Reflex condiţionat

un articol de Bogdan Andrei

Prin prisma campaniei anti-MISA din ultima perioadă mi-am amintit de un banc celebru despre reflexul condiţionat. Noţiunea de reflex condiţionat este uşor pleonastică, având în vedere că reflexul, prin natura lui, este el însuşi o condiţionare.

Reflexul este o reacţie (mai mult sau mai puţin adecvată) a organismului la un stimul sau o excitaţie. Adică, formulând mai pe înţelesul tuturor,  reflexul este de fapt un răspuns. Acest răspuns nu este nici logic, nici raţional – este doar un impuls instinctiv la un anumit stimul, dacă imi este îngăduit să formulez într-o astfel de manieră.

Dar iată bancul: 
Ce a făcut Pavlov după ce al său celebru câine a decedat? 
A mai dus şi a doua zi mâncare pentru acesta.

(Pentru cei care au mai uitat biologia învăţată în şcoală, reamintim că Pavlov este acel savant celebru care e a făcut tot felul de experimente pe un câine, pentru a studia reflexele).

Probabil vă întrebaţi acum ce legătură are câinele, reflexul condiţionat şi campania anti-MISA? E o analogie aproape perfectă dacă despicăm un pic rolurile din acest banc şi le  atribuim celor care au fost părtaşi la acest circ mediatico-justiţiar care s-a făcut în cazul MISA. În acest „caz” au luat parte mai mulţi actori: conducerea PSD( revedeţi celebrele stenograme), procuratura, organele de anchetă, presa în general, opinia publică şi MISA.
Fireşte, fiecare pe partea lui bine definită.

Opiniei publice, în forma ei pasivă şi credulă, îi revine, dezonorantul rolul de cobai (aici, de „câinele lui Pavlov”) pentru că de ani de zile se încearcă diferite experimente de manipulare grosolană asupra ei şi tot nu-şi dă seama( sau de abia acum începe să-ţi dea seama). Societatea civilă a fost sistematic condiţionată în aşa fel încât să nu aibă nici un fel de reacţie (vedeţi şi alte articole, de ex de ce sunt oamenii indiferenţi) Ea trăieşte într-un somn profund sau cel puţin într-o ceaţă densă. În ceea ce priveşte MISA, s-a reuşit destul de bine să se dreseze opinia publică, astfel încât mici stimuli aproape că sunt suficienţi deja pentru a face trimitere la pericol, scandal, promiscuitate.

Scandalului  în sine ar reveni rolul de mâncare pentru cobai (căţel). Din păcate această mâncare se aseamănă în mare măsură cu toate semipreparatele sau produsele din fast-foodurile moderne: reclamă mare, valoare nutritivă scăzută. O asemenea „mâncare” nu a fost şi nici nu va fi niciodată consistentă şi hrănitoare deoarece îi lipseşte esenţialul: ingredientele naturale (precum adevărul, onestitatea şi profesionalismul).

Domnule Pavlov, câinele dumneavostră este deja sătul de mâncarea putrezită şi intoxicată! De ce-i mai daţi, atunci? Nu este oare şi acesta un reflex condiţionat? De ce continuă o parte a presei să se refere în termeni insultători şi degradanţi la MISA şi domnul Gregorian Bivolaru – chiar în articole care nu au ca subiect MISA se fac deseori trimiteri denigratoare, ca şi cum „MISA” sau „Gregorian Bivolaru” sunt deja substantive comune sau atribute consacrate –  deşi este din ce în ce mai evident că toată campania anti-MISA a fost doar circ, a fost un imens „bluff” (cacialma)?

Sperăm ca împreună cu decesul cazului juridic MISA (care deatfel nici nu s-a născut) şi al cazului Gregorian Bivolaru (caz lucrat mult, dar care este aproape şi el aproape de a sucomba) jurnaliştii şi cei care manipulează opinia publică să îşi dea seama de un lucru mai important decât experimentul şi  reflexul condiţionat de care suferă: 
ADEVĂRUL ÎNTOTDEAUNA IESE LA IVEALĂ!

12 februarie 2005
yogaesoteric.net