele sunt eficiente înainte de a le instala în toată țara. În iunie 2015, un raport secret care a fost „scurs” către public a arătat că agenții TSA au eșuat să detecteze 96% dintre armele și bombele false strecurate prin aparate de inspectori generali care au realizat astfel o testare.

Încă și mai grav, acele scanere nu pot face nimic pentru a-i proteja pe cetățeni împotriva… angajaților TSA. Circa 70.000 de pasageri au înaintat plângeri împotriva agenției sub acuzațiile de furt sau de distrugere de proprietate, iar peste 500 de angajați TSA au fost concediați pentru că furau de la pasageri. Unul dintre angajații care urmăreau scanerele în Orlando a recunoscut că a sustras 80 de laptopuri în perioada în care a lucrat acolo. Un agent de securitate de la aeroportul Fort Lauderdale, din Florida, a furat 50.000 de dolari de la călători într-o perioadă de șase luni și a fost arestat numai după ce a fost surprins cu iPad-ul unui călător în pantaloni.

1 miliard de dolari a ajuns la ofițerii TSA pentru detectarea comportamentului

Pe lângă supunerea pasagerilor la controale electronice invazive, TSA se mai bazează și pe o listă secretă ce conține 94 de „indicatori de comportament” care i-ar demasca pe cei care ar avea intenții suspecte. În acest „catalog” al agenției al activităților suspecte se numără evitarea contactului vizual și starea de nervozitate în timpul călătoriei. În 2011, CNN a relevat că TSA consideră că dacă un pasager pare a fi „foarte arogant și exprimă dispreț față de măsurile de siguranță din aeroport” acesta este un semn că respectivul ar putea fi terorist. Se pare că TSA este singura agenție de securitate din lume care consideră că potențialii teroriști, înainte să detoneze bombele, încep să îi ia peste picior pe agenții de securitate.

Administrația americană a cheltuit peste un miliard de dolari pentru ca mii de „ofițeri TSA pentru detectarea comportamentului” (Behavior Detection Officers – BDO) să se plimbe prin terminalele aeroporturilor din America. Ei scrutează fețele pasagerilor pentru a detecta „micro-expresii” care ar putea semnala pericolul, stau la „taclale” și îi selectează pe călătorii „norocoși” care sunt apoi conduși la secțiile de poliție. În timpul mandatelor lui Obama, peste 100.000 de oameni au fost astfel aleși din rândul călătorilor pentru interogatorii adiționale sau pentru a fi arestați, dar cu toate acestea niciun singur terorist nu a fost prins prin acest program.

Într-una dintre cele mai puțin surprinzătoare desfășurări ale programului din anii recenți, grupurile minoritare se „bucură” din plin de atenția BDO. Peste 30 de agenți TSA s-au plâns în 2012 că programul de detectare a comportamentului în cadrul aeroportului Logan din Boston a devenit „un magnet pentru realizarea de profiluri rasiste”. Printre profilurile de „teroriști” pe care le foloseau ofițerii TSA se numărau „latino-americanii care călătoreau la Miami sau negrii care purtau șepci de baseball cu cozorocul la spate”. Publicația Star-Ledger a relatat în 2011 că cetățenii mexicani și dominicani erau priviți cu atenție, controlați corporal în amănunțime, interogați și cel mai adesea erau raportați superiorilor din ierarhia TSA „pe baza unor comportamente inventate de agenți pentru a acoperi motivul real pentru care respectivii pasageri erau supuși acestor tratamente” și anume pentru că erau de culoarea nepotrivită.

În 2012, agenți ai TSA au declarat pentru The New York Times că profilurile au apărut „ca răspuns la presiunile din partea managerilor să atingem anumite cifre minime de cazuri de călători trimiși la Poliție” sau la alte autorități. „Managerii au vrut să genereze arestări pentru a putea justifica programul… Ofițerii care realizau arestări erau promovați”, au afirmat agenții TSA citați de ziar.

În iunie 2013, inspectorul general al Departamentului de Securitate Internă al SUA (Department of Homeland Security – DHS) a relevat faptul că programul TSA de pregătire a BDO era abisal: Chiar dacă programul se desfășura la acel moment de șase ani, agenția „nu a dezvoltat măsuri de performanță”, nu a fost capabilă să „evalueze în mod exact” eficacitatea sa, nu a reușit să „demonstreze că costurile programului erau justificate” și nu a reușit să ofere nicio justificare pentru extinderea corpului de ofițeri.

8 miliarde de dolari a costat timpul pierdut din cauza TSA

Peste 600 de milioane de pasageri călătoresc prin aeroporturile din SUA în fiecare an. Presupunând că fiecare dintre ei sosește la aeroport cu numai 30 de minute înainte de îmbarcare, așa cum se petrecea înainte de 11 septembrie, oamenii pierd anual în total 300 de milioane de ore în plus în aeroporturi. Dacă presupunem că timpul unui cetățean costă în medie 15 dolari pe oră, se ajunge la suma de 4,5 miliarde de dolari în costuri ascunse datorate întârzierilor impuse de TSA. Robert Poole, analist de la Reason Foundation, a estimat că cifra reală se apropie mai degrabă de 8 miliarde de dolari pe an.

U.S. Travel Association consideră că TSA a costat economia Americii circa un milion de locuri de muncă între 2001 și 2010 împingând oamenii să evite zborurile cu avionul. „Reducerea hărțuirii, fără compromiterea securității, ar încuraja mai mulți americani să zboare cu avionul – fiecare realizând astfel 2-3 călătorii în plus pe an – ceea ce ar conduce la cheltuieli adiționale de 85 de miliarde de dolari, bani care ar putea susține 900.000 de locuri de muncă în America”, a afirmat Roger Dow, președintele asociației, într-un comunicat de presă.

Cu toate acestea există o categorie profesională care a avut de beneficiat de pe urma intervențiilor TSA: antreprenorii de pompe funebre. Un studiu realizat de Universitatea Cornell a estimat că procedurile invazive de control corporal ale TSA nu costă numai bani, ci chiar și vieți omenești. Împingându-i pe oameni să folosească mașina pe distanțe lungi în loc să călătorească cu avionul – și fiți convinși că cel din urmă este de departe cel mai sigur mijloc de transport – numărul victimelor în traficul auto a crescut cu peste 500 pe an. După cum se arată într-o analiză din Bloomberg Business, „Pentru ca zborul cu avionul să devină pe cât de periculos a devenit condusul mașinii, un dezastru la scara 11 septembrie în care să fie implicate patru avioane ar trebui să se producă în fiecare lună, potrivit unui raport publicat în American Scientist. Faptul că după 11 septembrie oamenii au început să opteze pentru transportul auto în detrimentul celui cu avionul a condus la o creștere a numărului victimelor din trafic cu 242 de morți în fiecare lună – ceea ce înseamnă că mult mai mulți oameni au murit pe șosele ca rezultat indirect al atacurilor de la 11 septembrie decât cei care au murit în evenimentul cumplit care a avut loc în acea zi.” Cu toate acestea, analizele elaborate ale guvernului federal par să nu ia niciodată în considerare toate aceste riscuri.

Peste 200 de miliarde de dolari au fost „înghițiți” de Departamentul Securității Interne

La un an de la atacurile de la 11 septembrie, în timp ce publicul american încă era în stare de năuceală, Congresul a creat Departamentul Securității Interne (Department of Homeland Security – DHS), aducând împreună câteva dintre cele mai evident de inepte agenții din guvernul federal, inclusiv Serviciile Secrete și Agenția Federală pentru Gestionarea Situațiilor de Urgență (Federal Emergency Management Agency – FEMA). În teorie, centralizarea lor sub supravegherea unui singur secretar al Cabinetului ar fi trebuit să le îmbunătățească eficiența și competența. În practică, de atunci DHS încă mai orbecăie.

Bugetul Securității Interne a „înghițit” în ultimii 13 ani cel puțin 41 de miliarde de dolari. Cei 240.000 de angajați ai săi dau dovadă în mod constant de cele mai joase norme morale ale oricărei agenții, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Biroul Federal al Gestionării Personalului. Cea mai mare nemulțumire a publicului a fost manifestată în parte față de „lipsa oricărei rațiuni de a fi” a acestei instituții. Programele DHS s-au „îndopat” cu peste 50 de miliarde de dolari din bugetele administrațiilor locale și din fonduri guvernamentali în numele anti-terorismului, iar mare parte din acești bani s-a dus pe achiziții care ar putea fi descrise în cel mai diplomat mod posibil ca având legătură numai tangențial cu scopurile exprimate de instituție.

În Louisiana, angajații DHS au cheltuit 2.400 de dolari pentru o lavalieră (microfon care se atașează la rever) și 2.700 de dolari pentru un teleprompter (ecran pe care se desfășoară textul citit de prezentatorii de la TV). În Fort Worth, Texas, s-au cheltuit 24.000 de dolari pentru latrine pe roți. În Michigan, un departament de poliție a cheltuit 6.200 de dolari pentru 13 aparate de făcut gheață. Un raport al Senatului arată că autoritățile locale au „apărat achiziția aparatelor pentru făcut gheață susținând că acestea erau necesare pentru a se trata urgențele legate de căldură”. Reprezentanții DHS au afirmat la rândul lor că aparatele aveau un „dublu scop”, pentru că puteau fi folosite și pentru „a umple pachete cu gheață în cazul unei urgențe” (nu numai pentru a produce gheață care să fie folosită pentru răcirea băuturilor).

Agenția de Securitate din Jacksonville a folosit fonduri de la DHS pentru a produce un film de 8 minute cu titlul Domestic Terrorism: The First Line of Defense (Terorismul intern: prima linie de apărare). Scopul său era acela de a convinge cetățenii să raporteze orice activitate suspectă și să fie în mod special atenți la oameni care sunt „singuri și nervoși” sau la persoane care au „un nivel de inteligență medie sau peste medie” (spre deosebire de realizatorii acestui film).

Mulți dintre beneficiarii fondurilor de la DHS au folosit acești bani pentru a-și trimite angajații la o conferință în luxoasa stațiune Paradise Point Resort din golful Mission Bay din San Diego. Aici, o companie pentru antrenament tactic a pus în scenă un spectacol ce prezenta o „apocalipsă a zombi-lor” în care „40 de actori costumați în zombi erau împușcați de trupe militare”, a descoperit o anchetă a Senatului. „Participanții la conferință au fost invitați să urmărească astfel de spectacole ca parte a unui așa-zis program educațional în care erau antrenați să reacționeze în cazuri de urgență.”

Dar DHS nu se mulțumește doar să arunce banii inutil; ci se ocupă și cu crearea de agenții de aplicare a legii care sunt mult mai intruzive și punitive decât ar fi dacă nu s-ar afla sub umbrela DHS. O municipalitate din California a cheltuit șase milioane de dolari pe echipamente radar care să detecteze vehiculele „care sunt înregistrate în încălcări excesive ale normelor de trafic”. Autoritățile nu au explicat ce legătură are aceasta cu terorismul.

Fondurile DHS au fost folosite de asemenea pentru achiziționarea de aparate pentru scanarea plăcuțelor de înmatriculare pentru mașinile de patrulare ale poliției. În urmă cu doi ani, DHS a solicitat propuneri din partea companiilor private pentru a crea o bază de date națională unde să se înregistreze informațiile conexe cu plăcuțele de înmatriculare care ar putea fi folosite pentru a se detecta exact unde și când merg cetățenii cu mașina. Reacția publicului care a urmat după aceea a făcut ca agenția să renunțe la idee pentru o perioadă, dar anul trecut propunerea respectivă a fost făcută din nou.

Citiţi partea a doua a articolului

Citiți și:

«Războiul împotriva terorii» a crescut terorismul cu 6.500% 
New York Times: «Niciun președinte al SUA nu a făcut război atât de mult timp ca Obama». Harta intervențiilor militare actuale
 

yogaesoteric
4 noiembrie 2016